Gazetar de investigaţie din 1990. Atât am simţit nevoia să scriu despre mine la rubrica About. Fără alte floricele – locuri de muncă, funcţii, performanţe, premii etc. – fără date despre viaţa personală.
Pentru cei care mă cunosc este suficient.
Pentru cei care nu mă cunosc, e tot suficient. Nu cred că CV-ul ar face mai (dez)agreabilă lectura blogului.
Nu mi-am propus să fac trafic, vreau un spaţiu de suflet, cu cât mai puţină politică, cu prieteni puţini, dar constanţi.
Doresc să aduc aici, prin ceea ce scriu, cât mai multe persoane cu care am „comună măsură”.
Acest tip de blog este unul de maximă sinceritate. Spune multe despre tine, despre aşezarea interioară, despre valorile pe care pui preţ şi despre cele care te lasă indiferent. Te descoperă mult mai mult decât ar face-o un CV tradiţional. Chiar aş putea spune că te vulnerabilizează, spunând nu CE eşti, ci CUM eşti.
Un psiholog ar produce un profil destul de aproape de adevăr citind postare de postare. Văd că asta face „cineva” de două zile, citeşte post de post. După IP, pare fi un reprezentant al unei structuri de stat. Îi mulţumesc pentru interes şi-l rog să-mi trimită şi mie profilul realizat. Nu de alta, dar sunt chestiuni importante nedeductibile de pe blog, fiindcă nu le-am abordat. Încă. Scriu rar, nu-ţi poţi scotoci zilnic prin suflet… 🙂 I-aş face un serviciu domnului sau domnişorului, completând golurile din profil… 🙂 Iar decidentul ar fi mulţumit… 🙂 🙂 🙂
Pentru un alt personaj, care tot caută un soţ, îl anunţ că nu există. A fost, dar nu mai e, de foarte mult timp. Am un prieten şi, spre deosebire de iubire, prietenia poate fi perfectă. Iubirea, aripă de Dumnezeu, te atinge când vrea ea…
Blog de veghe 
D-na Savin,
Eu una as supranumi BLOG DE SUFLET!
Pe cei ce va vegheaza „cu bocancii” trantiti-le cu usa peste NAS!
Va mai astept cu ziceri de suflet si din suflet pornite! Seara buna!
By: brindusa frunza on 01/04/2010
at 20:06
Branduşa dragă,
(Supra)veghetorii îşi fac doar meseria. Pe faţă, fără nici o jenă. Eu n-am făcut decât să le spun că ştiu. Nu e vina lor, ordinul e ordin… Numai că sufletul şi mintea nu se lasă prinse în rapoarte…
Le dau o veste proastă celor care se tem de o oamă ca mine: Nu mă tem să fiu aşa cum sunt… Şi n-am spondiloză… 🙂
By: nicoletasavin on 01/04/2010
at 21:31
Buna seara!
„vreau un spaţiu de suflet, cu cât mai puţină politică, cu prieteni puţini, dar constanţi.”
Atunci, mi-am mai gasit un refugiu, o sa-mi placa…si am sa vin cu drag 🙂 Am sa fiu aici, cand va fi nevoie, discret si simtitor.
By: Lulu on 01/04/2010
at 22:03
Lulu,
Bună să ne fie nu doar seara, ci şi viaţa!
Refugiul e cald şi primitor nu doar atunci când ne este bine (căci atunci ne iubeşte toată lumea… 🙂 ), ci atunci când Bunuţul, cum îl numeşte un prieten pe Doamne-Doamne, ne încearcă. Nu de alta, dar un proverb precum „Fereşte-mă Bunuţule de prieteni, că de duşmani mă feresc singur!” are rostul lui. Piatra de încercare este să ne rugăm pentru duşmanii noştri şi să învăţăm să-i iubim.
Una peste alta, Lulu, ai undă verde-violet 🙂 pe acest blog…
By: nicoletasavin on 01/04/2010
at 22:31
in seara asta nu spun nimic sa nu tulbur linistea dialogului tihnit.
asa ca,,OCHIOSULUI’care sta cu ochii cit ceapa pe monitor doar ca sa afle banalitati………
ce meserie o mai fi si asta?
By: Frank Zapa[king] on 01/04/2010
at 23:08
Asta spun si eu Zappa, ce mama naibii e de citit cu lupa, post de post?
Nu e blog de ştiri, nici de opinii, nici de politichie, nici nu are un cârd de comentarii, bat campii io, bat alţii, spunem şi lucruri deştepte, şi multe lucruri comune, nimic nou sub soare…
By: nicoletasavin on 02/04/2010
at 00:27