Postat de: nicoletasavin | 12/03/2010

Steinhardt: „Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi!”

Am văzut destui oameni cuprinşi de trufie şi îngâmfare pentru că sunt frumoşi, au reuşit în viaţă, au făcut averi impresionante, au scăpat de vicii. Nici nu mai disting între darurile date la naştere de Dumnezeu şi cele dobândite de ei, tot cu ajutorul Lui. Abia reuşesc să-şi ascundă dispreţul faţă de alţi semeni, necorespunzători  etalonului lor de frumuseţe, de bunăstare, de bun-gust, de spiritualitate, de integritate fizică şi psihică. Cât de mari sunt păcatele acestor răsfăţaţi ai sorţii şi cum vor plăti pentru asta ne spune Nicolae Steinhardt, evreul convertit la ortodoxie în închisorile comuniste. Un text care merită reflecţia noastră.

Aud adesea butada că modestia şi smerenia sunt date proştilor, celor ce n-au cu ce se mândri. Şi de fiecare dată aproape că mă cert cu acei ce cred în ea. Da, nu-i bine să nu te iubeşti şi să n-ai încredere în tine. Dar de aici până la înfumurare, până la trufie şi aroganţă, e cale lungă, calea de la virtute la păcatul de spirit, păcatul strigător la cer, mult mai greu în talgerul Domnul decât slăbiciunea cărnii.

Despre trufia şi îngâmfarea reuşitei

de Nicolae Steinhart

„Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.

Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în  viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către  păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca  mai ceva decât păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră  încât ne umple sufletul de venin. 

Banii care vin spre noi ne  pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate  răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către  iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la  înălţimea vulturilor aflaţi în zbor.
Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori…

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din  jur. 
   
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie,de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor… Dar,  dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
 
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.  Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. 

Slăbeşte, bucură-te şi taci!
Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci!
Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus.
Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.  
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă.
O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă.
Grăsimea este profesorul grasului.
Viciul este profesorul viciosului.
În viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre…

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart, este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul.
Acum ştiu, am aflat şi eu…”


Responses

  1. Superba,aproape biblica invatatura lui Steinhart.
    Desi l-am detestat(eram cu mult mai tanar) pe dl.Platon Pardau,cand spunea:”fiecare om liber ar trebui sa faca inchisoare o perioada de timp „(cam asa ceva)acum inclin sa-i dau dreptate!Din prea multa libertate ajungem sa uitam de fapt ce suntem si cine vrem sa devenim!Ati observat cat de des uitam de Dumnezeu in traiul de zi de zi si cat de des ni-L amintim atunci cand dam de greu?
    Multumesc!

  2. Orgoliul -sub toate formele sale de manifestare extrema -mandrie, trufie, vanitate, egoism- e forma absoluta de detentie a spiritului inecat in materie.
    Orgoliul te inchide in cercurile infernului , rigiditatea piedestalului care ti-l croiesti te lasa insingurat si gol si daca te cercetezi dupa aceasta pervertire constati ca nici aripa ingerului nu mai trece prin umbra ta.Calatoresti smintit si gol si fara El, cel ce locuia in tine, atunci cand te-ai nascut.

  3. Trufia,pacatul de neiertat-orgoliu,vanitate,aroganta si ingimfare,REUSITA?
    Nu,acestea nu sunt trasaturile de caracter ale invingatorului,ale omului de succes,in orice colt al lumi aceste defecte sunt repudiate de societate.
    unde au insa cautare?undeva in tinutul carpato-dunarean,undeva unde sipritul mioritic al infritului,al celui care isi accepta soarta este la concurenta cu vanitatea.
    suntem un neam al extremelor,un neam care nu stim sa tinem dreapta masura.
    asa am fost intotdeauna,cu oameni foarte bogati putini si cu o droaie de saraci facind umbra acestui pamint binecuvintat de dumnezeu.
    daca ar trebui sa creionez portretul invingatorului dintr-o tara ,NORMALA’ar trebui sa caut in dictionarul limbii romanii,pt ca de atita ticalosie,ne-am scos normalitatea exprimata prin cuvinte simple din exprimarea uzuala,zilnica.
    la noi ori esti PRO,ori esti CONTRA.
    Si atunci stimata doamna SAVIN-credeti ca merita sa discutam in acesti termeni:
    ,SMERENIE VERSUS TRUFIE’ oare loc pt normalitate,pt obisnuit,nu mai este?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: