Postat de: nicoletasavin | 13/11/2008

Ca un vierme în măr îndoiala….

IndoialaAzi n-am piele de gazetar. Azi sunt o oama din care indoiala musca precum un vierme. Azi ma simt un fir de nisip fara o sansa sa opreasca mecanismul in calea caruia a fost presarat. Cui prodest sa te agiti, intr-o lume in care principiiile nu mai fac doi bani, caracterul e rara avis, minciuna sta cu regele la masa, regele e gol si nimeni nu i-o spune, iar clovnul a murit?

Poate-mi spuneti voi. Poate ma ajutati sa redevin „nebunul” pe care-l stiati.

P.S.  Si totusi, putin Mihai Ursachi nu face rau la nimeni… Ia cititi si va minunati…

Flanela

Iti amintesti desigur flanela violeta,
flanela aceea sublimă pe care o imbracasem
in cea mai frumoasa din serile noastre;
despre care spuneai ca imi sade
ca o armură de smalt, stii tu, in seara
cand ne porniseram impovarati de garoafe si iasomie
catre Ierusalim Cand madam Zambilovici
ne-a dat cate doua tartine ( ca sa avem pe drum )
flanela pe care apoi am adus-o
fluturand ca un steag zdrentuit in razboaie,
pe care apoi am purtat-o
cu frenezie pe trupu-mi uscat de hangiu,
pana ce-a fost absorbită prin pori si s-a asimilat
in toate celulele trupului meu,
si in schelet,
iar tesatura ei sclipitoare a devenit un tesut.
De ce incerci sa negi,
de ce pretinzi ca nu stii ce flanela,
ce seara, ce Ierusalim si asa mai departe?
De ce vrei musai s-o pipai, s-o vezi,
sa o dezbrac, tocmai acuma cand nu se mai poate,
de ce pretinzi ca n-a fost nici o flanela,
ca nu ma vezi, ca nu ma simti, ca nu ma recunosti?

Odaia gingasei iubiri

Si iata c’am venit, de foarte de departe,
tot neamul meu se stinse, vlastarele sunt moarte.
Am mostenit conacul cel vechi, argintaria,
si stema casei noastre: vesnicia.

La praznicul Enigmei, cand visinii serbeaza
o ora anumita, m’am hotarat sa intru,
sperand sa fii acolo, la ora ceea, treaza,
tinand acelasi sfesnic in mana, ca un schiptru.

Facui deci invocarea si semnele cerute,
aprinsei in catuie trei feluri de tamaie,
intrai pe usa stramta cat am putut de iute,
cum e placut la duhuri, cum iti placea si tie.

Mi se paru ciudat ca tu la ora ceea
sa nu fii inca treaza; ma apropiai de patul
de nuc in care candva ai fost femeia
cu trup de flori de visin, iar eu am fost barbatul…

Ma apropiai cu totul, uitand legile mele
si orb intinsei mana si cautai fierbinte
aceea ce pierdusem; in albele dantele
zacea o gramajoara de albe oseminte.

Intepenii de spaima si pricepui greseala…
…Crengi mari de visin dalbe prin gratii patrunsese
si la lumina lunii subtire ca beteala
vazui: eram trecut de veacuri pe lista de decese…

Privii in jur – covorul e napadit de ierbi,
in vaza cristalina in care’ti puneam frezii –
sirag de perle negre, un ghemotoc de serpi;
prin vechi paienjenisuri, bezmetici, huhurezii.

Pe masa de parfumuri, printre oglinzi si spelci –
moluste lipicioase, limacsi molai si melci.
Si craniul celui care am fost, e pe noptiera,
il tii probabil noaptea in chip de scrumiera.


Responses

  1. „Cui prodest sa te agiti, intr-o lume in care principiiile nu mai fac doi bani, caracterul e rara avis, minciuna sta cu regele la masa, regele e gol si nimeni nu i-o spune, iar clovnul a murit?”

    Eu zi ca se merita sa te agiti! De ce?
    Pentru ca esti om!
    Intr-adevar traim intr-o lume a non-valorilor, dar daca noi astia care simtim treaba asta tacem, atunci cu siguranta ca se va promova doar prostia.

    Se spune ca lumea apreciaza mai mult un prost care vorbeste decat pe un filozof care tace.

    Tacerea nu mai este de aur,
    deci,
    curaj! Nu renunta niciodata la visul tau, nu renunta niciodata la demnitatea pe care cu greu o castigam.

    Poate ca suntem mai putini cei care gandim asa,
    dar sunt convinsa ca impreuna vom invinge!

  2. Draga Nicoleta, ca tot suntem la rubrica „confidente” si mai cu seama ca te-ai ocupat de reportaje si investigatii nu vrei sa facem putin o rocada si sa te lasi intervievata…
    Io te-as intreba, bunaoara, cum ai ajuns sa accepti propunerea inconturnabilului nea-Jiji? Adica – chiar si profesional – n-ai spaime deontologice cum ca „apostolul hahalelelor” o sa te preseze in stilul lui butucanos ?

  3. Pentru apollo,
    N-am nici o teama.
    Cred ca primim exact ceea ce dam, chiar daca nu vrem sa recunoastem.
    Nu cred ca la munca onesta si corecta, la real respect, Gigi Becali raspunde cu alte monede.
    Si daca presiunile vor exista, voi rezista sau voi pleca. In nici un caz n-o sa-mi pun poalele in cap si n-o sa pozez in victima.
    Mai cred ca stiinta de a relationa corect si onest cu oamenii, care m-a consacrat, ma va feri de neplaceri in relatia cu Gigi Becali.
    Oricum, Gigi e mai fair-play si mai curat la suflet decat multi dintre mogulii sau politicienii pentru care cuvantul hahalera nu s-a inventat.
    Una peste alta, mi-am asumat toate riscurile de care vorbiti, mai mult sau mai putin ironic. Eu nu le consider riscuri.
    Cu putine exceptii, la Gigi Becali oamenii au venit doar pe usa din dos, doar pentru bani (fiindca generozitatea nu i-o neaga nimeni), fara sa dea mare lucru in schimbul lor.
    Eu am intrat pe usa din fata, imi asum acest proiect si voi da tot ce am mai bun ca el sa prinda viata.

  4. trec elegant peste turpitudinea cu „primim exact ceea ce dam” si o pun pe seama naivitatii dvs. de poeta -; )
    In fine, sa nu aveti impresia ca am descins in intimitatea blogului dvs. doar de amorul unor ironii gratuite, dimpotriva…m-ar interesa chiar sa stiu daca primiti propuneri ( daca exista o anume deschidere editoriala in ciuda hegemoniei care pluteste peste noul post tv) si unde ( la ce adresa) va pot trimite un email


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: