Postat de: nicoletasavin | 10/03/2010

La judecata lui Horia, un cetăţean care iubeşte cu adevărat România

Iată o scrisoare care m-a pus pe gânduri. O postez şi lucrez, separat, la răspuns. Chiar merită!

Distinsă doamnă Nicoleta Savin,

Vă urmăresc de ceva vreme în diverse emisiuni şi constat cu plăcere că încercaţi să fiţi imparţială în tot ceea ce spuneţi. Din punctul meu de vedere aţi devenit mai remarcată în perioada campaniei electorale, atunci când pledaţi în favoarea preşedintelui Băsescu, singura variantă, de altfel, mai puţin nocivă pentru România, la acel moment.

Dar eu nu vă scriu aceste rânduri pentru a ne întoarce în timp, vorba aceea „ziua de ieri este deja istorie”, iar pe noi toţi, inclusiv pe dvs.,  trebuie să ne preocupe prezentul şi viitorul.

În fiecare zi dezbateţi, la diferite televiziuni, probleme de natură politico-economică, le întoarceţi pe toate feţele, concluzionaţi într-un fel sau altul, dar lucrurile rămân tot aşa, iar ţara se târăşte prin acest întuneric, care pe zi ce trece devine tot mai dens şi de nepătruns.

În tot acest timp a apărut o scânteie, o luminiţă, puteţi să-i spuneţi şi de la capătul tunelului, iar această luminiţă nu este băgată în seamă de către nimeni. În această situaţie zicala „câinii latră dar caravana trece” este cât se poate de sugestivă şi evidenţiază crunta realitate a zilelor noastre, cu toate că ar putea să fie şansa istorică a României de a ieşi din acest întuneric pe care toată lumea îl condamnă, îl comentează, dar nimeni nu face nimic.

Urmăresc cu viu interes emisiunile de genul celor la care participati si dvs.  şi nu mă pot dumiri ce se întâmplă.

În concluzie voi fi foarte scurt şi vă voi întreba direct:
–   Ce părere aveţi de proiectul de lege Cojocaru?
–   De ce nici un post de televiziune sau presa scrisă nu comentează acest subiect care de mai bine de o lună de zile se află aproape pe buzele tuturor?
–   Este bună, este proastă această lege?
–   Aveţi restricţie la acest subiect? Dacă da, vă înţeleg pentru că şi dvs. trebuie să aveţi un serviciu şi să duceţi acasă un ban, dar spuneţi-ne, să ştim şi noi şi să nu ne mai agităm atâta;
–   Este interesul cuiva anume de a restricţiona dezbaterea acestui subiect?
–   Credeţi că la momentul actual există o altă şansă pentru România înafara acestei legi, care să transforme o parte din PIB în capital la dispoziţia cetăţenilor, ei fiind singurii în măsură să-l administreze, să-l dezvolte, stopând scurgerea acestuia peste graniţă sau dirijarea lui în sfera consumului, de unde nu se mai întoarce niciodată?
–   De ce această tăcere generală?
Să acceptăm prin absurd că acest proiect de lege este o tâmpenie, o aberaţie, o prostie, o… mă rog , ce vreţi dvs., dar pentru numele lui Dumnezeu, să pomenească cineva despre ea, să se facă o dezbatere serioasă şi după aceea să fie aruncată la gunoi…. dacă nu este bună! Sau să se introducă în dezbaterea parlamentului, să fie amendată, dacă este cazul şi să se aplice.

Eu care stau prostit şi mă benoclez la televizor pe toate programele, poate, poate, se va lua în discuţie şi acest subiect, nu pot să mă gândesc decât la următoarele:

–        Tăcerea aceasta nu poate fi decât un boicot aplicat OTV-lui, de către restul mass media
sau
–        Trusturile de presă şi televiziune nu au nici un interes să dezbată acest proiect de lege pentru că îşi taie singuri creanga de sub picioare
sau
– În cazul adoptării unei astfel de legi, „ăştia ne iau tot ce am agonisit cu atâta trudă”
sau
– Lasă-i să vedem până unde ajung şi vedem noi după aceea
sau
– Ne-a scăpat la alegerile din 2008, dar nu o să ne scape la cele din 2012

şi lista întrebărilor fără răspuns poate continua. Dar ce folos ?
 
Bine, politicienii sunt aşa cum sunt, patronii trusturilor de presă sunt aşa cum sunt, o parte din jurnalişti sunt aşa cum sunt, dar ceilalţi jurnalişti ce fac, dvs. ce faceţi? Sunteţi formatori de opinie, oamenii vă privesc şi se întreabă de ce nu spuneţi nimic legat de această lege.

Eu v-am scris şi expediat acest mesaj pentru că personal nu pot să fac mai mult, însă dumneavoastră da. Puteţi şi trebuie să faceţi, noi cei mulţi aşteptăm acest lucru.

În campania electorală prezidenţială eraţi pe buzele tuturor celor de bună  credinţă, a marii majorităţi, apreciindu-vă poziţiile ferme, argumentate şi îndrăzneţe pe care le adoptaţi. Astăzi, aceeaşi oameni, cu aceeaşi bună credinţă, se întreabă de ce nu spuneţi nimic de legea Cojocaru, de ce nu o dezbateţi? Când aţi fost în slujba poporului, atunci când balanţa înclina mai mult în interesul unei persoane şi a unui partid, fie ele şi Traian Băsescu şi PDL, sau acum, când ar trebui să vă poziţionaţi de partea zdrobitor majoritară a poporului român, luând în discuţie această lege care reprezintă singura alternativă de salvare a ţării de la dezastru, deja instalat?
 
Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă doresc o zi bună!
 
În speranţa că vă veţi face câteva clipe libere pentru a-mi răspunde, sau pentru a-mi confirma primirea, eu vă mulţumesc anticipat
 
Cu deosebită consideraţie,
 
Horia – un cetăţean român care-şi iubeşte cu disperare ţara şi nu mai ştie unde se află şi ce să facă pentru a se schimba ceva în bine.

 


Responses

  1. Wow,wow,wow……sunt curios care va fi răspunsul!

  2. Legea cojocaru-hm,trebuie sa ma documentez putin,nu prea sunt familiarizat cu ea.
    dar,intiatva plecata de dl dl. BARBU,[O.T.V.]vad ca a inceput sa faca valuri sa trezeasca interesul oamenilor.
    dupa ce ma voi familiariza cu ea o sa incerc sa-mi dau cu parerea,ceva insa ma intriga,si anume,cam tot ce intial,din plecare, vine sa aduca reparatii materiale,in final se dovedesc niste ..CHIFLE……..uscate .fac mentiunea-in fotbal,cind un jucator trage pe linga minge,riscind sa se accidenteze,se spune ca a :DAT O CHIFLA.

  3. Doua vorbe,doar doua-mult prea patetica scrisoarea pt gustul meu-DEZASTRUL-
    acum realizez ce ma intriga,nu stiu cum nu mi-am dat imediat seama.
    din nou apelam la paleative-BIETUL MARIN PREDA-,CE SE DA’?
    din nou vrem sa ni se dea ceva,dupa 20 de ani de la caderea comunismului,mai vrem reparatii.
    in loc sa gasim solutii,pe cont propiu,sa gindim,sa fim inventivi si activi,noi in buna traditie romaneasca INTINDEM MINA.
    NU,un categoric nu,natia asta trebuie sa invete ca nu se poate merge la infinit cu POMANA.
    Haiducia,in varianta sec. 21?

  4. Ceva am şi eu de comentat dar intai aştept răspunsul Savinului la scrisoarea în cauză!
    Totuşi comentez doar întrebarea:
    „- Aveţi restricţie la acest subiect? Dacă da, vă înţeleg pentru că şi dvs. trebuie să aveţi un serviciu şi să duceţi acasă un ban, dar spuneţi-ne, să ştim şi noi şi să nu ne mai agităm atâta”

    O cunosc foarte bine pe stăpâna acestei ogrăzi şi de aceea pot spune răspicat:
    EXCLUS! GURA LUI SAVIN ESTE SLOBODĂ ŞI NELEGABILĂ!
    Există un aspect: VORBEŞTE CAND CREDE IN CEVA, NU DACĂ ESTE PLĂTITĂ!

    PS hmmmmm… Savin dai o bere pentru reclamă!😉

  5. Stimate d-le (nă) Frank Zapa
    Comentariul d-tra este de pe poziţia unui personaj care în lipsă de ocupaţie îşi dă cu părerea despre ceea ce oameni cu iniţiativă încearcă să facă în ţara aceasta, pentru ca nouă, inclusiv d-tră, să ne fie mai bine.
    Comentariul d-tră este vădit răutăcios şi acest lucru se datorează în primul rand stilului cu care v-aţi obişnuit în abordarea subiectelor postate pe internet, iar în al doilea rand, necunoaşterii conţinutului acestei legi, dar mai mult decat atat, a comentariilor (cca. 600 pagini) pe care iniţiatorul acestei legi le-a postat pe adresa http://www.variantacojocaru.ro
    Eu sunt convins de faptul că, dacă veţi da dovadă de bună credinţă, ceea ce cred că nu vă lipseşte şi veţi studia aceste materiale, multe dintre ele, articole apărute în presa vremii (de 20 de ani încoace), veţi retracta asupra afirmaţiilor făcute. Repet, comentariul d-tă este în totală necunoştinţă de cauză şi de aceea, pentru un cunoscător, pare de rea credinţă.
    Pentru cei care vor parcurge aceste randuri şi care abordează de regulă un stil zeflemist, le adresez rugămintea să renunţe la astfel de practică. Haideţi să fim mai buni unii cu alţii. Putem critica sau comenta un material fără a jigni pe nimeni, folosind cuvinte adecvate, cu o anumită încărcătură de înţelegere.
    Stilul adoptat de către marea majoritate a comentatorilor pe internet este unul neadecvat şi acest lucru este posibil datorită umbrelei anonimatului. Ştiţi cum este treaba aceasta? Ca şi cand ne-am uităm în dreapta şi în stanga, ne asigurăm că nu ne vede nimeni şi scuipăm pe jos, sau facem altă porcărie. Bine, spunem că nu ne-a văzut nimeni, dar nu este deloc adevărat pentru că ne-a văzut conştiinţa noastră, eul nostru, de care nu ne putem ascunde.
    Dreptul la opinie este liber, ce ne costă să ne expunem ideile folosind cuvinte adecvate, fără a supăra sau jigni pe cei de langă noi sau cu care venim, într-un fel sau altul, în contact.
    Faptul că folosim un pseudonim, pentru a ne legitima în acest spaţiu virtual, nu este greşit şi acest lucru se datorează instabilităţii şi neincrederii, care au pus stăpanire pe fiecare dintre noi, dar folosirea unui limbaj neadecvat, atunci cand dorim să ne exprimăm sau să comentăm ideile altora, nu cred că este în regulă.
    Nu vreau să ţin o lecţie de morală nimănui, dar cred că ar trebui să ne mai gandim înainte de a tasta, ce cuvinte folosim, pentru că sunt atatea sinonime, iar limba romană este foarte generoasă din acest punct de vedere.
    D-le Frank, îmi cer scuze că pe fondul unui reply am divagat de la subiectul discuţiei, dar cred că acest lucru trebuia spus.
    Aştept cu nerăbdare să studiaţi materialele indicate şi apoi să le comentăm.

    Cu tot respectul
    Varain

  6. Doamna Nicol: Am o deosebita placere sa observ ca in sfarsit cineva din staff-ul domnului Basescu pune in discutie acest fenomen social : „Varianta Cojocaru”! Este un fenomen social deoarece deja peste 500.000 de romani au aderat prin campania de strangere de semnaturi la acesata „pre-lege”! Este o lege reparatorie necesara si legala! In momentul in care a inceput „privatizarea”Romaniei, cetatenii acestei tari erau proprietari 100% a mijloacelor industriale si agricole! Iliescu si Roman ce au facut? Au creat „cuponiada”prin care au dat 30% din proprietate (de fapt nici 4-5%) cetateanului care de fapt era PROPRIETAR 100%! Prin rapt inflational au pus mana pe tot! Asta este adevarul!
    Ma bucur sa vad ca cel putin vreti sa vedeti!

  7. Nu-s Ghita ala!Sunt altu’care-i somer de 5 luni!

  8. mda,din lipsa de timp ,voi aborda doar in fuga subiectul.
    1.mi-am revazut textul,nu am jignit pe nimeni,am constat o trasatura de carter ,genetica a acestui popor,va deranjeaza adevarul in stare bruta?
    vreti sa fardam realitatea?
    2.desi din 1990 ,pina ion 2003 am lipsit din tara stiu ca in rom a avut loc o despagubire
    reamintesc
    F.P.S
    SI FPP-nu mai intru in amanunte,stiu ca 30% din capitalul imobil a fost impartit poporului.
    asa ca…………ceva nu mi se pare in ordine,in atitudinea dv dle VARAIN

  9. Vă salut prieteni

    Revin pentru a explica ceea ce am înţeles eu din legea cojocaru, studiind nu numai litera legii ci şi spiritul ei, pe adresa http://www.variantacojocaru.ro Legea, în varianta ei seacă, nu spune foarte multe şi de aceea voi face acest comentariu pentru că foarte mulţi dintre noi ne-am obişnuit să ne dăm cu părerea fără a cunoaşte despre ce vorbim. Să mă scuze cei în cauză. Eu consider acestă lege extrem de importantă şi de aceea o tratez cu maximă responsabilitate
    Aşadar, iată cum văd eu lucrurile, după ce, repet, am citit aproape integral materialele postate de iniţiatorul legii la adresa menţionată mai sus:
    – acest proiect de lege nu este ceva nou, o nouă găselniţă, aşa cum foarte mulţi s-ar grăbi să o califice, este din 1990, la vremea respectivă fiind salutată cu entuziasm de către academicianul Postolache, preşedintele unei comisii parlamentare.
    – Iniţial se obţinuse şi avizul favorabil a unui număr de parlamentari pentru a fi introdusă pe ordinea de zi şi discutată. Lucrurile însă nu au mers în această direcţie, care ne-ar fi scutit de toate trăirile de pană acum, iar în Romania, după 20 de ani, ar fi existat milionari în euro, dar aceştia ar fi fost drept rezultat al propriilor lor iniţiative şi a unei munci cinstite.
    – Ce s-a întamplat? Domnii care ştiau foarte bine cam ce pleaşcă le-a căzut de sus pe fondul aşa zisei revoluţii, nu au fost de acord cu acest proiect de lege, motivand că se vor mai gandi, vor mai analiza, încă nu este momentu, nu e bine în forma respectivă, etc. şi prin urmare au adoptat totuşi o lege în acest sens (legea 15/1990), prin care întregul patrimoniu al proprietăţii comune a întregului popor, a fost trecut în proprietatea privată a statului. În această situaţie, întreaga avuţie devenind proprietate privată (fie că este de stat sau particulară), tot proprietate privată este, putand astfel să fie înstrăinată (vandută). Pentru ca băieţii să nu facă muncă patriotică, deci să le iasă şi lor ceva, că de, inteligenţa costă, au provocat acele valuri de inflaţie astfel încat, la un moment dat 10 lei – devenisera 100 lei – devenisera 1000, lei – ş.a.m.d pană cand o paine a ajuns să coste 10 000 lei şi să ni se pară puţin, iar o fabrică 500 mil.lei şi ni se pară mult. Prin această metodă, la care se adaugă nerentabilitatea voită şi apoi, pasul următor, falimentarea, s-a reuşit în cei 20 de ani de „conducere democratică” să se înstrăineze (pe nimic – oficial), peste 80% din ce era de fapt al nostru, al tuturor.
    – Această avere a noastră, a fost estimată în urma consultării documentelor de la Institutul Naţional de Statistică, ca fiind în 1989 la nivelul sumei de aproximativ 360 miliarde euro.
    – Dacă legea ar fi fost adoptată în 1990, lucrurile ar fi stat mult mai simplu. Fabricile existau, aveau încă porţile deschise, contractele erau în derulare, personalul mergea la lucru, exista o evaluare anuală a patrimoniului fiecărei întreprinderi şi prin urmare se putea efectua o privatizare reală, în care fiecare angajat ar fi primit un anumit număr de acţiuni, pană la concurenţa valorii totale a fabricii în care lucrau.
    – În ceea ce-i priveşte pe bugetari, ei ar fi primit acele titluri de proprietate cu care ar fi putut deveni acţionari la fabrica, uzina pe care o considera cea mai rentabilă, pentru investiţia sa, urmand să primească anual acele dividente.
    – Prin legea 15/1990 s-a încercat o retrocedare (30%), dar în final după toate calculele au ajuns la oameni numai 3-5% şi acelea volatizandu-se undeva în necunoscut. Cetăţenii care au primit şi au folosit acele cupoane, în funcţie de întreprinderea la care le-au depus, au primit anual dividente, însă treptat acestea au dispărut aproape cu totul.
    – Astăzi lucrurile nu mai stau deloc la fel ca în 1990 şi prin urmare proiectul de lege cojocaru vine cu o altă variantă, care pentru mine este destul de viabilă şi poate deveni aplicabilă în varianta adoptării lui.
    – Cum stau lucrurile astazi, după 20 de ani şi după ce a fost vandut aproape tot ce s-a putut vinde?
    • Valoarea despăgubirilor rămane aceeaşi, pentru că, acumularea acestui capital a avut loc doar în acea perioadă, 1945-1990 şi anume de 360 miliarde de euro;
    • Întrebarea firească, de unde aceşti bani?
    • Pentru a se despăgubi cetăţenii Romaniei, la nivel naţional se va constitui un fond, numit Fondul de Despăgubiri şi Investiţii, în care se vor colecta bani proveniţi în special din: vanzarea capitalului real ce se mai află în proprietatea privată a statului, în urma unei evaluari corecte a acestuia şi cu respectarea întocmai a legii (licitaţii); impozitarea progresivă a averilor ilegal dobandite (conform legii 18 reintroduse); reevaluarea capitalului real vandut (fabrici, uzine, hoteluri, restaurante, etc.) şi impozitarea acestuia la valoarea lui reală; procent din PIB destinat pentru investiţii, fonduri oferite de UE pentru dezvoltare; alte susre identificate şi stabilite prin lege.
    • Cum se va derula acţiunea? Statul tipăreşte un număr corespunzător de obligaţiuni, (18 milioane, o cifră aproximativă care a stat la baza studiului – care reprezintă cetăţenii romani ce au varsta peste 18 ani), obligaţiuni cu valoare nominală de 1000 euro. Fiecare cetăţean (18 ani) va primi 20 de astfel de obligaţiuni care vor fi nominale şi nu se pot înstrăina. Singura modalitate de înstrăinate este moştenirea legală. Aceste obligaţiuni, în fond nişte hartii, nu au nici o valoare în această formă, ele devenind operabile numai în anumite condiţii şi anume: la nivelul localităţii (comună, oraş, municipiu) se întocmeşte un plan de dezvoltate economică, plan care presupune înfiinţarea unor capacităţi de producţie, prestări de servicii, etc., obligatoriu generatoare de profit şi absorbante de forţă de muncă. La baza acestui plan de dezvoltate zonală vor sta: caracteristicile zonei, potenţialul natural, resurse, forţa de muncă disponibilă, existenţa terenului pentru amplasare, viabilitatea, etc. În baza acestui plan, care presupune o enumerare a obiectivelor se vor întocmi proiecte. Aceste proiecte, care vor avea o parte tehnică şi una financiară, vor fi finanţate pe baza acestor obligaţiuni. Pentru acest lucru, oamenii locului, dar şi alţii, se vor asocia pană la concurenţa valorii totale a investiţiei. Aceste proiecte pot fi iniţiate atat la nivel zonal (comună, oraş, municipiu), cat şi la nivel familial, în funcţie de opţiunea fiecăruia.
    • Proiectele astfel întocmite (se vor înfiinţa birouri zonale pentru elaborarea acestor proiecte, birouri care vor face gratuit această operaţiune – pentru cetăţean), se vor supune aprobării unei comisii naţionale cu filiale în plan teritorial.
    • Odată aprobat acest proiect, finanţarea lui devine operabilă în momentul în care în Fondul de Despăgubiri şi Investiţii sunt bani. Deci, în fiecare an se vor finanţa atatea proiecte caţi bani sunt în acest fond. Din calcul, toate proiectele în valoare totală de 360 mld euro, vor fi finanţate şi vor deveni operabile în maxim 10 ani, perioadă necesară pentru acumularea sumei în FDI.
    • Odată executată investiţia, prin răscumpărarea de către stat a obligaţiunilor emise, asociaţii devin acţionari, cu părţi egale ale acesteia. Foarte important este faptul că nici în această situaţie, conform legii cojocaru, acţionarii nu pot vinde acţiunile lor şi nici nu le pot ceda, chiar şi în familie, acestea putand fi doar moştenite. În această situaţie, nici unul dintre acţionari nu poate deveni la un moment dat majoritar şi prin urmare să dispună după bunul lui plac.
    • Obligaţiunile mai pot fi folosite pentru: 1. parteneriat cu fonduri europene (structurale), pentru proiecte de investiţii tip SAPARD (50% fonduri europene şi 50% capital propriu – obligaţiunile, ale tale sau asociaţilor); 2. achitarea unor datorii în bancă pentru investiţii în curs de desfăşurare (mijloace fixe mobile sau imobile); 3. contractarea unor mijloace fixe destinate producţiei (ex. Tractoare, maşini unelte, etc), într-o întreprindere deja existentă.
    Nu se pot finanţa investiţiile neproductive. Obligaţiunile nu pot fi transformate în bani decat atunci cand sunt subscrise unui proiect aprobat de investiţii. De fapt nimeni nu vede banii în mană. Obligaţiunile se transformă în bani prin răscumpărarea lor de către stat, printr-o bancă stabilită prin lege, eventual CEC-ul, deschizandu-se automat un cont destinat investiţiei în cauză, cont din care, pe măsura execuţiei lucrărilor, acestea vor fi decontate .
    Pe cei interesaţi şi aici cred că nu ar trebui să fie excepţii, vă sfătuiesc totuşi să intraţi pe adresa doctorului Cojocaru şi să studiaţi în amănunt. Eu nu am făcut decat un mic rezumat. Acolo găsiţi şi grafice, destul de sugestive, pe care, după ce le veţi studia, vă veţi pune mainile în cap, constatand că sute de miliarde de euro au plecat afară pe mai multe canale, bani cu care, spunea dl Cojocaru se puteau face printre multe altele şi cinci autostrăzi care să traverseze Romania de la un capăt la altul, în lung şi în lat, costandu-ne nu mai mult de 50 miliarde de euro.
    După părerea mea, cred că nu ar trebui să existe roman care să nu cunoască această lege şi să nu facă totul pentru promovarea ei.
    Dl Frank Zappa spunea, pe bună dreptate, că ar trebui să încetăm să mai stăm cu mana întinsă, să ne apucăm de muncă cu simţ de răspundere. Aşa este, dar în condiţiile actuale nu este practic posibil. În primul rand, nu ai unde să munceşti, iar în al doilea rand, dacă vrei să faci ceva pe cont propriu nu ai capitalul necesar. Caţi dintre romani nu au început o afacere în perioada 1990-2010? Şi unde au ajuns? La faliment, pierzand şi ceea ce mai aveau.
    Eu o spun din nou şi o voi spune de cîte ori va fi nevoie; această lege este singura care ne poate scoate din nenorocirea în care suntem şi în care am intrat cam de bună voie, preţul primit în schimb fiind: o găleată, un pix, o sacoşă, o umbrelă, etc., POMENI ELECTORALE, prin care i-am propulsat pe aleşii noştrii, dragii de ei, acolo unde sunt şi de unde ne privesc cu acest dispreţ fără de margini. Ei devin umani numai 1 lună la patru ani, atunci cand sunt în campanie electorală, restul timpului evadează pe o altă planetă, care este numai şi numai a lor.

    Vă doresc numai bine tuturor şi vă rog să vă aliaţi acestui demers care este pentru noi toţi, cei din generaţia actuală, dar mai ales pentru cei care vin şi vor veni după noi.
    În doi ani, pană la alegerile din 2012, dacă strangem randurile putem face multe. În primul rand să comentam cu buna credintă, în cunoştinţă de cauză această lege şi argumentele care o susţin. Să devină subiectul de discuţie în toate mediile, la modul cel mai serios. Numai din discuţii şi analize serioase poate ieşi într-adevăr un proiect de lege grozav, care să ne arunce afară din hăul în care ne aflăm. Cred că a trecut vremea discuţiilor sterile. Să încetăm să mai căutăm vinovaţi şi să mai atribuim vinovăţii. Trebuie să fie clar pentru toată lumea; Ei au profitat, iar noi i-am aprobat. Punct.
    Să ne întoarcem cu faţa spre adevărul dureros pe care-l vedem şi simţim, începand cu fiecare dimineaţă, de 20 de ani încoace şi să ne punem mintea la contribuţie, aşa cum spunea dl Frank Zappa.

    Deasemenea, vă doresc un sfarşit de săptămană cat mai linistit.

  10. O posibila explicatie care se vrea a justifica de ce,probabil aceasta lege va avea putine sanse de reusita. Conform Curtii de conturi,in raportul pt anul 2008,11 MILIARDE DE LEI,AI INTRAT IN TREZORERII PT A ECHILIBRA DEFICITUL .
    ATENTIE-acesti bani veneau din………….PRIVATIZARI.
    nu intru in amanuntele raportului,doar tin sa spun,ACOLO SUNT BANII NOSTRII.
    si daca ne gindim ca in 2008,intr-o veselie de nedescris,PNL, SI PSD,au cheltuit acest bani doar in…………..3 LUNI……………
    invit ,ONOR CLIENTELA-sa le faca o vizita acestor domni la sediile luxoase din bucuresti.
    nu stiu cita relevanta ar mai avea o stire-primii 100 de oameni din top 500,CEI MAI BOGATI ROM,ANI SUNT DIN…………….PSD.
    partidul saracilor,al amaritilor.
    ce cruda e realitatea,ce nedreapta-i viata.

  11. Salut mesajul postat de către dl Varain, referitor la modul de aplicare a acestei legi. Dumnealui lui are perfectă dreptate, se cunoaşte că a studiat şi aprofundat materialul. Felicitări d-le Varain. Vă mai aşteptăm şi cu alte comentarii pertinente pe această temă, care în această perioadă ar trebui să devină chiar motivaţia noastră, a tuturor, de a trăi. Cred că nu folosesc cuvinte prea mari şi nu vreau să devin patetic.
    Dl Frank Zappa are dreptate cand spune că o mare sumă de bani au fost viraţi în trezorerie pentru restabilirea echilibrului financiar. Dacă această lege s-ar adopta, aceşti bani rezultaţi din privatizări nu s-ar mai vira în astfel de conturi, mergand direct spre consum şi aici dispărand pentrui totdeauna, ci ar fi utilizaţi în exclusivitate pentru investiţii şi dezvoltare. De ce aceşti bani ajung în sfera consumului? Pentru că acolo nu pot fi controlaţi, acolo li se pierde urma. Cei care fac treaba aceasta, uneori cu surle şi trambiţe, nu sunt satisfăcuţi de diferenţa dintre preţul real al bunului (mijloc fix, capital real) şi cel stabilit de ei prin diverse inginerii financiare (vezi inflaţia, devalorizarea activelor, etc.), la data privatizării şi care le intră în buzunare sub forma bineştiutei şpăgi, mai vor ceva şi din bruma ce se încasează şi se virează la fondul de consum şi nu la cel de dezvoltare, aşa cum ar fi normal.
    Acest lucru nu poate fi stopat decat prin legea cojocaru, singura care nu ar mai permite ca banii rezultaţi din vanzarea capitalului real (fabrici, uzine, etc.) să fie virat la fondul de consum, ci la cel de dezvoltare, aşa cum se face în toată lumea civilizată şi care respectă legile economice.
    Spuneam într-un alt comentariu că legile economice, la fel ca şi legea electricităţii, sunt general valabile. Dacă pui mana pe un fir dezizolat, conectat la o sursă de curent electric te tranteşte de nu te vezi, fie că eşti în Romania, în Germania, în SUA, Mozambic sau Congo. La fel şi legile economice, sunt identice, iar respectarea metodologiei de aplicare ar trebui să conducă la aceleaşi rezultate. Dar eu bag seama că acest lucru este valabil numai în anumite părţi ale globului, acolo unde prin venele conducătorilor, fie ei politici sau manageri de întreprinderi, curge sangele conaţionalilor lor şi nu unul străin de neam şi ţara lor, aşa cum se întamplă la noi.
    Nu ştiu de ce, dar eu cred că această lege ar trebui să constituie prioritatea zero în acest moment în viaţa politică a Romaniei şi nu comentariile sterile, de pe toate posturile de televiziune şi din totă presa scrisă.
    Acest lucru nu mă duce cu gandul decat într-o singură direcţie. Cei care deţin trusturile de presă, televiziunile, cu mici excepţii, nu sunt romani, sau sunt numai cu numele, pentru că seva care-i alimentează nu se găseşte aici, în Romania, ei nu sunt de-ai noştri, ei nu ne reprezintă sub nici o formă.
    Dacă maine se întamplă ceva în interiorul unui partid sau la preşedinţie, toate posturile nu-şi mai dau rand la comentarii, care mai de care mai incitante, dar pentru această lege, repet vitală pentru ţară, pentru scoaterea ei din situaţia dezastruasă în care se află, nu suflă nimeni o vorbă, chit că ea se discută aprins în randul populaţiei. Pe ei nu-i interesează subiectul. PUNCT.
    Eu personal am un venit care îmi permite un trai mai mult decat decent, dar sunt roman, am primit o educaţie, fac la randul meu educaţie şi nu pot sta cu mana în san şi să ţin trăirile exprimate în cuvinte la mine. Am o datorie faţă de poporul acesta, faţă de copii mei, faţă de cei de langă mine.
    Zilele trecute am vizionat filmul Rocky IV. Cine ar spune că într-un asemenea film poţi întalni expresii demne de reţinut ca de exemplu „acum poţi să alegi să trăieşti liniştit, ca şi cand nu s-ar fi întamplat nimic sau poţi să mori salvand nişte oameni. Voi alegeţi”? Expresia este aproximativă dar sugestivă. Ce s-ar fi ales de neamul acesta al nostru şi nu numai, dacă strămoşii noştri ar fi adoptat această atitudine, a struţului? Am fi dispărut din istorie cu certitudine. Eu nu cred că am sange de erou, dar încerc să fac ceva, atat cat pot şi eu. Nu mă ascund după un nume fals, acesta sunt şi spun ce gandesc fără a jigni pe nimeni. Este un punct de vedere pe care eu îl văd destul de sănătos şi curajos în acelaşi timp.

    Vă aştept să comentaţi dragi prieteni, să comentăm împreună acest subiect.
    Dacă acest lucru se rezolvă, vom trăi şi noi omeneşte în ţara noastră, nemaifiind nevoiţi să batem pe la porţi străine şi să suportăm atatea umilinţe.

    Pana data viitoare vă doresc tuturor numai bine.
    Voi lipsi cateva zile

  12. sustin legea cojocaru


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: