Postat de: nicoletasavin | 09/03/2010

Femeia, muzică rătăcită în carne

Nu sunt feministă şi cred că relaţia femeie-bărbat are ceva din dependenţa florii soarelui faţă de soare. Floarea se deschide şi se închide odată cu răsăritul şi apusul astrului. Poate greşesc, feministele or să se supere, iar misoginii or să jubileze că încă o oamă le dă dreptate. Necazul sau bucuria lor.
Rămân la părerea că femeia nu se poate împlini cu adevărat în absenţa bărbatului. Că mai trebuie întrunite o armată de condiţii favorabile împlinirii femeii în proximitatea sau prezenţa bărbatului, asta-i deja altă mâncare de peşte.

Mari minţi ale literaturii şi filosofiei universale au dat sute de „definiţii” ale femeii. Shakespeare, de pildă, credea că femeia „este o mâncare pentru zei, gătită de diavol”. Cioran, în două extreme memorabile, este de părere că femeia ar fi „un animal incapabil de cultură şi spirit”, dar şi „muzică rătăcită în carne”.

Pot înţelege misonigismul unor genii, dar mi-e greu să înţeleg această atitudine la unii politicieni-comete, ajunşi din întâmplare printre puternicii zilei sau la aceia dintre bărbaţi care confundă banii din conturi cu neuronii şi vor pentru asta dragoste şi/sau respect. Să nu ne ascundem după degete: există în aceste două categorii din „network” bărbaţi care schimbă nevestele ca pe maşini, câte 3-4 într-o viaţă şi au uitat de mult numărul amantelor, familişti convinşi, pentru care amantele sunt cel mult, aventuri de o noapte, macho care şi-au furat unii altora nevestele si amantele, atunci când nu le-au schimbat de bunăvoie, bărbaţi ce nu-şi merită numele cât timp şi-au părăsit neveste grav bolnave, aflate în agonie, în momente când este greu să fii singur şi dacă ai fi Dumnezeu, bărbaţi care-şi adoră mamele, dar îşi dispreţuiesc nevestele sau iubitele.

O dovadă că nu toţi politicienii sunt sau gândesc aşa este şi postarea „Muzică rătăcită în carne”, asumată de Vasile Dâncu, pe blogul său, la 1 septembrie 2008. Redau aici un fragment, care probează că domnul profesor social democrat ştie bine ce hram poartă femeia şi iubirea la casa bărbatului… Nu e rău deloc… Mulţumim, domnule profesor!

Femeia, muzică rătăcită în carne

Vasile Dâncu, 01 septembrie 2008
(…)
Femeile din lumea noastră sunt victime ale indiferenţei noastre, nu sunt doar victime ale misoginismului. Ne uităm la femeile noastre cu indiferenţă. Le iubim indiferent sau le evaluăm cu intoleranţă. Ne concentrăm pe sărbători şi gesturi simbolice iar restul vieţii noastre cu ele este lăsat în paragină. Ipocrizia prăznuirii simbolice este o dominantă a vieţii noastre. Ceea ce ar trebui să fie centrul vieţii noastre împreună, am reuşit s-o izolăm în ritualuri vulgare. Valentine’s Day, 8 martie şi 1 martie, zilele onomastice sunt zile în care câştigă florăresele şi vânzătorii de nimicuri. Trăirea acesta ritualică, redusă la câteva zile pe an, goleşte de sens responsabilitatea noastră în a cântări şi preţui exact resursele şi contribuţiile femeii în societatea noastră de ciobani şi cocălari. Un buchet de flori şi un parfum ne spală păcatul de a nu respecta femeia cele 360 de zile în care nu e onomastică sau sărbătoare marketizată.

Un nefericit de ritual în care ne minţim şi cumpărăm indulgenţe ne face să rămânem o societate primitivă de patriarhi inchipuiţi, fără minte şi sensibilitate. Nu vedem că ritualurile acestea ale celebrării feminităţii abstracte ne mint şi ne înşală, iar simbolismele dulcegăroase ele le acceptă şi chiar se bucură, căci au cu noi răbdarea infinită a mamei şi puterea de a îndura a sclavei?
Cumpărăm indulgenţe ca nişte păcătoşi fricoşi şi socotim uneori în bani meschina noastră libertate. Dar ritualul nu are viaţă, în cel mai bun caz poate să amintească de nişte emoţii sau instincte demult adormite. Ce să facă ele în nopţile de singurătate, când noi uităm să venim, cum zicea Nichita, cu prăznuirea noastră simbolică?

Ar trebui să fim, simplu, alături de ele, nu specialişti în întrupări simbolice ori în metafore înflorite. Pe peretele din coliba pescarului din “Bătrânul şi marea”, ne spune Hemingway, fusese o fotografie veche de unde îl privea chipul soţiei. Văzând cum se decolorează fotografia, personajului i se face milă şi pune fotografia pe un raft, sub o cămaşă curată. Nu, nu este vorba de nici o metaforă aici, scriitorul o spune într-o scrisoare către un prieten. (…) Gestul personajului de a ocroti fotografia şi chipul soţiei este unul de o tandreţe cosmică, nu e un ritual încifrat.

Cioran, scepticul scepticilor, în singurătatea lui de gheaţă, a spus la final că femeia este “muzică rătăcită în carne”. Nu e în această rostire vreo odă dulceagă şi nici vreun gând de sofistă profunzime simulată. Este ceea ce cred eu că pot iubi şi respecta femeile la noi: să nu le amăgim şi să nu ne amăgim nici noi prin ritualuri şi simbolistică impotentă. Să le privim aşa cum sunt şi să recunoaştem că sunt egale cu noi. Că sunt parte a fiinţei noastre, nu obiecte de care ne folosim din când în când.

La Olimpiada de la Pekin, am văzut zeci de cadre cu un halterofil neamţ care se bucura ridicol la câştigarea medaliei de aur, dansând ciudat, căutând îmbrăţişarea echipei ca un copil de câteva luni care caută acum să înveţe gesturile socializării, ca un om care a uitat îmbrăţişarea. Era ciudat şi am înţeles de ce doar când s-a urcat pe podium având în mână o greutate mai mare ca haltera de 300 de kg: chipul soţiei ucise într-un accident de circulaţie. L-am văzut uitându-se cu lacrimi spre cer şi am descifrat în ochii lui cea mai mare tristeţe şi cea mai neagră singurătate: singur pe lume, cu o cruce în spate în formă de halteră, un om care a văzut abisul de gheaţă al însingurării. Acolo, în faţa unui miliard de oameni, a vrut să spună ceva ce sigur nu are curaj să spună când iese la o bere cu băieţii: iubirea nu se termină odată cu moartea, ea poate dăinui, iar femeia este o parte din fiinţa fără de care nu suntem nimic.


Responses

  1. Wooooooow! A venit primăvara? Gâzele au ieşit din amorţire?……MĂĂĂĂĂĂĂĂI SĂ FIE!

    Magnetizat fiind, citind a lu’ matale rânduri,
    Rămân perplex!…. ce-i drept cam dus pe gânduri,
    Iar neuronul meu cât bobul de orez,
    Sincer, nu ia de bun „Ne…………..
    feministul” mătăluţă crez!!!!!!!!!!!!!

    „Nu sunt feministă şi cred că relaţia femeie-bărbat are ceva din dependenţa florii soarelui faţă de soare”.

    Doamnă, a voastre-s aste cuvinţele?
    NU CRED! NU CRED ÎN ELE!
    Dar,
    Magnetizat fiind, admit în astă seară
    Ca eu, bătrânul lup, să fiu halit de o mioară!

    PS Hihihi….s-o fi sonat lupul?

  2. Cod galben de ninsori şi viscol, care primăvară, magnetizatule?

    Nici eu nu cred ai devenit poet… Iaca nu cred… Rimele nu erau favoritele domniei voastre… poate lemele… sau axiomele…

    Cât despre ne-feminismul meu, unde ai văzut la mine feminisme în gândire?
    Că mă mai joc ghiduş cu aparenţele, este drept, dar cine naiba să mă ia în serios, la cum arăt? Graţie, fragilitate, feminitate la Savin? Haidade… Vei să mă cert cu Creatorul? Să te ferească Domnul de verbul meu, însă… Legea compensaţiei…

    Cât despre cuvintele în care crezi sau nu crezi, mare greşeală, domnişorule magnetizat…
    Cuvintele nu mai sunt ce au fost…
    Ar trebui să crezi în fapte, nu în „cuvinţele” meşteşugite, apte să ascundă taman adevăruri esenţiale…
    Drumul de la vorbă la faptă e lung… Cel de la faptă la vorbă nu mai există!

    PS. Lupul sonat a murit… Mort, îngropat, cu slujbe şi parastase în regulă…

  3. Lupul sonat a decedat?
    Woooooow
    TRĂIASCĂ LUPUL!……..reîncarnat!

    PS În spiritul zicerii „Lupul păru-şi schimbă, dar năravul ba!”, speculant şi escroc sentimental fiind, apropo de moartea lupului „Mort, îngropat, cu slujbe şi parastase în regulă…” vă trag un retur, citându-l pe intelegentul PSD-ist: „iubirea nu se termină odată cu moartea, ea poate dăinui, iar femeia este o parte din fiinţa fără de care nu suntem nimic”.
    Eeeeeeeeee….acum să vă văd!
    hihihi

  4. Domnişor magnetizat,

    Constat cum, de bună voie şi nesilit de nimeni, intraţi în gura lupului … nu cel care face obiectul vorbirii, desigur… Riscul dumneavoastră pare a fi asumat…

    Depinde cine pe cine şi cum iubeşte. Aripa iubirii e oarecum exigentă, nu atinge tot boborul, fie el uman sau lupesc.
    Îndrăgostirea e dată multora, căci hormonii bântuie multe capete…
    De iubire sunt capabili foarte puţini, de iubire necondiţionată şi mai puţini… cât despre iubirea duşmanilor, ce să mai vorbim, câţi sunt capabili de asta?

    Apoi, care iubire să dăinuie? A mortului? A supravieţuitorului? A amândorura? Ca să dăinuie trebuie să fi existat…

    Pragmatismul spune că morţii sunt cu morţii şi vii cu vii. Sau cu viile…

    Sau sunteţi, mai nou, idealist?

    Hihihi… iată că m-aţi văzut… v-am spus că sunt urâtă şi săracă, dar am verb la purtător… Uneori străluceşte precum briliantele de care sunteţi îndrăgostit!

    P.S. Nu cred în reîncarnare. N-ar trebui să credeţi nici dumneavoastră, domnişorule. Nu de alta, dar, uneori, încarnarea face feste….

  5. De la beat cârciumă viu,
    Merg pe gard de drum mă ţiu,
    Niciun latră nu mă câine,
    Nicio-mpunge nu mă vaca
    Nici un râde nu ma om.
    Am găsit poarta deschisă,
    La ograda ta acum,
    Şovăielnic intr-un dânsa
    Şi zbierând întreb acum:
    NEMURIREEEEEEEEEEE UNDE EŞTI?
    CĂ DACĂ EU NU SUNT, NIMIC NU E!

    hihihi

    PS rămân la pragmatismul meu stimată doamnă……deorece idealismul implică crezul în idei ori cine crede în idei este un idiot! Bahîc, scuzaţi…de la 27 de pahare mi se trage! Mai am 13! Upssssssssss ghinion?

  6. Magnetizatuleeeeeee,

    Pace, drăguţă, că sperii prietenii. Şi pe ai mei, şi pe ai tăi, care-au băgat nasul să vadă gâlceva neînţelepţilor.

    De fapt, ce mama naibii ai de împărţit cu mine?
    Ne tachinăm până la calendele greceşti, dar cui prodest?

    Bea mătăluţă câte pahare vrei, rămâi pragmatic şi lasă idioţii în pace, că e loc sub soare pentru toţi.

    În această postare vorbeam despre alţii, dar te-ai luat cu aplicaţie de mine precum boala de om sănătos.

    Mai bine vino, cu prieteni cu tot, să bârfim destinşi, ca în poiana lui Iocan. Slavă Domnului, că avem pe cine.

    Aferim!

    P.S. Cât despre nemurire, ai greşit temperatura. Decât un nemuritor rece, prefer un nemuritor cald…

  7. Am înţeles să trăiţi! ÎNCETEZ ŞI TAC!
    Îi aduc şi pe ai mei doar dacă promiteţi că, săptămânal, ne faceţi şi nouă o mică revistă a evenimentelor! Dar, atenţie doamnă, îţi spun de la început: ai mei, unu-i pesedist, altu-i pedelist , altu-i băsist, ba chiar avem ş-un udemerist…… suntem o gaşcă pestriţă guralivă şi dementă! Aşa că, eu ştiu? Găsim deschisă poarta? Sau ne-o trânteşti în nas?🙂

  8. Stimata si draga Doamna, fragila si sensibila in frumos !
    Orice sunet transformat in cantec rezoneaza in fiinta umana ! Si omul lut nu ascede la „fata ascunsa a lunii” decat prin Iubire! Dar cati au fost haraziti cu acest dar?

  9. Buna seara stimata doamna-doar o clipa am bagat discret capul pe usa sa vad ce se intimpla aici la dv.
    incerc sa ma familiarizez cu atmosfera,cu discursul.n-am sa intru in discutia ETERNA FEMIE,cel putin nu acum.
    desi am pareri ferme si indestructibile vis a vis de realatia BARBAT- FEMEIE,fara a ma inspira din CIORAN,pt ca EMIL CIORAN,nu este modelul de intelectual pe care eu il apreciez.
    inclin spre genul de interpretare a relatiei femeie barbat,de tip anglo-saxon.
    mai putin bombastica[desi ,daca ma uit in curtea poetilor germani,GHEOTHE] mai putin siropoasa dar mult mai spiritualizata.
    ma opresc si astept reactia dv .

  10. Auzi bre ia lasă matale discreţia şi bagă-ţi tot fizicul în ogradă! Lasă poarta deschisă că poate mai intră şi alţii!
    Vezi că io aştept precum hiena răspunsul lui Savin la scrisorica cu Legea Cojocaru! Hihihi vreau să văd pe unde scoate cămaşa!
    hihihi

  11. brindusa frunza pe martie 10, 2010 la 9:57 pm

    Bre Floricico o nimerişi precum nuca-n perete! Savin FRAGILĂ?….hă hă hă! O mâţă blândă care dacă n-ai foarfeca potrivită pentru gheruţele ei te zgârie rău! Bate cu cuvântul precum bate Doroftei cu pumnul!
    hă hă hă

  12. Magnetizatule-cum sa-mi bag tot fizicul,asa dintr-o data,la cei 1,87 intru mai incet.
    dar cred eu ca singura care poate sa faca invitatia e doamna savin.
    chiar daca prietenia dintre voi este arhicunoscuta,nu-mi permit mai mult decit imi da voie eticheta.
    legea asta cojocaru,atit cit am prins din zbor,nu stiu de ce,imi suna a POMANA,dar nu ma pronunt inca,sa ma documentez.

  13. Multumesc pentru asimţire, doamnă Branduşa.
    Şi nu vă luaţi după Magnetizat, nu folosesc gheruţele fără discernământ, pentru prieteni. Le păstrez pentru politicieni. Domnişorule, foarfeca potrivită din buzunarul mătăluţă e inutilă dacă n-ai prilejul s-o foloseşti…

  14. Frank Zappa – King,
    Cred că nu e nevoie de invitaţie pentru a pofti, oricând, în acest spaţiu.
    Sunt onorată că păşiţi aici.
    Aţi înghiţit gogoriţa magnetizatului cu trântitul uşii în nas?
    hihihi
    P.S. Pot să vă tutuiesc? Comunicarea ar fi mult mai simplă

  15. Frank Zappa,
    Faina temă e relaţia bărbat-femeie, de tip anglo-saxon. Ridic manuşa cu proxima ocazie, nu-mi permit să dau chix de bun venit🙂

  16. Domn Magnetizat!
    Io n-am vazut pana acum lupul zgariat de …Verb! E un tablou „point”ilist de toata frumusetea!
    Interesanta propunere de „aparare” -mereu in buzunar cu o foarfeca!
    Perceptia mea asupra fragilitatii in frumos nu exclude puterea si forta cuvantului doamnei Savin!

  17. Măh Bânduşico, nu ti da la mini că mă dau şi io la tini!……şi chiar dacă nu ai gheruţe precum stăpâna acestei ogrăzi , observ ce cojocel frumos porţi! Ia de vezi cum mă faci să umblu la trusa de voiaj şi în loc de foarfecuţă (că deh, mătăluţă nu ai gheruţe) să nu scot vreun AC! UN AC PENTRU COJOCUL LU’ MATALE!
    Hihihi….auzi!
    Fragilă!
    Cine?
    SAVIN!
    Hihihi…..fugi bre cu cercul!
    ESTE DIAVOLUL CARE CÂRPEŞTE PESTE BOT CU MĂNUŞA DE CATIFEA DE SAR SCÂNTEI!
    Hihihi fragilă!

    PS nu m-am logat magnetizat că mi-e lene, dar tu eşti fată mare Brânduşico şi ştiu că te-ai prins că uneori n-am nici presiune, nici amplitudine la boltă deoarece mi-s magnetizat precum porcul şi fac pe mine! Ai dracului lepre de bărbaţi! E porci dom’le…e porci!
    hihihi….pup de noapte bună!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: