Postat de: nicoletasavin | 08/03/2009

Păcatul împotriva Spiritului

Ioan Petru Culianu a scris articolul „Păcatul împotriva spiritului” în 1987. Astăzi, în 2009, după 22 de ani, deşi am depăşit comunismul, mi se pare că am stagnat în proiecte, de nu cumva am regresat. Cred că suntem aproape morţi spiritual, cât timp nu reuşim să ne împotrivim unor morţi-vii, extrem de periculoşi, care ne conduc. Cred, asemeni lui Culianu, că nu suntem în stare să spunem NU acestei eterne tranziţii, să spunem NU experimentului la care ne supun conducătorii din ţară şi de aiurea. Din acest motiv, nu vom învia a treia zi, iar fluviul ideilor ne va rămâne străin…

Păcatul împotriva Spiritului
de Ioan Petru Culianu

(articol apărut în Agora, Philadelphia, vol. 1, nr. 1, 1987)

Creştinismul afirmă că toate păcatele se iartă, afară de unul singur: păcatul împotriva Spiritului.
În ziua de astăzi, păcatul împotriva Spiritului are mai multe nume: imobilism, minciună consolidată, genocid cultural. În expresia „genocid cultural”, efectul ucigător al păcatului este imediat vizibil.
Fizica modernă ne oferă o metaforă atrăgătoare: cea a unui număr infinit de universuri posibile care există într-un mod tot atât de „real” ca şi acela pe care îl împărtăşim cu toţii, acesta din urmă nefiind exact un univers între celelalte, ci un fel de secţiune printr-un număr infinit de universuri paralele.
Tot aşa, plimbându-ne din loc în loc pe pământ, suntem nevoiţi să admitem că nu există o singură, ci mai multe realităţi singulare, create de un mare număr de spaţii cultural-istorice diferite. Într-un anume sens, trecutul fiecărei culturi nu este nici el mort, iar viitorul ei este deja prezent in nuce;  nenumărate universuri ne aşteaptă după toate colţurile: în anumite locuri, ajunge să traversezi o stradă pentru a schimba ostensibil universul.
Mizeria este şi ea trăsătura unui univers complet, psihic, etic, estetic. Mizeria, în toată tristeţea ei, colcăie de viaţă ca o mlaştină. E departe de moarte. Vezi flori de nufăr ridicându-se din noroi pentru a fi rupte şi luate; vezi insecte înghiţite de peşti şi de broaşte zbătându-se în cioc de cocor; un stol de păsări inofensive prosperă hrănindu-se cu ţânţari, iar păianjenii şi-au răspândit pânzele printre toate trestiile, în bătaia vânturilor. Agale, păsări mari aşteaptă în ocoluri cadavre pe măsură.
Când te-ai născut în acest univers, accesul la alte universuri e dificil. Dar nu e cu totul imposibil. Mizeria nu este un păcat împotriva Spiritului.
Lumea a Treia are nenumăratele ei universuri, intersectate şi ele de mizerie sau, paradoxal, de mare abundenţă. Drumurile ei sunt grele, dar nu duc automat în moarte. Lumea a Treia are posibilităţi creative, are un anumit acces la cultură, vocile ei pot fi uneori auzite, iar oamenii circulă. Lumea a Treia nu este nici ea un păcat împotriva Spiritului.
Singurul univers de proporţii mondiale care duce direct în moarte prin pietrificare, prin îngheţare, este universul comunist.
El nu este capabil a-şi transcede în nici un fel condiţia de existenţă, care este falsificarea unor date de fapt. Dintre toate universurile prezente în perimetrul lumii, unele mizerabile, altele însângerate, altele opulente, universul comunist este singurul care nu are viitor, fiindcă nu are viaţă. Efectul său este genocidul cultural. Cauza sa este păcatul împotriva Spiritului.
Constat cu durere că îmi este din ce în ce mai greu să discut cu unii compatrioţi ai mei, chiar dacă se află de mult în Occident. E ca şi cum păcatul a lăsat în ei boli incurabile: mental ei sunt pe jumătate morţi, dacă nu morţi de tot. Tot felul de flori ciudate se nasc din întâlnirile noastre; unii chiar, am auzit, spun că aş fi „marxizant”, iar alţii, se pare, m-au atacat prin nişte jurnale dactilografiate. De câte ori în mintea interlocutorului unui mort se mişcă ceva, mortul se sperie de mişcare şi se apără. Dacă nu eşti de acord cu schemele unui imbecil care regresează la stadiul de celulă moartă, mocirla tresare să te înghită.
Pecetea morţii se numeşte la unii „patriotism”, la alţii „tradiţie”; în România ea n-are nume, dar este minciună organizată, moarte spirituală. N-o vezi la faţă decât în cele mai groaznice coşmaruri, iar cine n-are coşmaruri a fost de mult înghiţit de ea. O durere nesfârşită mă cuprinde când îmi dau seama că silueta unor compatrioţi de-ai mei nu-i decât perdeaua străvezie a neantului. Comunismul a azvârlit sute de milioane de victime în universul infernului: îngheţare, uitare, imobilitate – MOARTE SPIRITUALĂ.
N-aş vrea să spun că abundenţa de bunuri în ea însăşi e o abundenţă de spirit. Dimpotrivă. E un alt fel de moarte. Dar în indiferenţa libertăţii se ascund erezii, Spiritul se mişcă. Universul abundenţei coincide cu universul maximei libertăţi, care e aceea de a multiplica bunuri, dar şi aceea de a multiplica idei. Evoluţia ideilor, ca şi aceea a omului, este selectivă. Comunismul coincide cu totala stagnare a ideilor – ca şi orice altă formă de utopism revoluţionar, ca de exemplu nazismul. Stagnarea ideilor e o altă modalitate verbală a genocidului cultural, a păcatului împotriva Spiritului.
Există oare vreun remediu la această situaţie îngrozitoare?
Omenirea n-a găsit încă nici un remediu împotriva morţii. Totuşi, minuni fără îndoială există. Îndrăzneala de a produce o idee poate duce la viaţă. Iar singurul mod de a produce idei este de a le nega pe cele care formează universul îngheţat al românului de astăzi. Moartea este un NU spus vieţii; dar şi viaţa este un NU spus morţii.
Aveţi curajul de a spune NU şi veţi învia a treia zi.
Creştinismul spune că toate păcatele se iartă, chiar şi păcatul împotriva Spiritului. Căci nu există altă moarte decât moartea spirituală şi nu există altă înviere decît aceea în fluviul ideilor. Nu în mlaştina lor mohorâtă.


Responses

  1. Nicol,
    LA MULTI ANI de 8 martie!,sarutmana Tavi🙂
    p.s.Nicol ai primit surpriza virtuala?

  2. Am primit. Esti un draguţ ca te-ai gandit la mine. Multam!

  3. Spiritul crestin si spiritul sa zic uman,ar trebui hranit si unul si altul prin acumulare de bunatate si dorinta de carte,dar violenta vietii si a imaginilor ne indeparteaza tot mai mult de tot ce ar trebui sa fie hrana spiritului,nici minciuna si viclenia nu fac bine sufletului gingas ce tresare si suspina la cantatul pasarilor si parfumului florilor.

  4. atunci cand lumea creata in sistemul comunist va muri se va naste o noua viata spirituala in romania,
    ceva a existat in romania si in timpul comunismului, dar subt forma grup ilegal

  5. […] York (adunate postum in volumul Păcatul împotriva spiritului. Aveti si o receznzie foarte buna pe blogul dnei Savin), lipsa de valori morale a culturii […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: