Publicat de: nicoletasavin | 01/01/2009

Manifest pentru dreapta

Criza economică nu ne va ocoli în 2009, asta e sigur. Şi nu o vom traversa doar fiindcă ne va ajunge, inevitabil, unda de şoc a crizei americane sau a celei europene, ci fiindcă economia noastră de piaţă nu este cu adevărat funcţională. Cine nu recunoaşte că la admiterea în NATO şi UE criteriile politice şi geostrategice au fost decisive, este ipocrit.

Nu avem productivitate (ce producem nu are o valoare adăugată ridicată), nici   concurenţă reală în domeniile cheie (monopoluri mascate care sugrumă creşterea economică), pieţele de desfacere existente sunt în criză (şi nu avem putinţa şi ştiinţa să dobândim altele în timp util),  iar sumele pompate de românii din afara graniţelor sau de investitorii şi dezvoltatorii străini se vor reduce, pe zi ce trece. Şi am enumerat doar patru din numeroasele cauze ce mă fac foarte sceptică faţă evoluţia României în 2009 şi în anii care vor urma. Una este criza într-o ţară cu oameni bogaţi şi o clasă de mijloc solidă, iar alta e criza într-o ţară în care majoritatea populaţiei trăieşte de azi pe mâine, puţin peste limita sărăciei şi, în plus, are un înalt grad de îndatorare cu credite imobiliare şi de consum. Doar o guvernare de dreapta ne-ar putea scoate din impas, fiindcă doar ea poate genera politici economice care să relanseze real economia, să producă bunăstare nu doar pentru stat, ci pentru sectorul privat. Da, avem nevoie de protecţie şi solidaritate socială, dar pentru asta e nevoie de bani. Nu poţi face protecţie socială din împrumuturi sau din biruri care pun firmele pe chituci. Guvernul ar trebui să pună în centrul preocupărilor sale mediul de afaceri, găsind facilităţi care să permită firmelor să genereze plusvaloare, dar şi constrângeri care să determine aceleaşi firme să-şi plătească datoriile faţă de stat şi să aibă grijă de proprii salariaţi. Vedeta la vreme de criză ar trebui să fie firma, chiar dacă aceasta are 10, 100, 1.000 sau 10.000 de angajaţi.

Şi aşa am ajuns la ce mă doare: cine sunt guvernanţii şi ce pot face ei? Guvernanţii sunt o mixtură de comunişti mai mult sau mai puţin reciclaţi, cu câteva excepţii care nu au alt rol decât de confirmare a regulii. Nu cred deloc că domnii Blaga, Berceanu, Videanu, Pogea, Nica, Sârbu, Niţă sau Oprea, chiar sub bagheta cuplului Băsescu-Boc, vor reuşi să conceapă politicile de dreapta generatoare de bunăstare de care România are atâta nevoie. Nu sunt convinsă că se vor gândi la noi şi nu la ei. Şi nu mă puteţi condamna că nu-i creditez, fiindcă-i cunosc pe aceşti domni nu de ieri, de azi, ci de când fiecare dintre ei a păşit în politichie. Ştiu ce pot, vă asigur că pot multe, dar întru propăşirea puterii şi averii lor. Sunt imposibil de convins că vor pune vreodată românii înaintea intereselor lor, personale şi de grup, şi ale partidelor pe care le reprezintă.

Nu spun acum că liberalii, rămaşi în opoziţie, sunt nişte inocenţi. Şi la ei este destulă incompetenţă, destulă reacredinţă, destule interese şi oportunisme de conjunctură. Numai că – ne place sau nu – avem nevoie de dreapta mai mult ca niciodată. Iar acest moment de răscruce, când ea este necesară nu atât politic, cât economic, ne găseşte cu o dreaptă edulcorată, fără nici o legătură cu doctrina la care se revendică. Nu mai vorbesc de faptul că însăşi democraţia este în pericol cu un talger al balanţei atât de anemic, dar despre acest risc voi scrie în altă postare.

Este nevoie ca oamenii de dreapta autentici – câţi au mai rămas sau câţi a generat tranziţia noastră originală – să iasă din amorţire şi să facă ceva. Fie un partid, fie o grupare puternică a societăţii civile, care să pună în reală dificultate puterea actuală şi s-o forţeze să lucreze pentru România. Guvernul actual va fi tentat să ia măsuri economice care să salveze doar bogaţii şi săracii, iar aceştia nu reprezintă mai mult de 25% din totalul populaţiei. Pentru marea masă, de 75%, dintre români, nu va lucra nimeni. Aceştia vor trebui să se salveze singuri, pe principiul „scapă cine poate”. 

Iată de ce cred că, pe fondul marii dezamăgiri reprezentate de coaliţia la putere, naşterea alternativei politice de dreapta – necesară şi până acum, dar greu de concretizat – este mai posibilă ca niciodată. Invit oamenii de afaceri să pună resurse umane şi materiale, dar şi alte pârghii de care dispun, în slujba acestei idei. Chem oamenii de dreapta să-şi pună în primul rînd inteligenţele în coagularea acestei mişcări. Nu vor salva doar România, se vor salva pe ei şi investiţiile lor de o putere discreţionară, care poate deveni oricând etatistă, invocând, pervers, solidaritatea şi interesul public.

P.S. Sper ca anul 2009 să readucă în viaţa mea singurul om care a contat cu adevărat, dar pe care o conjunctură nefericită l-a îndepărtat. Culoarea mea portocalie a fost incompatibilă cu galbenul intens al domniei sale, iar asta a produs o înstrăinare neconformă cu ceea ce suntem, de fapt: două jumătăţi ale unui întreg. Îi comunic pe această cale că a avut dreptate şi în opţiunea explicită şi intransigentă pentru dreapta, şi în demascarea vopselii portocalii. Niciodată nu-i prea târziu pentru  „mea culpa”, mai ales când îţi stabileşti greşit priorităţile…

Anunțuri

Responses

  1. Frumos…Am avea nevoie acum de un PNTCD refacut…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: