Postat de: nicoletasavin | 15/12/2008

Îngeri (de)căzuţi

„Simt totuşi că te cunosc dintr-o altă lume… Îţi mai aduci aminte de mine?” ne întreabă Adriana Mezzadri.

 

Câţi dintre noi ne întâlnim în această viaţă pentru prima dată? Şi cât suntem de conştienţi de karma neconsumată în vieţile anterioare? Câţi pricepem că fiecare întâlnire importantă ne este dată ca să învăţăm o lecţie anume? Şi că doar liberul arbitru este lăsat să decidă dacă ardem karma, scontăm datoriile sau repetăm lecţia în altă viaţă, până când o învăţăm.

 

Mi-aş dori să aflu ce au fost în vieţile anterioare persoanele importante pentru mine în această trecere pe pământ. Cât le-am rănit şi cât bine le-am făcut. Probabil nu voi şti decât atunci când voi fi încheiat socotelile cu toate persoanele cu care am relaţionat şi nu voi mai reveni pe pământ. Dar asta nu mă împiedică să trăiesc având grijă, pe cât îmi stă în putinţă, să nu-i fac pe alţii să sufere. De aici senzaţia că sunt „bună ca pâinea caldă”, cum spunea bunica Zoiţa. Sau proastă de bună ce sunt, adaug eu.

 

Da, nu ştiu să mă vând bine, nu ştiu să fiu mercenar, nu calc pe cadavre pentru iubiri, avantaje sau măriri trecătoare. Pentru că nu vreau să retrăiesc până voi învăţa că iadul e aici, pe pământ. Aici ispăşim toate cele şi ni se pare că viaţa e frumoasă. Probabil da, pentru că liberul arbitru folosit în permanenţă poate face din iad un rai. Dar responsabilitatea fiecărui pas – căci ăsta e liberul arbitru – este imensă. De asta mântuirea nu e la îndemâna tuturor şi în fiecare dintre noi există câte un înger (de)căzut…


Responses

  1. Sunt de acord cu tine! Desi, uneori am urlat la ceruri ca nu mi-au adus aminte care este misiunea mea(n-am nici o vina!),si n-am putut sa-mi exercit liberul arbitru! Atunci au avut loc ceva cutremure si tsunami!
    Te-am judecat prea aspru si gresit(stii?!)! Ma iarta!

  2. Bună seara,
    Pe mine mă răniți: nu-mi răspundeți niciodată la salut, deși vin cu plăcere să vă citesc🙂
    (Glumesc)

    E destul să fim atenți la cei din jur. Oamenii sinceri nu-si pot ascunde mâhnirile. Iar ”actorii” care se supără/intristează și o ascund perfect…hm..aproape intotdeauna se vor răzbuna pe cei care le-au făcut cu sau fără voie rău. Deci lor n-ar fi cazul să le purtăm grija🙂

    Incerc să nu fac ce nu mi-ar plăcea să mi se facă. Desi e foarte greu să fii om cu cei care suferă de cinism congenital🙂

    NB

  3. Salut, Andi! …. ma bucur ca vii adesea pe acest blog …. mea culpa ca raspund rar…. sper sa gasesc mai mult timp pentru oaspeti….simte-te ca acasa si comenteaza ce vrei… mai ales greselile… indemn valabil pentru toti cei care onoreaza cu prezenta acest blog

  4. Interesant clip.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: