Postat de: nicoletasavin | 01/04/2009

Cum se ţine şi cum se pierde puterea?

În România post-decembristă, onoarea e a fraierilor, cavalerismul e în insectar, eleganţa e păguboasă, dragostea de ţară e în discursuri, interesul public a murit. Ştim toţi, pe propria piele, că interesul personal a devenit politică de stat, chiar sport naţional, că lupta pentru bani, sfere de influenţă şi putere este singura raţiune de a fi a clasei politice. Vedem vârful aisbergului şi ne îngrozim. Dacă am avea acces la subteranele politicii româneşti, fie am ieşi în stradă, pentru o nouă revoluţie, fie am emigra în masă. Din păcate, cei care ştiu ce se întâmplă cu adevărat în România, nici nu îndrăznesc să facă o revoluţie, nici nu au tăria să emigreze. Stau cu mâinile în sân, vegetează, suportă, se izolează, se adaptează. Absenteismul la viaţa cetăţii devine, iarăşi, tactică de supravieţuire a intelectualităţii.

Avem voie să ne închidem, iarăşi, în turnul de fildeş? Avem voie să lăsăm românii pradă deznădejdii, fără de alternativă? Dacă eu, Nicoleta Savin, aş spune că nu, cine m-ar crede? Sau cine m-ar urma? N-am trufia sau nebunia să consider că aş putea scoate din amorţeală intelectualii acestei ţări. Dar pot găsi tenacitatea de a-i provoca să iasă din bârlog. O să-mi spuneţi că e o misiune imposibilă, dacă nu sinucigaşă. Ei şi? E dreptul meu să încerc, nu e datoria mea să reuşesc. Ştiu că rar poţi fi profet în ţara ta. Motiv pentru care îi voi invita pe alţii să profeţească sau să trezească conştiinţe în acest spaţiu, numit, nu fără de noimă, Blog de veghe.
Ce ziceţi de regretatul Nicolae Steinhardt? Evreul convertit la ortodoxie în închisoare şi devenit, ulterior, monah la mănăstirea Rohia, poate fi un bun profet. Dacă nu mă credeţi, luaţi de citiţi un prim fragment din „Jurnalul fericirii”, carte de căpătâi care ar trebui studiată în licee, dacă în fruntea ţării ar fi nişte oameni care ar vedea în electorat şi altceva decât o masă de manevră.

„Rolul credinţei este hotărâtor în tot ceea ce aparţine domeniului ideativ. (…) Puterea este ea însăşi o formă de credinţă. (…) După ce a căzut de la putere, Troţchi povesteşte că a fost întrebat de nenumărate ori cum se face că a putut cădea. Celor care-l chestionau astfel, Troţchi socoteşte că puterea le apare ca un obiect material pe care l-ai scăpat din mână, un ceas, o riglă sau un carnet. El însă dă cărţile pe faţă: puterea se pierde când influenţa anumitor idei şi anumitor stări psihice descreşte în sferele diriguitoare şi în rândurile masselor. Se schimbă credinţele, se preschimbă sufletele, apar idealuri şi planuri noi. Troţchi a căzut – el o spune, nu eu – nu pentru că s-au urzit comploturi împotriva lui, ci pentru că oamenii nu mai gândeau şi nu mai credeau ca el, nu se mai aflau pe acelaşi plan spiritual cu el. I se spunea că e individualist şi aristocrat, lui, teoreticianului revoluţiei permanente, pentru că massele erau obosite de revoluţie şi voiau să fie lăsate să trăncănească în jurul unei sticle de vin (vorba vine) ori să meargă la spectacole de balet, ori să bârfească în voie. Troţchi e tot pe poziţii revoluţionare, dar nu mai e popular şi cade dintr-o dată şi de la sine, nu-l trânteşte nimeni, cade fără să intervină nici o catastrofă pentru că nu-l mai ţine nimic, întocmai ca unul căruia i se surpă sub picioare scaunul sau scara pe care s-a suit.
Puterea nu e decât o stare, un rezultat: guvernanţii nu sunt la putere fiindcă au mijloacele de coerciţie în mână, ci au mijloacele de coerciţie la dispoziţie pentru că sunt la putere. Cine crede altfel, crede ca persoanele care-l plictiseau pe Troţchi cu întrebări, crede că puterea e un obiect care scapă din mână, se cucereşte, se fură, se ascunde. Un fel de talisman, de coif al Niebelungului. Puterea nu e decât un element de gradul al doilea, provine, decurge de la un altul. Iar elementul iniţial e credinţa massei omeneşti care e cuprinsă într-o formă statală anume. Dreptul, aşadar, nu-i decât o religie, un sistem de credinţe.
Guvernanţii cad atunci când nu mai au vlagă şi voinţă de putere şi nu le mai au fiindcă s-a petrecut ceva înlăuntrul psihicului lor. Adevărul e că entuziasmul lor a pierit deoarece nu mai e alimentat de sentimentele massei. Scade potenţialul lor guvernamental, cum să nu scadă, de vreme ce a scăzut nivelul izvorului, adică s-a micşorat încrederea poporului. Guvernul e umbra, imaginea din oglindă, curentul electric, mandatarul; poate atât cât i se deleagă. Oamenii care-l compun sunt apţi să lucreze atâta vreme cât simt că sunt sprijiniţi, câtă potentia agendi le transmite uzina generatoare, adică massa guvernată, atâta acţiune guvernamentală depun. Puterea e numele ceremonial pe care-l poartă consensul nostru al tuturora, e voinţa comună a grupului, cea mai înaltă, voinţa generală de care tot vorbeau ăia din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Înseamnă că între guvernanţi şi guvernaţi se stabilesc nişte raporturi sufleteşti şi că ocârmuitorii – de la ţarişti la troţchişti – pierd orice siguranţă şi orice putinţă în clipa în care simt că s-a întrerupt curentul care-i lega de popor. Dar dacă lucrează tiranic şi tot nu cad? Asta înseamnă că trebuie să recurgem la tata Freud şi să constatăm că, inconştient, poporul îi sprijină şi nu este ostil tiraniei. „


Responses

  1. Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, caii si flintele … haiducilor ? Vremurile s-au schimbat. Azi, pistoalele au fost inlocuite cu vorbe. Sa le folosim cu mestesug. Dar nu in mod agresiv, aratind cu degetul, ci subliminal, scotand la iveala frumosul din noi.

  2. Puterea,o dorinta a unora de a fi in fata,vin si ne mint in avalansa,cand unii,cand altii,ca apoi sa ne faca viata un iad,sa ne acopere de indignare la cat rau ne pot face,la cat de rau pot conduce tara si poporul asta,la cat de mult tin sa-si atinga doar interesele lor.

  3. Puterea… mirajul puterii…
    Puterea sta in personalitate, adaptabilitate si, de ce nu, abilitati de comunicare si manipulare.
    Ce se intampla la noi? Din pacate, intelectualitatea a amortit. NU mai vorbesc de clasa politica, dominata de acest „redutabil animal politic”, cum l-a numit dl Cristoiu. Zoon politikon adus la rang de excelenta. Nici nu stie sa vorbeasca limba romana corect. Un santajist fara scrupule, care pana in prezent a incercat sa isi acopere urmele matrapazlacurilor pe care le-a facut si, crezand ca sta prea bine pe picioare, a inceput sa atace din umbra, ca un las. Clasa politica e atat de manjita incat nu a avut de ales decat sa isi plece capul in fata acestui petrecaret cu nasul rosu, pentru ca detine fraiele, oameni in pozitii cheie din justitie, care ii pot aduce oricand capete pe tipsii. Privesc cu o amaraciune cumplita cum intreg esicherul politic cotizeaza cu sume grele pentru campania uneii fiice care inca nu s-a maturizat, are dificultati majore de comunicare verbala, precum si evidente probleme emotionale. De ce? Dumnezeule, ne-au murit intelectualii!!!!????
    Si ma doare sufletul cand incerc sa le arat colegilor tai de breasla ca putem face ceva, inafara sa discutam si nimeni nu ma ia in seama. Felicitari pentru tine, Victor, Oana, Valentin samd… dar nu e destul. Din pacate, ati ramas singura „putere” din stat care incearca sa faca fata unei amenintari iminente la democratie si toate drepturile pe care le-am castigat in 1989.
    Nu l-am votat niciodata pe Basescu – nici la Primarie, nici la prezidentiale. Mai tineti minte scandalul cu buticurile de cartier, pe care le darama cu buldozerele? Erau oameni care investisera niste bani in gheretele acelea metalice, majoritatea aveau contracte legale cu Primaria. De atunci l-am renegat pe Basescu. Obraznicia cu care raspundea acelor amarati m-au facut sa vad in el un personaj politic cinic, manipulator, atatator, care a pus o „minoritate economica” la colt – foarte micii intreprinzatori, asmutind cetatenii Bucurestiului asupra lor. Pe atunci eram un biet debutant in avocatura, dar am avut claritatea, puterea de a discerne si de a vedea in acest om o uriasa putere de manipulare si o lipsa de scrupule nemaivazuta. Iar hotararea pe care o afiseaza prinde atat de bine la omul de rand… Remarcabil, nu-i asa?
    Dar sa nu uite ca noi suntem multi. Si in primul rand cred ca noi trebuie sa ne reamintim asta. Iar o mana de oameni corupti, fara coloana vertebrala, care se gudura pe langa acest inadaptat frustrat nu ne pot sta in cale. De multe ori imi vine sa plec din tara. Si ma inspaimant cand vad cata lume a inceput sa gandeasca asa. Dar stiti ceva? M-am hotarat sa raman si sa le fac zile negre. Cum? SImplu. Folosind niste institutii de drept care isi au originea in Antichitate, dar care, din pacate, au incaput pe mana unor diletanti interesati de promovari. Si am obligatia morala sa ma lupt cu ei si sa organizez, cu ajutorul vostru, o masinarie in fata careia nu pot sta lipsa de profesionalis, coruptia, diletantismul. E atat de simplu si atat de dificil in acelasi timp.

  4. Putere….
    In prima faza cand nu exista in propriile maini nu-ti place, o critici si faci asta „latrand ” tot ce-ti vine in minte, important e sa fie contra!
    Faza 2, cand te apropii de ea, parca parca place, tenteaza, e un fel de magie ce are efect magnetic. nu te poti opune.
    faza 3, gata e in mainite tale, te simti Sfantul pe pamant, ai cutitul, painea, si parca parca si pe prietenul Altzheimer, ca brusc uiti tot din trecutul tau.
    Faza 4….. asa cum ai ajuns acolo tot asa si pleci, asa cum tu ai avut forta magnetica mai puternica, tot asa au si cei ce te inlocuiesc.
    Faza 5…. vecina cu viata bunicii: trairea din amintiri cand era ea cucoana cu palarie si cum e lumea prezenta, dezamagitor….
    Faza 6, incerci sa intrii in cercul acesta contagios, daca se poate nu in miscare Brauniana spre centrifugica ci direct la nucleu. Acum subiectul se simte mai barbat, mai calit in lupta pentru idealul sau: sa aiba cutitul si painea in mana sa!
    carmen stanciu

  5. bine asa… butonisto!!!
    keep going…

  6. Mc Gogoo,
    Nu eu sunt butonista sefa, daca la ea te referi. Dar multumesc de apreciere.

  7. […] fi sau n-o fi revoluţie la Chişinău? O fi lovitură de stat? Moldova plânge, aflu, văd, aud surprins că vreo cîteva sute de tineri au ieşit […]

  8. @nicoleta, eu asta aflasem… cu mult timp in urma.
    anyway keep going 😉

  9. N-aş nega importanţa credinţei, dar tocmai aceasta mă face distant faţă de cele ale lumii. O fi vreo formă maladivă a ei…

  10. @ Mg Gogo ….dragul meu Mc Gogo eu ti-am spus mai demult ca tu esti intr-o mare eroare !

    BUTONISTA SEFA NU ESTE SI NU A FOST NICOLETA SAVIN !

  11. Sunt multi care ne-ar urma!
    Cand spui ca vrei sa-i trezesti din amorteala pe intelectuali sper ca nu referi la cei vanduti puterii care stau la adapostul unor sinecuri caldute, pe viata?! Care se lafaie pe banul public si doar dau din gura?! A avut Puterea grija sa-i anestezieze cu mirosul banului!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: