Postat de: nicoletasavin | 31/07/2009

(Re)Citiţi „Inteligenţa materiei”!

Editura Eikon din Cluj reeditează „Inteligenţa materiei”, splendida carte a profesorului Dumitru Constantin-Dulcan. Publicată în 1981, „Inteligenţa materiei” a devenit motiv de prigoană pentru autor un an mai târziu, în timpul scandalului „Meditaţia transcedentală”: reputatul neurolog şi psihiatru a fost la un pas de arestare, iar cartea a fost cercetată cu lupa de trei comisii pentru a-i fi depistate „ereziile”. Intrată pe „lista neagră” a zbirilor comunişti, „Inteligenţa materiei” a fost reabilitată, dacă pot spune aşa, 11 ani mai târziu, în 1992, când a fost distinsă cu premiul pentru filosofie „Vasile Conta” al Academiei Române.

Mi-ar fi foarte greu să aleg un capitol din care să citez, aproape mi se pare că aş nedreptăţi un tot atât de consistent pentru a extrage o felie. Asta deşi felia ar putea da seamă cu succes pentru întreg. Din acest motiv am ales să redau aici prologul cărţii, text citat de Dumitru Constantin Dulcan, cu acordul autoarei Jeannine Fontaine, din lucrarea „La medecine du corps energetique”. Textul reproduce scrisoarea unui şef de trib indian (Pieile Roşii) adresată preşedintelui SUA, ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământuri.

„Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului?
Ideea ni se pare stranie. Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?
Pentru poporul meu nu există colţ al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu.
Seva care urcă în arbori poartă în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insectă sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu.
Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă. Noi facem parte din pământ şi el face parte din noi.
Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preeriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii.
Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăveleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri.
… Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu.
Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri.
Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cât oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Îşi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal… El tratează pe mama sa, pământul,  şi pe tatăl său, cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul şi-l va lăsa pustiu.
Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…)
Nu există un colţ liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi.
Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă dacă nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?
Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini.
Aerul este scump omului roşu pentru că toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul – toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră.
Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul… Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc. Aerul care a dat strămoşilor noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire.  Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-l păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa câmpului în floare.
… Dacă hotărâm să vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie să trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale.
Eu sunt sălbatic şi nu înţeleg alt mod de a trăi.
Am văzut miile de bizoni care putrezeau în preerie, lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.
Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre.
Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmplă animalelor i se întâmplă imediat şi omului.
Toate lucrurile sunt legate între ele.
Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri… Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri – pământul este mama noastră şi ceea ce i se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului. Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte.
Noi o ştim de mult – nu pământul aparţine omului, ci omul pământului.
Noi o ştim bine – toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii.
… Nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb, care are un Dumnezeu, nu poate să nu împărtăşească acest destin comun.
Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.
După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi îl ştim bine şi pe care omul alb îl va şti, poate, într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este numai al vostru, ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii.
Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care, într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi.
Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi bizonii, de ce nu sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.
Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut.
Unde este marele vultur? A dispărut şi el.
Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii. „

***
Concluzia prologului este trasă de autor, Dumitru Constantin-Dulcan:

„Pământul este leagănul şi sursa de existenţă a vieţii noastre. Aceasta o ştiau, mult mai bine decât noi, oamenii care trăiau nemijlocit în natură. În mod paradoxal, în numele civilizaţiei şi al prosperităţii, l-am uitat, degradându-l, pustiindu-l. Pământul a devenit irespirabil. Riscăm să dispărem, sufocaţi de propria noastră „operă”.
Dacă omul distruge Pământul care l-a creat şi care-l hrăneşte, înseamnă că ori doreşte să se sinucidă, ori adevărurile pe care le deţine despre sine şi natură sunt false.
În căutarea acestor adevăruri uitate vă invită gândurile noastre.


Responses

  1. Bine ai revenit ! Astept sa ne auzim …voi lipsi citeva zile ! Spor la treaba si tot ce iti doresti !

  2. Cu respect !

    Bine ati revenit cu un text. Face bine si este un frumos contrast cu oamenii transati in camine si promicuitatea politica.

    In mod cert, scrisoarea sefului de trib (bulibasa) este interesanta (asta daca o fi reala si nu scrisa de o casa de avocatura , firma de PR , comunicatii -> pe la americani se poarta asa ceva).

    Acuma, sigur ca sunt contradictii (nu uitati cele 3 etape ale degradarii mitului: magie -> religie -> stiinta). Cotidianul e stiintific si fireste ca ce vine din alt plan suna interesant. In continuare, volumul pe care il propuneti (ala in franceza) a facut multa valva, la fel ca si chestia cu ozonul sau cu siguranta alimentelor. Totusi, toate acestea palesc cand omul are o problema: recurge la stiinta. N-am auzit pe nimeni ca atunci cand are nevoie de o anestezie sa faca o incantatie, din contra, se lasa la mana propofolului / halotanului ..sau novocainei (daca e la dentist). Toate astea erau blasfemii nu cu mult timp in urma. De fapt, almanahul Dlui Miller se si zice ca mecanismele care sunt antrenate de aceste substante nu sunt in totalitate cunoscute, dar merge…

    Sigur ca e frumos sa vorbim de incalzirea globala, de alimentatie, de My Shanti – un monstru de fier, dar cred ca toti ni l-am dori macar si ca fantezie in secret.

    Vizavi de bulibasa indiana – e simplu pt. el sa scrie astfel de texte cand sunt putini si traiesc pe banii Statului. La fel de usor este si pt. ultrasii iudaici care „studiaza” toata viata si in felul asta: nu fac o zi de serviciu, primesc un ajutor social, si peste toate, nici fac cunostinta cu IDF – ul. Toate astea in numele unei Idei. Dar si ultras-ul si bulibasa si noi toti traim in spatiul ideatic ?

    Acum ma intorc la almanahele mele ca sa fiu pregatit in caz ca imi raspundeti !

    Numa’ bine,
    Fiara.

  3. […] (Re)Citiţi “Inteligenţa materiei”! […]

  4. Da fara toate acestea omul nu ar fi. Toate sunt verigi care alcatuesc un lant. Fiecare veriga are rolul ei. Acesta-i programul (destin) cu care ne nastem. Mina


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: