Postat de: nicoletasavin | 22/03/2009

Băbuţa care l-a reîncreştinat pe Dan Puric

Fiindcă v-a plăcut atât de mult postarea anterioară din cea de-a doua carte a lui Dan Puric, „despre Omul Frumos”, am ales pentru voi, dragilor, încă un fragment. Sper să vă placă, aşa cum sper să vă facă să vă luaţi în serios poziţionarea faţă de Dumnezeu, şi la bine, şi la rău. Câte parale face imaginea, care sunt valorile care contează, cât greşim când ne lăsăm înşelaţi de aparenţe ne spune, cu abruptă sinceritate, Dan Puric.

(…) Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană.
Acum câţiva ani mă duceam în America şi avionul s-a oprit pentru o escală la Timişoara. Iar de acolo s-a urcat în Boeing-ul modern un sat întreg de babe, îmbrăcate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu paporniţe, de parcă mergeau cu rata. În sinea mea, am gândit stânjenit că aşa se strică imaginea României în lume. Pe vremea aceea credeam că imaginea e importantă, nu România.
După ce am trecut Atlanticul şi ne apropiam de destinaţie, cu o oră înainte, ni s-a dat să completăm nişte formulare, destul de agresive, care te anchetau în toate dimensiunile tale de călător.
Am avut sentimentul că tot avionul dădea teză la limba română. În starea aceea de examen, m-am pomenit cu vreo cinci băbuţe lângă mine, care mi-au spus cinstit:”Scrie-ne şi nouă, maică, aici, că noi nu ştim nimic!” Şi astfel, eu le întrebam din chestionar şi ele îmi răspundeau din inimă:
– Când te-ai născut, mamă?
– 1877.
– Câţi copii ai?
– 11.
Şi aşa mi-am dat seama că stăteam de vorbă cu Independenţa României.
A început să se clatine avionul. Avionul se clătina şi la toţi ne-a fost frică, inclusiv mie, ăsta cu imaginea României în lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat şi ele speriate. Babele, în schimb, stăteau lângă mine şi se sprijineau de partea de sus, ca şi cum ar fi mers cu rata. Zic:
– Maică, stai jos, că a început furtuna. E pericol să ne prăbuşim. Nu ţi-e frică?
– Lasă, mamă,
răspunde băbuţa, mi-am făcut o cruce, la Dumnezeu nu insist!… Ajunge.
În siguranţa ei stăteau două mii de ani de creştinism. Iar eu, pe lângă băbuţă, eram un puric.
Eu eram imaginea de azi a României în lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna.
Băbuţa m-a reîncreştinat într-o fracţiune de secundă şi, astfel, am văzut din nou Omul Frumos. (…)

– fragment din eseul „Despre Omul Frumos”, cel care dă titlul cărţii –


Responses

  1. Reperul moral, spiritual, al babutei era tocmai legatura cu Dumnezeu. El era asigurarea ei de viata. Candva am spus ca Dumnezeu nu este altundeva decat in noi insine. Cei eruditi o stiu. Cei mai multi o iau ca pe o fire a lucrurilor. Candva la Frasinei, am stat la povesti cu un monah. Era convins ca cei in suferinta urca pana acolo din iubire fata de Dumnezeu. I-am spus ca din teama. Din pacate, foarte multi vin catre Dumnezeu ca la doctor, cand e prea tarziu.

  2. Extraordinar!

  3. […] adunate de prin cărţi « “Nu poţi ajunge să urăşti ceea ce te defineşte!” Băbuţa care l-a reîncreştinat pe Dan Puric […]

  4. In urma cu vreo doi -trei ani am vazut la TV o femeie careia ii luase apele casa. Cineva bine intentionat o tot intreba daca n-a recuperat ceva. Apele erau pana la streasina. Femeia a raspuns ;”Lasa-le maica, de acum nu mai sunt ale mele, sunt ale lui Dumnezeu.”
    Daca avem ochi intalnim mai mereu oameni din Biblie. Eu am avut credinta ca l-am vazut pe Iov.

  5. la multi ani dan puric!!!! sunt ff fericita, bucuroasa ca avem un astfel de” CINEVA” si noi citesc cu deosebita placere dar mai ales recitesc scrierile ,ascult prelegerile, interviurile,cu ani de zile i-am vazut spectacolele si am constatat cum creste un OM cum se trasforma FELICITARI!
    de asa hrana avem si noi nevoie.

  6. De astfel de oameni are nevoie omenirea si el, un biet puric a reusit sa ne trezeasca la realitatea vietii pe care o traim intr-o nepasare continuu.Daca si-ar face un partid sigur ar castiga si imaginea tarii noastre ar fi alta, ar fi o icoana vie si am dovedi-o prin fapte crestinesti. S-o tina tot asa si pe cand urmatoarea carte?

  7. Dan Puric este o minune a sufletului românesc, mulţumiri divinităţii pentru că ne-a dăruit această minune.Toată familia mea se adună în jurul mesei cînd vorbeşte Dan Puric la televizor, este linişte , lumină şi vorbele sale ne binecuvîntează pe toţi.
    Îţi mulţumim , îţi muţumim ……

  8. Astazi am vazut partea II din emisiunea 100/100 cu Robert Turcescu.Este un OMMMMMMMMMMMMMMM de mare calitate ,i-am cumparat 4din cartile domniei sale.Ma linisteste extraordinar cuvintele care au o spontaneitate nemaiintilnita.Hristos a Inviat!

  9. Pacat ca R.T. inca nu stie sa scrie. In rest, demersul este laudabil.

  10. MA INCLIN IN FATA DUMNEAVOASTRA DOMNULE DAN PURIC. INIMA MEA SE BUCURA SI NADAJDUIESTE DATORITA DUMNEAVOASTRA. ESTE MINUNAT CA EXISTATI SI CA DUMNEZEU A BINECUVANTAT ROMANIA CU UN OM CA DUMNEAVOASTRA. DOMNUL ISUS SI SF. FECIOARA VA IUBESC PT. PUTEREA DE DARUIRE PE CARE O AVETI IN A-I SLUJI LUI DUMNEZEU SI POPORULUI ROMAN . AVEM NEVOIE DE DAN PURIC.

  11. AZI 26.12.2011 PE B1 TV, DAN PURIC LA ROBERT TURCESCU,E INCA BINE! CA MAI SUNT OAMENI !! SA NE TRAIESTI DANE SI TE ROG FA CUMVA SI FA MAI MULTI PURICI !!! PLS,

  12. Pentru ca intr-un fel simt o provocare, aproape de fiecaredata cand aud de identitatea crestina a romanilor si de puricii cu intelepciune de pe la noi. Si eu sunt roman si nu vreau sa fiu considerat la fel ca ei. Uite cum sta in realitate treaba:
    … un purice zbura impreuna cu o independenta romaniei: o baba ce nu insista in fata zeului imaginar. El era imaginea Romaniei in lume; adica un purice; pentru ca nu e mai mult de atat, iar baba-independentza cu prabusirea careia se vor duce 2000 de ani de crestinism administrat cu fortza si care se mai tine in faramele de nestiinta ale batranilor si neinvatzatilor, caci avionul cu care zburau nu era construit de crestinism, ci de cei care nu au trait dupa randuielile lui, de cei care au dezvoltat stiinta, nu absenta ei. Si apoi cum ar putea oare sa inteleaga un purice maretia unui avion, un obiect mult prea complex pentru mintea lui: uite de aia puricele s-a reincrestinat, din frica, din nestiinta si din neputinta.
    Sper ca puricii de gen sa inceteze in a mai vorbi si a mai iesi in fatza. Pentru ca nu toti suntem purici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: