Postat de: nicoletasavin | 14/12/2008

Arca lui Noe-Băsescu sau România ca o pradă

N-o să fiu niciodată de acord cu analiştii şi politicienii care susţin că Partenariatul pentru România este un compromis necesar şi benefic. Ca şi pentru Ceauşescu, pentru viitorii guvernanţi de stânga-dreapta şi împrejur, românii, cu opiniile, credinţele şi votul lor cu tot, sunt nişte viermi.

O să spun mereu că varianta cripto-comunistă de partid unic – adică noul Front de Salvare Naţională – la care apelează clasa politică în anul 2008 este cea mai mare NENOROCIRE care ni se putea întâmpla. Vom vedea pe pielea noastră câţi şoareci mănâncă cei ce se nasc din pisici. PCR a renăscut, legitimat democratic.

Coalizarea stângii cu dreapta este dificilă şi pentru democraţiile consolidate. Doar la nemţi a reuşit fiindcă ei sunt oameni de caracter…  Nu e cazul românilor. Oricum, aş râde cu lacrimi de inocenta struţocămilă prezentată de domnii Boc şi Geoană, dacă nu m-ar podidi plânsul când ştiu ce hiene postcomuniste se pregătesc să împartă România în feliuţe numai bune de ros până la os. Sau de stors până la ultima picătură. „Cum vă place”, ar zice Shakespeare.

Struţocămila e un atentat la democraţia românească, aşa originală şi fragilă cum o ştiţi. Cu mai bine de 70% susţinere parlamentară – mai mult chiar decât FSN-ul Bunicuţei pe vremea când nu avea riduri – opoziţia nu poate depune nici măcar o amărâtă de moţiune simplă. Una de cenzură, never! Nu că liberalii şi ungurii ar fi cine ştie ce opozanţi, nu mă credeţi naivă, dar inexistenţa posibilităţii – măcar teoretice – de a taxa un abuz al puterii îmi dă fiori pe şira spinării. 

Şi acum un deceniu, când presa mai lătra, pe post de câine de pază al societăţii, o astfel de coaliţie ar fi fost periculoasă. Acum este de-a dreptul fatală,  şi constat că presa aplaudă, schiaună anemic sau tace. Trăiască mogulii de presă. Societatea civilă e sublimă, dar ca şi inexistentă. De eficienţă, ce să mai vorbim?

Cine să taxeze derapajele puterii? Preşedintele-jucător? Păi tocmai el a binecuvântat uniunea, iar Teodor Stolojan este soldatul lui credincios. UE sau SUA? Cui îi pasă de ce spun alţii, fie ei şi mai-marii lumii? În acest timp, la Moscova, nişte domni îşi freacă mâinile de bucurie.

Ce-ar mai fi de spus sau de făcut? Ca simplu cetăţean, am o dorinţă imposibil de realizat, dar pe care o enunţ, totuşi. Aş dori să mergem la un psihiatru cu câteva din exprimările publice ale liderilor acestei coaliţii – că pe ei în carne şi oase nu-i putem duce –  pentru ca decodorul de minţi să ne explice ce dihotomie s-a putut produce în mintea unor oameni care iubesc azi ce au urât ieri, îşi pot strânge mâinile şi se pot privi în ochi după ce s-au înjurat şi scuipat. În accepţia clasică a disciplinei, o astfel de schimbare de comportament sau fractură a minţii ar fi schizofrenie. În cheie politică, e sigur lipsă de caracter şi de scrupule,  lipsă de principii şi valori,  lichelism, duplicitate, minciună generalizată. Şi pot pune până mâine etichete. Cui ar folosi? Cui îi pasă? Un medic onest ne-ar spune că poţi să pari a fi ceea ce nu eşti, dar, real, nu poţi fi fi decât ceea ce eşti. De aceea, cine se aseamănă, se adună. Pot înţelege apetitul pentru putere şi pradă al domnilor Mitrea, Oprişan sau Mazăre, dar nu pot înţelege de ce PD-L s-a comportat ca bunul samaritean şi  i-a luat în arcă, salvând PSD de la spargere în mai multe aripi. În accepţie psihiatrică, talibanismul lor a fost unul de faţadă, în esenţă sunt la fel de rapace. Nu contrariile s-au unit, ci aparenţele de contrarii s-au plictisit de disimulare şi şi-au dat arama pe faţă: comuniştii şi urmaşii lor vor să ne scoată din criză şi vor să nu mai lucreze pentru ei, ci pentru popor. Haida de! Chiar ne credeţi tâmpiţi? La astfel de manipulări grobiene nu achiesez. O năpârcă rămâne o năpârcă oricât de cameleonică ar fi. Oricum, în România va fi curând o linişte mormântală, ne vom auzi respiraţiile, ca pe vremea lui Năstase. Sau, Doamne păzeşte, a lui Ceaşcă. Comuniştii nu suportă critica sau spiritele libere. Mai practică, din când în când autocritica, de ochii lumii, dar să nu vă aşteptaţi la cenuşă în cap.

N-am decis încă dacă merită să-mi mai pun pielea la saramură ca să mă cert cu puterea. N-am încredere nici în opoziţie. Probabil că nu voi sta locului şi voi găsi alte forme de a-mi exprima lehamitea şi protestul. Mi-aş dori ca blogul să rămână un loc de suflet în care să mă exprim zilnic. Cât mai puţin politic.

PS 1 – Retrag sprijinul politic – cât a fost – acordat lui Traian Băsescu şi PD-L şi mă declar opozantul lor. De la PSD, pe care nu l-am sprijinit niciodată, nu aşteptam nimic. Dar de la talibanii mei aşteptam să nu stea cu minciuna şi cu hoţia la masă. Dintre prietenii mei de dreapta, e necesar şi corect să-i cer scuze Cârcotaşului vesel. Totdeauna mi-a spus că Băsescu şi PD-l nu sunt ceea ce spun că sunt şi că talibanismul lor este de faţadă. Nu l-am crezut şi i-am turnat destule lături în cap. Mea culpa, Cârcotaşule! Recunosc când greşesc, chiar dacă tu crezi altceva.

PS 2 – În postarea „Când aţi fost Iude ultima oară?”, din 28 noiembrie 2008, scriam: „Printre motivele pentru care vă rog să lecturaţi acest text se numără şi acela că duminică, 30 noiembrie, la alegeri, nişte domni, puţini la număr, vor să trădeze din nou un neam. Se ştiu ei, nu-i numesc, prietenii ştiu de ce… Iar noi, cei mulţi, suntem pe cale de a ne trăda singuri, refuzându-ne dreptul la vot, obţinut cu sânge în decembrie 1989.” Am sperat până în ultima clipă, până azi, că se va întâmpla o minune şi vom avea un guvern minoritar. Dumnezeu a fost ţinut la poartă, însă. Nu poţi da gânduri bune cuiva care s-a închis în spatele uşilor închise. Pentru ca Dumnezeu să te poată ajuta, trebuie să crezi în el, să ai canal de comunicaţie, chiar şi puţină frică. Comuniştii şi progeniturile lor, oricum s-ar autoboteza, sunt atei…


Responses

  1. Să vezi ce vremuri o să vină pentru presă…

  2. Solutia simpla pentru Romania este una extrem si simpla si anume creea unui esicher politic bipartidic cu doua mari partide unul de stanga si unul de dreapta.Este un lucru imperios necesar pentru Romania ca un partid fie ca e de dreapta su de stanga sa obtina majoritate si sa punea in aplicare programul de guvernare pt a nu mai fi nevoie de aliante peste aliante negocieri peste negocieri etc.

  3. Buna seara ,D-na Savin !
    Vreau doar sa va spun ca va admir foarte mult (stiu ca pare ca un sablon), va urmaresc martea la B1TVin mod special si oridecite ori am ocazia si imi place ca sinteti foarte bine informata, incercati sa ramineti obiectiva, fara menajamente, dar cu multa pasiune in incercarea de a ne deschide ochii…doar, doar se av forma vreodata si societatea civila !Eu sint de parere ca fiecare este dator sa deschida ochii si urechile, pentru a intelege ce se intimpla , dar este foarte important pe cine asculti !! Dvs. sinteti una dintre persoanele care ma ajuta sa inteleg multe lucruri si pentru aceasta va multumesc!
    Sarbatori fericite, multea sanatate si deabia astept sa va vad din nou !

  4. Doamna Elena Ilie,
    Multumesc pentru aprecieri. Ma puteti vedea vineri dimineata, pe B1, de la 9 la 10, la o retrospectiva a anului 2008, si pe 22 decembrie, tot pe B1, la Sase vine presa, la o discutie finala despre alegeri si noul guvern. Toate cele bune si sarbatori fericite!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: