Postat de: nicoletasavin | 11/11/2008

Ursachi, magicianul

Nu am obiceiul sa-mi recitesc articolele. O exceptie este „Ursachi, magicianul”, un text pe care l-am scris la moartea prematura a poetului, aparut in „Evenimentul zilei”, din 13 martie 2004. Aproape ca-l stiu pe de rost. Vi-l postez si voua. Nu de alta, dar vreau sa intelegeti de ce, cand o sa am timp, o sa postez cateva din poeziile celui care ar fi meritat Premiul Nobel pentru Literatura. A fost propus de catre Romania in 2001. Nu l-a primit. Cand va fi recunoscuta adevarata valoare a lui Mihai Ursachi, probabil ca noi, discipolii sai, ne vom fi intors deja in tarana.

Ursachi, magicianul

„Nu uita nici o clipa ca esti Mihai Ursachi”, puteai citi pe o foaie de blocnotes agatata de frigider, in bucataria din apartamentul poetului. La ritualul cafelei de dimineata, privirea lui Mihai nu putea ocoli acest inscris. Isi amintea, astfel, de decalogul sau, un cod nescris, cu principii de la care nu putea abdica, oricit de mari ar fi fost tentatiile. Nu se putea dezamagi pe sine, nu-si putea dezamagi nici prietenii, nici dusmanii. Mihai Ursachi a fost singurul intelectual de marca aflat in exil care, in ianuarie ’90, si-a abandonat rostul facut in SUA si a revenit in tara. S-a intors la fel de liber precum a plecat, ca sa constate, cu amaraciune, ca romanii au facut degeaba o gaura-n steag si nu vor sa iasa cu adevarat din colivia lor cea de toate zilele.

Dupa un an, la directia Teatrului National din Iasi – singurul lucrat la (neo)comunisti – pe 24 ianuarie 1992, Mihai Ursachi avea sa fie demis pentru „vina” de a fi aprobat o intilnire a iesenilor cu liderii partidelor istorice in sala Nationalului.

S-a implicat in politica, dorind din tot sufletul sa schimbe ceva. Spunea ca politicienilor romani li se poate impotrivi doar o societate civila puternica, ca e nevoie de el si altii ca el in agora. A vazut ca lupta singur, precum Don Quijote. A simtit ca in tara romaneasca nimeni n-are nevoie de insi ca el, cu instructie si principii solide, cu caracter, neviciati de comunism, si s-a retras, cu discretie. N-a ales calea cea mai usoara – un al doilea exil. Spunea adesea ca ar fi un gest de lasitate sa plece din nou.

S-a intors cu fata catre tineri sau mai putin tineri, incercind sa-i deprinda cu taina libertatii. „Daca exista oameni care au invatat ceva de la mine, atunci e meritul lor. Daca au dorit sa invete si n-au inteles, atunci e vina mea”, spunea intr-un interviu cel care avea sa faca scoala si sa devina un adevarat maestru pentru discipolii sai. Si n-au fost putini. M-am numarat printre ei si datorez mult din formatia mea spirituala celui in preajma caruia am fost traitoare.

Dupa ce, anul trecut, s-a dus la ingeri tatal meu, iata ca l-a luat Dumnezeu si pe mentorul meu. Cu toate acestea, nu pot vorbi despre o despartire de Mihai Ursachi. Maestrul nu traieste doar in puzderia de amintiri a discipolilor sai. In fiecare dintre ei, Mihai a schimbat ceva esential, ireversibil. Parca avea iarba fiarelor; daca dorea, deschidea orice suflet, il „scana”, vedea ce-i lipseste si, precum un magician, ii dadea acel ceva. Daruia cu o generozitate pe care n-am vazut-o la nimeni altcineva, „asimtind” in discipoli urmasii de care n-a avut parte. Recunostea ca a invatat ceva de la toti oamenii pe care i-a intilnit, fara exceptie. Cu toate acestea, era un melancolic, cu vocatia singuratatii. Semnase de mult pacea cu sine si astepta ca sufletu-i, „mintuit de samsara, sa se uneasca cu Muma-Fecioara”. Intr-un interviu publicat in 1994, l-am rugat sa-si puna singur ultima intrebare – a douasprezecea. A chibzuit si s-a intrebat: „Oare ce gindesc aricii, in gradina cu delicii, in caverna cu suplicii?”. „Nu avem de fel indicii”, si-a raspuns.


Responses

  1. Buna ziua! Imi face o deosebita placere sa ma uit la televizor cand sunteti d-voastra sau sa va citesc articolele, caci ma incanta onestitatea si obiectivitatea d-voastra. Totusi, am decis sa raspund pe blogul d-voastra nu pentru a va ,,peria”, ci pentru a va intreba cum as putea trimite un cv pentru a fi analizat, in vederea unui interviu pt televiziunea d-lui Becali?? As dori din suflet sa-mi puteti comunica acest lucru, pt ca mi-as dori enorm sa am posibilitatea de a face televiziune si consider ca d-voastra stiti sa apreciati cu adevarat intelegenta si nicidecum nuditatea! Aveti e-mail-ul meu, in cazul in care imi puteti comunica un raspuns! ..in rest ..va urez mult succes in tot ceea ce faceti …

  2. Vă înteleg amărăciunea de a vedea cum zilele trec si ”Padisahul/întregii Melancolii” rămâne cunoscut doar câtorva poeti…
    Aceeasi tristete se întâmplă si cu Dimitrie Stelaru🙂

    Măcar pe bloguri să mai fie cititi…câte un vers-două…

  3. Nicoleta, bine ai venit in Lumea Noastra, a bloggerilor! Macar asa sa mai comunicam si noi, daca viata ne inghite timpul si nu ne-am mai auzit de ani! Ai datele de contact, iar acum te bag in blogroll caci am de gand sa te vizitez, dar nu prin Lovin! Desi el are meritul ca mi te-a semnalat. Bafta!

  4. Alexandra, scrie-mi si trimite-mi CV pe adresa nnsavin@yahoo.com

  5. Multumesc, Simona. Notat date contact.

  6. „Parea ca prin nouri o poarta s-a deschis”,
    adânca dintre porti.
    Si in tacerea tacerilor
    am zis:
    -Corabierilor,
    lumina! Si-am inviat dintru morti. ”

    (Mihai Ursachi, Poarta invierii)

    Si iata si o melodie pe care o ascult cand ma gandesc la cineva drag: http://www.youtube.com/watch?v=qGA1JZazMVY.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: