Postat de: nicoletasavin | 17/03/2010

Jos dictatura lui „De ce”!

Parabola din povestea de mai jos se potriveste ca doua picaturi de apa cu situatia din Romania. Romanii au deprins de la comunisti folosirea explicatiilor pe post de solutii.  Tehnica, buna pentru supravietuire in totalitarism, a devenit un sport national. Naravul s-a transferat si in capitalism, dar acesta nu prea functioneaza cu vorbe. Vreme de 20 de ani, tavalugul global ne-a dat impresia ca „merge tot asa”. Acum, cand criza a cuprins lumea, se vede clar ca explicatiile sunt vanare de vant si fara de solutii nu se poate.

Iata de ce un bufon i-ar fi tare util fie presedintelui Traian Basescu, fie premierului Emil Boc, fie amandorura.  Am iesi mult mai lesne din criza. Cred ca romanii, inventivi cum ii stim, vor ajunge cu usurinta din imperiul explicatiilor in cel al solutiilor. Mai greu va fi cu politicienii. Dar, de voie, de nevoie, daca intrebarea „DE CE” este scoasa in afara legii si inlocuita cu intrebarile potrivite, datatoare de solutii, atunci mai ca va rasari soarele si in Romania…🙂

Poveste despre dictatura lui “de ce?” si solutiile bufonilor

publicata de psihologul Dorin Victor Vasile pe situl  http://www.psihoterapie.net la 02.05.2009

A fost odata ca niciodata o tara indepartata unde regele era foarte preocupat de bunul mers al regatului sau. In fiecare saptamana isi convoca toti colaboratorii si le cerea explicatii despre lucrurile care nu mergeau bine in regatul sau. Lucrurile mergeau arareori cum si ar fi dorit regele insa explicatiile pe care le primea erau intotdeauna foarte bune. La aceste intalniri (sau „sedinte”, cum le am spune noi in zilele noastre) participa intotdeauna si piticul obraznic care avea rolul de bufon al regelui.

Piticul bufon avea o limba foarte ascutita si era temut pentru asta de cei din jurul regelui care insa nu indrazneau sa se atinga de el pentru ca regele pur si simplu avea o slabiciune pentru bufonul sau.

Regele isi justifica aceasta slabiciune spunand ca de multe ori idei bune i-au venit in urma glumelor exagerate ale bufonului. Ca atunci cand grijile regatului il copleseau bufonul ii descretea fruntea si ii aducea un pic de relaxare. Adevarul era insa ca regele era convins de inteligenta si puterea de observatie a bufonului sau si credea in sinceritatea brutala a observatiilor acestuia.

La un moment dat regele incepuse sa se simta absolut coplesit de ceea ce se intampla in regatul sau, unde nimic nu mai parea sa mearga bine. Un fel de criza sau recesiune, cum am zice noi in zilele noastre.

Regele incepuse sa isi intalneasca sfatuitorii si colaboratorii zilnic iar explicatiile pe care le primea erau din ce in ce mai elaborate si mai convingatoare.

Iar intalnirile zilnice erau o buna ocazie pentru bufon ca sa ii imite si ridiculizeze pe cei prezenti.

Intr-o zi bufonul s-a intrecut pe el spunandu-i regelui, de fata cu toti sfatuitorii, ca el are la indemana o solutie simpla si eficienta pentru a schimba mersul lucrurilor in regat in bine si ca daca el ar fi rege pentru doar cinci minute ar rezolva toate problemele importante ale regatului.

Toti cei prezenti s-au oprit amutiti de obraznicia nemaiauzita a bufonului. Regele a facut la randul sau un gest nemaiauzit pana atunci: si-a luat coroana de pe cap si a asezat-o pe capul piticului spunandu-i:

„Daca a fost o gluma, este o gluma proasta. Daca insa ai intr-adevar o solutie, ai la dispozitie cinci minute sa o dovedesti si sa o pui in practica. Daca vei reusi, am sa te fac in mod oficial sfatuitorul meu personal. Iar acum esti rege pentru cinci minute, te ascultam cu totii.”

Toti cei de fata au inceput sa rada si sa aplaude la gluma reusita a regelui insa piticul nu s-a lasat intimidat, s-a asezat cu demnitate pe tronul ramas liber si i-a spus regelui: „Majestate, am sa ma grabesc pentru ca cinci minute trec repede, e o domnie scurta si vreau sa fie si folositoare. Problema regatului nu este ca are sfatuitori sau administratori nepriceputi, ci aceea ca sunt folositi incorect. Intrebarea pe care toti in acest regat si o pun tot timpul este „DE CE”. De ce merg lucrurile prost, de ce oamenii sunt revoltati, de ce recoltele nu s-au facut, de ce visteria e goala? Iar oamenii, in loc sa se specializeze in a cauta solutii, s-au specializat in a cauta explicatii.”

„Cu alte cuvinte problema cea mai mare a regatului este aceea ca de ani de zile nimeni nu mai cauta solutii la probleme, ci cauta explicatii la probleme. Solutia este una simpla: voi interzice incepand din acest moment cu desavarsire folosirea intrebarii „DE CE” pe tot cuprinsul regatului, incepand de la rege si terminand cu ultimul supus. Cel care va incalca aceasta inderdictie sa fie pedepsit strasnic. Acestea fiind spuse si cele cinci minute fiind trecute scurta mea domnie s-a terminat.”

Bufonul a coborat cu demnitate de pe tron,  i-a inapoiat regelui coroana si si-a pus inapoi pe cap tichia sa rosie.

Regele ascultase uimit scurtul discurs al bufonului si simtea ca urmeaza sa se intample ceva cu adevarat important.

„Am sa te rog sa conduci tu astazi intalnirea cu sfatuitorii si colaboratorii nostri. Sunt atat de obisnuit sa pun intrebarea DE CE incat mi-e teama sa nu gresesc si sa trebuiasca apoi sa ma pedepsesc singur”

Asa ca bufonul s-a intors spre seful politiei care tocmai terminase de citit un raport extensiv despre cauzele revoltelor din regat.

„CE anume se intampla?
CUM se intampla?
IN CE FEL se intampla?
UNDE  se intampla?
CE anume ati facut pana acum ca aceste lucruri sa nu se mai intample?
CE anume te-ai gandit sa faci in viitor?”

au fost primele intrebari ale bufonului.

Seful politiei a cerut un ragaz de o zi ca sa raspunda. Ceilalti participanti la sedinta au cerut si ei permisiunea sa se retraga pana a doua zi.

Regele si-a tinut promisiunea si l-a numit pe fostul sau bufon in mod oficial consilier personal. In acel regat lucrurile au inceput sa se indrepte rapid unul cate unul iar interdictia lui DE CE? a ramas in picioare.

Foarte scurta domnie de cinci minute a piticului bufon a schimbat definitiv fatza regatului indepartat. Si daca acel regat mai exista, poate ca acolo oamenii isi pun intrebarile potrivite chiar si astazi.


Responses

  1. Scurta domnie a limbajului curat naste intrebari de buna cuviinta si de bun simt ce au efect!
    In acceptiunea normalulului nu exista antagonism intre ” smerenie si trufie”.

  2. Nope, nope, nope! Secvenţa logică a algoritmului este:
    [UNDE, CÂND, CUM, DE CE, CARE]
    pardon, scuzaţi, Auf Wiedersehen…doamna profesoară de Limba Germană!

    PS Am uitat ceva. La noi problema este că nu ştim decât să întrebăm:
    -DE CE s-a intâmplat?
    dar niciodată nu întrebăm:
    – CARE este soluţia?
    Ne preocupă mai mult „deceurile” în loc să ne preocupe soluţiile!

  3. la noi problema e sa carcotim, sa fim morali vitual, in rest mercenari verosi si atacam in gasca orice tentantiva de normal- ca asa e in tenis!
    Bleah!

  4. Floricica vieţii mele, faci o sconfuzie gravă! Şi mă inervezi rău di tăt!
    MERCENARUL ESTE ACELA CE LUPTĂ PENTRU ANGAJATOR ATÂT TIMP CÂT SCRIE LA CONTRACT SAU ATÂT TIMP CÂT ESTE PLĂTIT! MERCENARII AU URMĂTOARELE REGULI:
    1. NU REZILIEAZĂ UN CONTRACT! DACĂ AU SEMNAT, MERG TOTDEAUNA PÂNĂ LA CAPĂT!
    2. NU TRĂDEAZĂ!
    3. SPULBERĂ ABSOLUT TOTUL ŞI FOLOSESC ORICE MIJLOC PENTRU CA ANGAJATORUL LOR SĂ FIE VICTORIOS!
    4. DUPĂ ÎNCETAREA CONTRACTULUI, ORICE RELAŢIE CU ANGAJATORUL ESTE RUPTĂ ŞI ÎNTR-ADEVĂR EXISTĂ POSIBILITATEA CA DATORITĂ UNUI NOU ANGAJAMENT FOSTUL ANGAJATOR SĂ DEVINĂ ŢINTĂ!
    5. ABSOLUT NICIODATĂ MERCENARII NU PARTICIPĂ LA BALUL VICTORIEI ŞI NICI NU SE AŞEAZĂ LA MASA CEA PLINĂ DE BUCATE A VICTORIEI ANGAJATORULUI!
    Cei ce nu respectă aceste 5 legi nu sunt mercenari! Sunt nişte FĂCĂTURI! Deci mercenarul nu poate fi VEROS! Ai înţeles floricica tatii?
    Bleahhhhhhhhh…inervanto! „TE JOCI” ixtrem de periculos!

  5. Mercenaru’ moral virtual era cel ce a pus de un site pompos-„Presa.nu” mi se pare ! Ala era bufonu’ ce o facea pe logicu’ imfatuat! Acum bantuie si scuipa la irealitatea! Voi da mereu explicatii sa nu ajungem la interpretari si atacuri ! Sper sa fiu inteleasa acum!

  6. Brânduşico, ăla-i un amărât cu minţile duse „de la trasul pe nas” !………
    Nu înţeleg ce te miră?
    Rahatul oricât de mare şi sinuoasă este instalaţia de scurgere tot la hazna ajunge!
    Bleahhhh

  7. Ma bucur ca v-a placut povestea mea. Desi povestea era era adresata unui tip particular de situatii🙂 se poate sa aveti dreptate, dlui Basescu i-ar prinde bine un bufon, asta fireste, cu conditia sa isi doreasca ca lucrurile sa mearga mai bine. Ceea ce ma indoiesc serios.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: