Postat de: nicoletasavin | 03/01/2009

Arca lui Foarţă

Sunt vremuri în care scrisul lui Ştefan Foarţă e necesar. Iată de ce cred că este nevoie şi de o Arcă a lui, aşa cum va fi nevoie în acest an de cât mai multe Arce ale unor oameni cu harul la purtător. Individual sau în grup, nu ne salvăm prin prezervarea intereselor sau prin pragmatism, ci prin afirmarea principiilor. Câte le mai avem, dacă le mai avem. Când principiile n-au căutare, sunt negociabile şi generatoare de dispute interminabile, ne rămâne doar să ne salvăm prin artă. Aici nu-i loc de certuri, de controverse, fiindcă – nu-i aşa? – „de gustibus et coloribus non disputandum”…  Şi aşa revenim la turnul nostru de fildeş, dar ne păstrăm sănătatea spirituală…

Mulţumesc Ummagumma! Pe blogul tău mi-am reamintit că era o vreme când mâncam Foarţă pe pâine… Şi ca trecerea de la „Ninge-ne, Doamne!” să nu fie prea bruscă, vă poftesc să lecturaţi  „Micul puc”,  „Deplasarea spre gri”.

Micul puc

Prâslea, când ninge
zice că „minge”;
mingea, când ninge,
se face puc;
pucul nu sare,
ci, doar, tresare,
căci nu prea are-n
el cauciuc,
ci mai mult pâslă
dusă de-o vâslă
spre-o rimă-n îslă
pe care n-am
a dibui-o,
până la zio,
încât adio
vă spun, din geam.

Deplasarea spre gri

Nemaiintegru,
regele negru
se dezînnegrea,
în vreme ce, calp,
omologul său alb
se tot înnegrea.
Când dezînnegrirea
ca şi înnegrirea
le-ajunse la gri,
cei doi renunţară,
cu-ntreaga lor ţară,
la noapte şi zi.
Cenuşiu-i frumos,
zicea craiul din os
de scump elefant,
iar cel din eben
zicea, mai monden,
că e chiar elegant.
La finele anului,
clapele pianului
(adio, Bach!)
aveau un ton sur,
nici clar, nici obscur,
ca şi jocul de şah, –
pe care, în fine,
nu mai avea cine
să-l joace şi nu-l
mai ştergea nici chiar cârpa
de praf, – tot de scârba
rezultatului nul.
Numai regii mulatri
ajunşi idolatri
ai griului tern,
uitându-şi premisa,
se jucau de-a remiza,
de-a patul etern.


Responses

  1. […] Arca lui Foarta, daa, Nicol! Pe ultima punte s-au strans miorlaitoarele, ghemuitele, orgolioasele, imPUFnatele zgarietoare. “Mic tratat de pisicologie. Bucati feline in felii stranse la un loc de Serban Foarta”. Pisicile timpurilor scriitoricesti. Pisicile de la niste origini ale literaturii pana in prezent. Pisici prevertiene, kafkiene, da vinciene, mallarmeriene, pisici baudelairene, hoffmanniene, mircea ivanesciene, naumiene, matze eliotiene, borgesiene, carrolliene, brumariene, vakulovskiene si cate altele, din atatea lumi de litere venite. Traducerile ii apartin in mare parte lui Serban Foarta, cum altfel, intru o si mai mare placere a lecturii. […]

  2. Arca lui Serban Foarta, da! Am preluat legatura, avem niste pisici noi (si vechi cam toate) pe raft.🙂

  3. Remarcabil exercitiu de recuperare… Poate vom gasi fiecare dintre noi timpul de a aduce cite un sertar de poezie aici…
    Numai bine
    Flavius

  4. Am găsit asta (minunata), abia acum, si vreau sa v-o împărtăşesc şi aici, şi la Umma (http://ummma.wordpress.com/):

    din „şalul, eşarpele Isadorei” /1978, Litera cu… dedicaţia (mă dau mare cu ea :)): „Lui Flavius, în grabă (şi tracăt), de la Şerban… Tim. (la 5 km de), 2 IX 87”

    Placă (puţin) defectă

    …Par-
    fumurile unor
    crinoline par
    fumurile unor
    crini! O, line
    par fumurile
    unor crinoli-
    ne…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: