Publicat de: nicoletasavin | 10/03/2009

„Nu poţi ajunge să urăşti ceea ce te defineşte!”

Indignat de postarea-protest la ploaia bacoviană, „Au înnebunit salcâmii”,  şi de faptul că am ales să mă aricesc mult prea mult şi mult prea repede, un vechi prieten mi-a reamintit că nimeni şi nimic nu merită să mă facă să uit cât iubeam odinioară ploile. „Mutzule, nu poţi să-ţi alterezi fibra interioară. Nu poţi ajunge să urăşti ceea ce te defineşte doar fiindcă nişte oameni ţi-au înşelat aşteptările sau, chiar, te-au trădat. Ploile şi ninsorile te umpleau de încântare. Şi de viaţă. Şopteai adesea Descântecul de ploaie al Blandianei, fredonai şi vara Ploaie în luna lui marte şi Decembre, erai îndrăgostită de Bacovia. Când ploaia nu doar că nu-ţi mai spune nimic, ba chiar te enervează, cu tine se întâmplă ceva rău.”

Ştiu că am ales să supravieţuiesc, dar nu mi-am dat seama cât de mult m-am schimbat. E chiar reconfortant să văd că unui om pe care-l credeam dispărut din viaţa mea îi pasă. Da, aceea e Nicol. Cea iubitoare de ploi şi de ninsori, cea care recita sau fredona cu bucurie tot ce-i trecea prin cap. Mulţumesc, dragul meu. Promit să încerc s-o regăsesc pe acea Nicol.

Descântec de ploaie

de Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

Anunțuri

Responses

  1. […] in Ziceri adunate de prin cărţi « “Nu poţi ajunge să urăşti ceea ce te defineşte!” Băbuţa care l-a reîncreştinat pe Dan Puric […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: