Postat de: nicoletasavin | 04/12/2008

Powershift, în versiune românească

Greii României se bat pentru putere. Pe viaţă şi pe moarte. Fără menajamente. Se trage din toate poziţiile. Se flutură dosare acoperite de praf. Se scrâşneşte din dinţi. Se zâmbeşte veninos. Se negociază în draci. Se manipulează la greu. Muşchii şi banii se pleacă în faţa minţii şi cunoaşterii. Cine comandă accesul şi la care dintre instrumentele fundamentale ale puterii, asta se tranşează acum în spatele uşilor închise. Istoria va consemna cui va reveni puterea, dar nu şi cum s-a obţinut ea.

Iată de ce cred că e bine să ne amintim ipotezele de la care a plecat, în 1995, Alvin Toffler când a scris „Powershift”, cea mai importantă carte despre putere şi resorturile ei publicată vreodată.

1. Puterea este inerentă tuturor sistemelor sociale şi tuturor relaţiilor umane. Nu e un lucru, ci un aspect al oricărei şi tuturor relaţiilor dintre oameni. Prin urmare, e invizibilă şi neutră, intrisec nici bună, nici rea.

2. Sistemul de putere îi include pe toţi – nimeni nu e scutit de el. Dar pierderea de putere a unei persoane nu înseamnă întotdeauna câştigul alteia.

3. Sistemul de putere în orice societate e subdivizat în subsisteme de putere din ce în ce mai mici, cuibărite unul în altul. Aceste subsisteme sunt legate între ele, şi de sistemele mai ample de care aparţin, prin feeedback. Indivizii sunt încorporaţi în multe subsisteme de putere, diferite, deşi conexe.

4. Aceeaşi persoană poate fi bogată în materie de putere acasă şi săracă în materie de putere la muncă, şi aşa mai departe.

5. Dat fiind că relaţiile umane se schimbă încontinuu, relaţiile de putere sunt şi ele în proces constant.

6. Deoarece oamenii au nevoi şi dorinţe, cei care şi le pot îndeplini deţin puterea potenţială. Puterea socială este exercitată furnizând sau reţinând articolele şi experienţele dorite sau necesare.

7. Întrucât nevoile şi dorinţele sunt extrem de variate, modurile de a le satisface sau nega sunt şi ele foarte variate. Există, prin urmare, numeroase instrumente sau pârghii diferite ale puterii. Printre ele, însă, violenţa, bogăţia şi cunoaşterea ocupă primul rând. Majoritatea celorlalte resurse ale puterii derivă din acestea.

8. Violenţa care este folosită în primul rând pentru a pedepsi este cea mai puţin versatilă sursă de putere. Averea care se poate folosi atât pentru a răsplăti cât şi pentru a pedepsi şi care poate fi convertită în multe alte resurse, este un instrument al puterii mult mai flexibil. Cunoaşterea, însă, este cel mai versatil şi esenţial instrument, de vreme ce poate ajuta la evitarea provocărilor ce-ar putea să necesite folosirea violenţei sau a avuţiei, şi poate fi adesea folosită pentru a-i convinge pe ceilalţi să acţioneze în moduri dorite, indiferent de propriul interes conştient. Cunoaşterea deţine puterea de cea mai înaltă calitate.

9. Relaţiile dintre clase, rase, sexe, profesiuni, naţiuni şi alte grupuri sociale sunt necontenit modificate de schimbările în structura populaţiei, ecologie, tehnologie, cultură şi alţi factori. Aceste schimbări conduc la conflicte şi se traduc în redistribuiri ale resurselor de putere.

10. Conflictul e un fapt social inevitabil.

11. Luptele pentru putere nu sunt în mod necesar rele.

12. Fluctuaţiile provocate de transferuri simultane de putere în diferitele subsisteme pot converge spre a produce mutaţii radicale de putere la nivelul sistemului mai larg din care fac parte. Acest principiu oprează la toate nivelurile. Conflictele intra-psihice dinăuntrul unui individ pot destrăma o întreagă familie; conflictele pentru putere între departamente pot destrăma o companie; luptele pentru putere dintre regiuni pot destrăma o naţiune.

13. În orice moment dat, unele dintre principalele subsisteme de putere care compun sistemul mai larg se află în relativ echilibru, pe când altele sunt într-o condiţie departe de a fi echilibrată. Echilibrul nu este neapărat o virtute.

14. Când sistemele de putere sunt departe de a fi echilibrate, pot surveni schimbări bruşte, aparent bizare. Aceasta se întâmplă fiindcă atunci când un sistem sau subsistem este deosebit de instabil, efectele non-lineare se înmulţesc. Marile intrări de putere pot genera rezultate mărunte. Evenimente neînsemnate pot declanşa căderea unui regim. O felie de pâine prăjită arsă poate duce la un divorţ.

15. Şansa are importanţă. Cu cît e mai instabil sistemul, cu atât mai multă importanţă poate avea şansa.

16. Egalitatea de putere este o condiţie improbabilă. Chiar dacă e realizată, şansa va produce imediat noi inegalităţi. La fel se va întâmpla şi ca urmare a încercărilor de a rectifica vechile inegalităţi.

17. Inegalităţile de la un nivel se pot echilibra la alt nivel. Din acest motiv, este posibil să existe o balanţă de putere între două sau mai multe entităţi, chiar dacă între feluritele lor subsisteme există inegalităţi.

18. Este virtualmente imposibil ca toate sistemele şi subsistemele sociale să se afle simultan în perfect echilibru şi ca puterea să fie împărţită egal între toate grupurile. Pot fi necesare acţiuni radicale pentru a răsturna un regim opresiv, dar un anume grad de inegalitate este o funcţie a schimbării însăşi.

19. Egalitatea perfectă implică neschimbare şi nu e numai imposibilă, ci şi indezirabilă. Într-o lume în care milioane de oameni mor de foame, ideea de a opri schimbarea nu e doar zadarnică, dar şi imorală. Existenţa unui anumit grad de inegalitate nu e, aşadar, inerent imorală; ceea ce este imoral e un sistem care îngheaţă proasta distribuţie a acelor resurse care conferă puterea. Este de două ori mai imoral atunci când distribuţia inechitabilă se bazează pe rasă, sex sau alte trăsături înnăscute.

20. Cunoaşterea este şi mai rău distribuită decât armele şi averea. De aici, o redistribuire a cunoaşterii (şi mai ales a cunoaşterii despre cunoaştere) e chiar mai importantă decât – şi poate duce la – redistribuirea celorlalte principale resurse ale puterii.

21. Supraconcentrarea resurselor de putere este periculoasă (Exemple: Stalin, Hitler şi aşa mai departe. Alte exemple sunt prea numeroase pentru a le mai nominaliza).

22. Subconcentrarea resurselor de putere este la fel de primejdioasă. Absenţa unui guvern puternic în Liban a transformat acea sărmană naţiune într-un sinonim al violenţei anarhice. Zeci de grupuri se luptă pentru putere fără nici o referinţă la vreo concepţie general acceptată asupra legii sau justiţiei sau orice restricţii aplicabile, constituţionale sau de altă natură.

23. Dacă atât supraconcentrarea cât şi subconcentrarea puterii rezultă în oroare socială, cât de multă putere concentrată înseamnă prea mult? Există o bază morală de a judeca? Baza morală de a judeca dacă puterea este supra- sau subconcentrată e legată în mod direct de diferenţa dintre ordinea socialmente necesară şi ordinea de surplus.

24. Puterea acordată unui regim ar trebui să fie tocmai suficientă pentru a oferi un grad de siguranţă faţă de ameninţarea externă reală (nu imaginară), plus un grăunte de ordine şi civilizaţie internă. Acest grad de ordine este socialmente necesar şi, prin urmare, justificabil moral. Ordinea impusă peste şi mai presus de cea necesară pentru funcţionarea societăţii civile, ordinea impusă numai pentru a perpetua un regim, e imorală.

25. Există o bază morală pentru a ne opune sau chiar a răsturna statul care impune ordinea de surplus.


Responses

  1. Woooooooow, bre Savinule io intzeleg ca matale ai vrut sa dai cu barda alvino-tofflerian…..dar cu marinarul ce avushi? Asta-i ca shi cum ai vana tzantzari cu RT-2UTTH-uri!

  2. Toffler asta, de unde stie el atatea?Mai binme mi-ar esplica si mie cineva de ce se vorbeste atat despre criza financiara in 2009 ca pana acum n-am priceput nimik…

  3. […] nescrise, dar nu invincibile, care se pot updata la astfel de reuniuni. Deloc întâmplător, powershiftul şi resorturile lui ar trebui să facă obiectul reflecţiei multor politicieni români, avizi după […]

  4. […] nescrise, dar nu invincibile, care se pot updata la astfel de reuniuni. Deloc întâmplător, powershiftul şi resorturile lui ar trebui să facă obiectul reflecţiei multor politicieni români, avizi după […]

  5. […] nescrise, dar nu invincibile, care se pot updata la astfel de reuniuni. Deloc întâmplător, powershiftul şi resorturile lui ar trebui să facă obiectul reflecţiei multor politicieni români, avizi după […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: