Publicat de: nicoletasavin | 22/06/2009

„Vrei să ai dreptate sau vrei să fii fericită?”

Cineva m-a întrebat dacă vreau să am dreptate sau dacă vreau să fiu fericită. N-am putut răspunde.
Formularea fericire sau dreptate m-a paralizat. Nici acum nu înţeleg ce legătură au dreptatea şi fericirea, de ce iscoditorul meu interlocutor crede că ele se exclud una pe cealaltă sau dacă asocierea aceasta bizară era valabilă doar pentru mine.
E ipocrit cel care afirmă că doreşte să fie nefericit, deşi sunt mulţi cei care se victimizează permanent. Aşa cum dorinţa de a avea dreptate este, până la un anumit punct, firească. Când se depăşeşte acel punct, putem vorbi despre un ego exacerbat, de narcicism sau de alte „bubiţe” la cap.
Fără dreptate, cu siguranţă, se poate trăi, fiindcă ea ţine de o recunoaştere din afară a unui adevăr. Şi adevărul nu-i cum le place unora să creadă, de partea fiecăruia.
Fericirea este, conştient sau nu, starea spre care tinde fiecare dintre noi. Nu o poţi cumpăra, nici vinde. N-o comanzi, de n-o ai, n-o pierzi, dacă te bântuie. Poate fi provocată de cineva sau ceva, dacă acel ceva sau cineva ne mişcă sufletele. Putem fi cuprinşi de fericire când ne inundă mirosul teilor înfloriţi sau când o gărgăriţă dansează pe birou, aşa cum un premiu important, o limuzină, aprecierea sau dispreţul unui om pe care nu dăm doi bani ne pot lăsa indiferenţi.
Pentru fericire avem nevoie de mult sau puţin, în funcţie de sensibilitatea cu care am venit pe lume, scara de valori în care am crescut, caracterul pe care l-am dobândit. Dacă, maturi fiind, putem fi fericiţi, precum copiii, pentru lucrurile aparent minore, n-am trăit degeaba.
Dreptatea e a unei instanţe publice, de stat sau private. Fericirea e o stare pe care n-o va consemna nici o instanţă din lume, de care suntem singurii răspunzători.
Aşadar, cu întârziere, iscoditoriule, sigur că prefer să fiu fericită. Sigur că mă lasă rece dreptatea pământească. Dar cine-mi aduce fericirea, când vine ea, doar eu voi şti. Fiindcă ceea ce, teoretic, poate provoca fericire, dacă vine prea târziu, poate genera durere… Iar un motiv de durere poate aduce fericire.. Toate au timpul lor… Necunoscute sunt căile sufletului… Ca şi ale Domnului…

Anunțuri

Responses

  1. Va salut !

    Eu am un limbaj de tip „Almanahe”. Daca nenea ala v-a bulversat cu o astfel de intrebare, continui si eu: De cand „dreptatea” trebuie validata de cei din jur ? Pot sa am dreptate, fara cei din jur sa fie de acord cu mine (de ex: adevaruri stintifice avangardiste care inca nu sunt cunoscute in cotidian).

    Si ca sa echilibrez cantarul: fericirea este data strict de relatiile interumane ? Sunt ele depozitarul sacului cu fericire. Poate sunt fericit cand ma uit la un nufar / lotus ; cand fac sport intens; sau, de ce nu, cand citesc niste almanahe. ….

    Aberez ?

    Fiara.

    PS: Oricum, imi place discursul:)

  2. …daca vei avea dreptate cu siguranta vei fi fericita ! Starea aceasta nu e compatibila cu minciuna….

  3. Am impresia ca sunt la mijloc, intr-un razboi care nu este al meu.
    Nu imi plac razboaiele si nu vreau sa particip la ele, mai ales cand partile beligerante sunt fosti sau actuali „PRIETENI”.
    Cred ca un telefon s-ar impune!

  4. Poate: NU. Sigur: DA! Incurcate sunt caile Domnului!

  5. OK, magrebianule!

  6. Nu stiu cine este „Arhivarul”. Ma disociez de orice atitudine. Sper ca Dna Savin sa nu ma dea afara din blogosfera. Oricum, eu am ramas blocat pe textul propus si daca proprietarul are timp sa imi raspunda ar fi OK, daca nu, nu.

    Fiara.

    PS: Eu am respectat procedurile de convietuire pasnica in blogosfera.
    PPS: Acum ma duc sa mai citesc niste almanahe.

  7. Pentru Fiara
    Sunteti binevenit oricand. Nu am timp sa va raspund acum, dar promit s-o fac, la prima „fereastra”.
    Pentru Fiara si Arhivarul
    Indiferent cine, cu cine si ce are de polemizat, va rog sa o faceti in afara blogului.
    Multumiri!

  8. Pentru Fiara,
    V-am raspuns pe mail.

  9. NUMELE MEU ESTE ADELINA AVRAMESCU, AM 23 DE ANI SI SUNT DIN LUGOJ. VA ROG DIN TOT SUFLETUL SA-MI PUBLICATI MESAJUL BE BLOG. AM NEVOIE DE AJUTOR. BLOGUL MEU ESTE http://adelinaavramescu.wordpress.com ACOLO AM POSTAT ADRESELE ZIARELOR CARE AU PUBLICAT ARTICOLE DESPRE MINE. VA MULTUMESC.

    Pana in 2001 eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de sperante. Cel mai mare vis al meu era sa termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica. Acum la 23 de ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine, lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu opt ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, lupus eritematos sistemic. Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am fost internata in multe spitale din judetul Timis. Din 2002, a inceput lupta cu destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina din Bucuresti. Din nefericire a trebuit ca tocmai eu sa fiu subiectul unei erori medicale. Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea mea. Aveam 17 si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Nici macar nu mi-au spus ca unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot parcursul terapiei, nu mi s-a spus ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral sau vitamine. Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot merge. Dupa o multime de alte analize, am aflat ca am osteoporoza cortizonica severa si rei fracturi la coloana. Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa stau in pat, fara sa ma pot misca. Toate visele mele s-au spulberat din cauza acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu? Dintotdeauna am fost pasionata de sport si ma vedeam urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot, mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei erori medicale. Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul din inima si alina durerea? Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor cinci fracturi la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt mult prea mari costurile operatiei. As avea nevoie de vreo 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o obtin numai cu ajutorul familiei. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil. Daca fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia. Nu mai vreau sa plang de durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune pe picioare.

    Am deschise doua conturi pe numele mamei mele, Avramescu Felicia.
    Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj.
    Cont in lei – RO80BRDE360SV66440233600
    Cont in euro – RO72BRDE360SV59226503600

  10. Pentru Fiara,
    Nu ati citit atent textul. Afirm in postare ceea ce spuneti si dvs, in comentariu.
    1. Poti avea dreptate, chiar de nu esti validat: „Fără dreptate, cu siguranţă, se poate trăi, fiindcă ea ţine de o recunoaştere din afară a unui adevăr. Şi adevărul nu-i cum le place unora să creadă, de partea fiecăruia.” Altfel spus, recunoscut sau sau nu din afara, adevarul este unul singur. Daca il enunti, nu mai conteaza ca altii sustin altceva si, implicit, te neaga.
    2. Sustin, ca si dvs, ca fericirea poate fi data şi de altceva decat relatiile interumane: „Putem fi cuprinşi de fericire când ne inundă mirosul teilor înfloriţi sau când o gărgăriţă dansează pe birou”.
    Asadar, suntem in consens…

  11. „Cineva m-a întrebat dacă vreau să am dreptate sau dacă vreau să fiu fericită”

    Eu zic ca sa nu-l mai citesti pe Gramo ca numai prostii te intreaba. Pe mine m-a intrebat daca nu cumva as fi de acord ca niste capre sa faca tumbe pana cand nisipul ar fi rosu. N-am stiut nici eu ce sa-i raspund.

  12. clar acestea nu se exclud, dar in ultimul timp simt destul de des ca as fi fericit daca NU as avea dreptate. fericit, sau… mai fericit. pe cit e omeneste posibil 😀

    foarte interesant blogul. intru din cind in cind dar de fiecare data ramin surprins de cite ceva, cum ar fi postarea de mai sus

  13. La multi ani, doamna Savin!

    Va doresc multa sanatate si sa va doriti, in fiecare zi, sa fiti fericita!

    … Pentru ca, asa cum stiti … ”Fericirea este dictata de singularitate,/ Daca eu vreau sa fiu fericit, pot sa fiu fericit!/ Fericit sa fiu oricand si oriunde, existand o singura conditie:/ SĂ VREAU A FI FERICIT! (oare sunt capabil să vreau a fi fericit?)” [zicere de la prietenul nostru comun si drag 🙂 ]

  14. La mulţi ani!
    – şi-o constatare: eu înţeleg că pauzele lungi şi dese sunt binevenite, dar totuşi?
    – şi-o altă constatare: o fi ea tăcerea de aur, dar totuşi tot ce-i mult strică!

    @ cercetashul_vesel
    Zât!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: