Postat de: nicoletasavin | 19/04/2010

„Administratorul secret”, cheia rusească a jafului postdecembrist?

Iuri Andropov, eminenţa cenuşie a KGB, mentorul lui Mihail Gorbaciov

Postarea de azi, parte de promisul serial „Fenixul roşu”, este absolut necesară: dacă nu înţelegem metamorfoza KGB şi a serviciilor de informaţii din statele Tratatului de la Varşovia, nu vom pricepe de ce abia în 2010 descoperim reţeaua Voicu şi ce hram a purtat ea în salvarea SISTEMULUI în România.  

Probabil, aceste explicaţii îi vor face şi pe adepţii variantei Cojocaru, cărora le-am promis anterior un răspuns, să înţeleagă de ce au atât de puţine şanse de reuşită. Ca românii să-şi primească averea furată înapoi, ar trebui ca deţinătorii ei să fie de acord s-o piardă. Ori tocmai păstrarea acestei averi şi a poziţiilor deţinute este miza luptei pe viaţă şi pe moarte declanşată de la intrarea României în NATO şi UE.

Hai să împuşcăm trei iepuri dintr-o lovitură şi să adresăm trei întrebări – retorice, desigur – politicienilor  români:

  1. Au cunoştinţă despre existenţa funcţiei de „rezervă activă” în organigrama KGB/FSB?
  2. Au cunoştinţă dacă „rezerva activă” rusească are corespondent în organigrama serviciilor de informaţii româneşti? Sintagma „administrator secret” le spune ceva? Nu cred că sursele mele m-au intoxicat şi, în consecinţă, cred că instituţia „administratorului secret” este unul dintre cele mai bine păzite secrete postdecembriste. Dacă există un „administrator secret” în orice firmă importantă din România, de stat sau privată, iar Consiliile de Administraţie sunt de faţadă, nu este normal ca Sistemul să genereze şi o reţea care să-i salveze de răspunderea penală pe simplii executanţi? Iar când spun reţea mă gândesc nu doar la justiţie, ci şi la fazele premergătoare ei, la Gardă financiară, Fisc, Vamă, Poliţie, etc. Dacă averile actualilor oligarhi nu sunt, de fapt, ale lor, ei având numai o cotă parte pentru serviciile prestate şi pentru tăcere, nu e normal ca oligarhii să fie salvaţi de cei cu mai multe grade invizibile decât ei, pentru care au trudit atâţia ani? Credeţi că sistemul a riscat ca reţeaua, odată gripată sau avariată, să conducă la eminenţele cenuşii? Nu, a găsit „pelicani” precum Voicu, care au lucrat în orb, fără să ştie cui servesc, de fapt, atunci când spală dosare contra cost pentru alţi pelicani, când elimină adversari incomozi, care pun în pericol monopolul sistemului.
  3. Ce ar trebui să facă românii dacă ar putea proba vreodată că „acoperiţii” serviciilor de informaţii şi ai nomenclaturii controlează, de 20 de ani, partidele politice, Parlamentele şi Guvernele succesive, statul şi economia de la A la Z?

                                                               *******

În demonstraţia noastră, din lunga istorie a KGB ne interesează perioada (post)Andropov. Diplomat de carieră, şef al KGB timp de 15 ani, ulterior secretar general al PCUS şi, în fine, preşedinte al URSS vreme de 16 luni, Andropov a fost, incontestabil, omul cel mai bine informat din Tratatul de la Varşovia. Probabil că ar mai fi condus URSS mult timp, dacă un cancer nu-l răpunea.

După un scurt mandat al brejnevistului Constantin Cernenko – „uns” şef de stat, deşi grav bolnav, ca un compromis în lupta dintre conservatorii şi reformiştii sovietici – la timona URSS avea să ajungă Mihail Gorbaciov, cel care nu s-a sfiit să-l recunoască drept mentor şi model pe Iuri Andropov.

De altfel, asistenţii cei mai apropiaţi ai lui Gorbaciov au fost Alexandr Iakovlev, Eduard Şevarnadze, Ghiorghi Jahnazarov, Alexandr Bovin şi Ghiorghi Arbatov, toţi prezentaţi lui Gorbaciov de către Andropov atunci când a ajuns de la Stavropol la Moscova. Gorbaciov nu avea să se mai despartă de ei până când a fost detronat de Elţin.

Andropov a fost primul care a înţeles, încă din anii ’70, ceea ce blocul vestic încă nu ştia, că lagărul comunist va face implozie, că nu va mai rezista mult în competiţia cu capitalismul şi că este nevoie de o reformă completă a sistemului, cu schimbarea mecanismelor economice şi politice.

Andropov, un stâlp al regimului comunist rus, ştia cât de solid era sistemul, că va fi greu sau chiar imposibil de reformat, că e nevoie de mult timp, pe care el sau succesorii ar putea să nu-l aibă.

Pe de o parte a iniţiat perestroika, aplicată ulterior de Gorbaciov, şi, pe de altă parte, a pus pe hârtie planul de salvare a nomenclaturii comuniste în caz de avarie/implozie.

Surse occidentale de prestigiu, cu acces la diverse arhive ale URSS, susţin că Andropov a fost părintele perestroikăi, pe principiul „încercarea moarte n-are”, dar n-a crezut în succesul ei. Mai curând era încredinţat că timpul nu mai are răbdare cu ei, comuniştii.

În consecinţă, a acordat mai mult timp unei minuţioase strategii de salvare a nomenclaturii comuniste, de camuflare a ei în veşminte democratice, inversând însă polii, adică puterile statului. Pe principiul “cine taie parte îşi face”, vioara întâi în doctrina Andropov erau serviciile secrete ruseşti, în frunte cu KGB, iar nomenclatura partidului comunist urma să se mulţumească cu o poziţie subordonată. 

Nu ştim numele de cod folosit de Andropov în acest plan, dar ori de câte ori m-am referit la el am folosit sintagma “Perdeaua de fum”, numele consacrat de un documentar difuzat de TVR 1 exact în seara în care Convenţia Democratică şi Emil Constantinescu au câştigat alegerile din 1996. Oare de ce TVR 1 sau altă televiziune nu l-a mai difuzat niciodată?

Planul lui Andropov a fost întocmit până în cele mai mici detalii nu doar pentru URSS, ci şi pentru toate statele din Tratatul de la Varşovia, inclusiv România. După unele surse, varianta pentru România s-a numit planul M. Grija pentru statele satelite nu era întâmplătoare. Potrivit lui Andropov, în toate aceste state, la putere aveau să ajungă oameni fideli Moscovei din rezidenţele locale, unii dintre ei şcoliţi la Moscova şi ajutaţi să acceadă în funcţii importante, alţii racolaţi din structurile de putere existente. Am mai scris despre asta (a se vedea http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/569835/Romania-va-fi-condusa-in-continuare-de-Planul-M sau, pe acest blog, la secţiunea Barda politică, postarea despre volumul „Fenixul roşu”, https://nicoletasavin.wordpress.com/2009/10/02/kgb-puterea-de-deasupra-puterilor/).

Dacă la ruşi KGB urma să eclipseze nomenclatura, se presupune că şi la noi urma să se întâmple acelaşi lucru.

Cum? Simplu. Cu bani. Prin controlul economiei de stat şi direcţionarea ei spre portofolii private. Foştii ofiţeri de informaţii urmau să devină capitaliştii-oligarhi, care vor îngenunchea politicul.

Să vedem cum s-a întâmplat în Rusia (cf. „Fenixul Roşu”, pag. 101-102, 119-121)

Pentru a se preface că devine o ţară normală, era nevoie mai ales să se pretindă că se înfăptuieşte o economie de piaţă şi un multipartitism. KGB-ul se însărcinase cu ambele misiuni. Ceea ce se numeşte privatizare este în realitate o privatizare prin nomenklatură, lucru care înseamnă de fapt însuşirea de întreprinderi de către grangurii KGB-ului, ai partidului şi – ceea ce în principiu înseamnă acelaşi lucru – de către mafia.

Există numeroase informaţii potrivit cărora, încă înaintea puciului anti-Gorbaciov, sume de ordinul a 180 miliarde de dolari fuseseră depuse în circa 7.000 de conturi în bănci occidentale, iar 350 de tone de aur ar fi fost transferate.

În afară de asta, ministerul Securităţii al lui Elţîn, secţia economică (fostul Al Şaselea Directorat al KGB) a întreprins operaţii pentru a se influenţa cursurile de schimb. KGB a organizat deasemenea operaţiuni de spălare a banilor, al căror scop era manipularea schimbului între rublă şi dolar.

Încă din 1987, Gorbaciov îi îndemnase pe membrii KGB-ului şi ai nomenklaturii să înceapă cu operaţiunea „privatizare” pentru a-şi asigura controlul economiei într-un sistem aşa-zis liber.

În cartea sa despre KGB în Rusia de astăzi, Michael Waller („Secret Empire, The KGB in Russia Today”, Boulder, USA, 1994, pag. 112, 139 şi 145) detalii despre felul în care membrii KGB, rămânând într-o poziţie recent creată de „rezervă activă”, pot face ambele lucruri în acealaşi timp: să rămână în serviciul lor şi să intre în posesia unei întreprinderi. Bunurile statului încep să fie transformate în bază financiară pentru diferitele segmente ale clasei stăpânitoare.

În ceea ce priveşte evantaiul partidelor, primarul Sankt-Petersburg-ului, Anatoli Sobceak, a dezvăluit că Gorbaciov îi spusese încă în 1990 că Biroul politic al PCUS hotărâse creearea partidelor politice pentru a stabili un „multipartitism organizat”. Gorbaciov însuşi a aprobat această idee şi a însărcinat KGB-ul să găsească lideri. Unul dintre favoriţi, căruia i s-a înfiinţat un partid, a fost Jirinovski.

Michael Waller scrie: „Cekiştii, împreună cu elementele vechii nomenklaturi a partidului şi a Komsomolului, domină noua Rusie prin structurile de piaţă”. Infiltrarea noului sistem electoral constituia prioritatea supremă a KGB înainte de alegerile locale şi regionale din 1990 şi de cele legislative din cele 15 republici ale Uniunii. KGB a infiltrat establishment-ul politic cu proprii săi ofiţeri, agenţi şi turnători. Înainte de alegerile din 1990, KGB a creat un grup special pentru organizarea şi manipularea proceselor electorale. El a organizat cursuri de instruire pentru candidaţii săi privilegiaţi, dându-le informaţii speciale despre problemele din circumscripţiile lor. Au existat 2.756 de ofiţeri KGB care s-au prezentat drept candidaţi la alegerile locale, regionale şi federale, 86% dintre ei au fost aleşi din primul tur, potrivit unui buletin intern al KGB. Numărul acesta nu include agenţii clandestini sau informatorii, al căror număr nu este cunoscut. Francoise Thom ajunge la concluzia că mişcarea pentru reforme, în mâinile democraţilor amalgamaţi cu KGB-ul şi cu nomenklatura, este interesată în supravieţuirea regimului şi a ansamblului politic sovietic, fără eticheta de „comunist”. Acestei grupări îi convine zona cenuşie a post-comunismului: menţinerea aceloraşi elite la putere, falsa independenţă a Republicilor, privatizarea nomenklaturistă sălbatecă, absenţa unor reforme structurale, ci doar vorbărie despre reformă.

Înainte de puci, KGB se afla măcar sub supravegherea PCUS. De atunci încoace, chiar şi acest control a dispărut. În cartea sa, „În interiorul KGB”, Wadim Bakatin, afirmă că acesta a devenit o forţă politică independentă, care-şi apără propriile interese şi, cu toată obiectivitatea, o instituţie plasată deasupra puterilor şi organelor decizionare celor mai înalte ale uniunii şi ale republicilor. Încă în decembrie 1991, Elţîn lasă să se înţeleagă în mod limpede că doreşte să contopească într-un singur minister KGB-ul, care tocmai fusese divizat în trei organisme (securitatea internă, spionajul şi trupele de grăniceri) şi serviciile ruse de informaţii recent create de el. Acest nou minister rus al Securităţii nu este supus nici unui control democratic real, astfel încât Kriucikov, fostul director al KGB, demis după puci, a putut declara în cursul unui interviu dat în închisoare – în mod vizibil pălind de invidie – că, sub Gorbaciov, KGB nu a visat niciodată să exercite atât de multe puteri câte posedă sub Elţîn. Barannikov, noul ministru al Securităţii, expert în securitatea internă din 1961, deloc reformist în adâncul sufletului, s-a opus concedierii vechiului personal, în timp ce Oleinikov, adjunctul său, este în KGB din 1968, având aproape aceeaşi vechime ca Primakov, şef al serviciilor secrete, care ocupă această funcţie de şi mai multă vreme şi care poate dovedi o experienţă în domeniu, având o vechime din 1957. În pofida deciziei Curţii Constituţionale ruse, care a decretat această fuziune ilegală, Elţîn şi-a continuat eforturile în vederea restituirii vechilor puteri KGB-ului. Organul naţional de securitate a reluat chiar controlul asupra armatei. Nici o restructurare veritabilă a ministerului Securităţii nu a avut loc după „prăbuşirea” URSS. La începutul anului 1992, între 90 şi 95% dintre agenţii KGB cu grade mijlocii şi-au păstrat vechiul post. Nici unul dintre cei care, după puci, au criticat structura într-un spirit liberal nu a mai fost promovat după aceea într-un eşalon superior. Mulţi dintre agenţii liberali ai KGB au fost constrânşi să demisioneze.

Activităţile subterane ale KGB comportă aspecte multiple. Astfel, piaţa neagră trecuse deja sub controlul acestuia încă de pe vremea Uniunii Sovietice. Bernd Schmidbauer, secretar de stat al Cancelariei federale a Germaniei, însărcinat cu coordonarea serviciilor germane de informaţii, a declarat în martie 1994:

Am dobândit certitudinea că unii membri ai fostului KGB joacă astăzi un rol important în sectorul crimei organizate, că structurile KGB participă în mod activ la traficul de droguri, de arme, de materiale nucleare, la traficul de carne vie şi că ele fabrică bani falşi”.

La rându-i, expertul Alexander Rahr declară: „Unii foşti membri ai KGB se află în fruntea principalelor instituţii financiare şi întreprinderi private din Rusia. Reţeaua vechilor membri ai KGB a supravieţuit schimbărilor din ultimii ani şi continuă să funcţioneze în întreaga fostă Uniune Sovietică. Vechile reţele de informaţii ale KGB – fişierele privitoare la cetăţeni „inocenţi”, oamenii poliţiei secrete din fiecare sat rusesc – toate au rămas cum au fost.”

Potrivit unui studiu efectuat de Institutul de Sociologie din Moscova, foşti membri ai aparatului naţional de securitate fac parte în proporţie de 80 % din toate joint ventures (societăţi mixte cu participare străină de capital).

Sub Elţîn, KGB s-a transformat într-un adevărat stăpân al Rusiei. „Instrumentul puterii a devenit puterea însăşi”, cum spune Evghenia Albaz, eminenta specialistă în istoria KGB.

Despre cele 12 servicii vechi şi noi, de securitate şi de poliţie, care au rezultat din Ministerul Securităţii dezmembrat de Elţîn, puse mai direct sub controlul său şi, ulterior, al preşedintelui Putin, voi scrie în alt episod.

Pentru asemănări şi deosebiri cu România, mizez pe inteligenţa cititorilor.


Responses

  1. De obicei acest gen de articole sunt catalogate drept teorii ale conspiratiei, pentru ca nu exista dovezi, in acest caz lucrurile sunt clare ca lumina zilei. Conform legilor lui Murphy este o tampenie sa lasi fraierii sa castige bani. Este mai convenabil sa le pui un administrator secret. Din punctul meu de vedere Patriciu in mod sigur, are un administrator secret, mare minune sa nu fie cumatru` Petrica Roman. Putina lume stie ca dl Costache a fost coleg cu Roman si Iliescu in FSN, cand unora li s-a trasat sarcina sa mearga in opozitie ,, deep covered”….

  2. Stimata doamna,in sfirsit citesc si eu ceva inteligent,si CU TINTA.precisa.
    prea multe nu am a comenta deocamdata.
    cred ca uneori m-am gindit la un asemenea posibil exercitiu .

  3. Sarut mana!
    Am priceput!Informatile care vin din Rusia spun despre Putin:intre 1991-1999 a fost seful FSB in Leningrad.A fost implicat(indirect)in spalarea de bani ptr. cartelul columbian-judecat in Lichenstein!De asemenea este implicat in disparitia a 11,7milioane dollari proveniti din programul :Metal-resurse-contra hrana in 1992!Implicat in atacul terorist de la teatru Balsoi-Moscova!
    Unele medii spun ca impreuna cu servicile poloneze au pus la cale „accidentul aviatic recent”!Se pare ca reconcilierea polono-rusa sta in gat unora,mai ales acum dupa recentele descoperiri geologice din Polonia!
    Vom trai si vom vedea daca Legea Cojocaru o sa fie promulgata si sustinuta de vre-o „putere”!Deocamdata Romania Mare este singurul partid care a declarat FATIS ca sustine aceasta lege!Stimata doamna sunt deja 842000 de adeziuni pentru aceasta lege si numarul lor creste!O scanteie trebuie doar si vor zbura cu totul din Parlament aceia care se opun restituirii averilor furate!Pe HOT nu-l rogi frumos sa-ti restitue lucrul furat,i-l obligi legal !De acord ca nu va fi usor,dar este singura posibilitate ca Romania sa scape din clestele in care se afla astazi!Altfel nu cred ca o sa mai existe 1Decembrie2012!

  4. Laurentiu super!Clar acum pentru ce vizita lui Gioana la Moscova+coalitia anti-Basescu?

  5. felicitari …va urmaresc tot timpul la tv cind sunteti invitata ..va citesc mereu blogul chiar daca nu am scris. aveti mare dreptate .

  6. […] demonstraţia noastră, din lunga istorie a KGB ne interesează Citeşte mai departe… Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Top News « Jurnalistul de opinie, […]

  7. […] demonstraţia noastră, din lunga istorie a KGB ne interesează Citeşte mai departe… Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Top News « Jurnalistul de opinie, […]

  8. O bună analiză …una din cele mai bune pe care le-am citit vreodată.

  9. Trebuie totusi sa luam in calcul ca si in Rusia se manifesta la randul ei influentele unor structuri secrete de influenta externa.

    La noi, in Romania, de exemplu, portretul robot al profitorului post-revolutionar nu este „securistul lui Ceausescu”. Ci este „Securistul care a avut abilitatea sa devina omul rusilor/americanilor/francezilor/germanilor/israelienilor”. Este securistul cutaruia sau cutarui ALT serviciu. Securist + inca un ALT serviciu (sau mai multe, nu neaparat numai rusesti).
    Nu caracteristica de fost securist trebuie sa fie cea mai ingrijoratoare pentru noi, ci aceea de securist angajat in slujba unor interese straine inca INAINTE de `89.

    Aleksandr Dugin detaliaza o parte din luptele din interiorul serviciilor secrete ruse intr-un articol scris in 1992: http://calinmihaescu.wordpress.com/2010/04/18/marele-razboi-al-continentelor-de-a-dugin/

    El sugereaza ca KGB a fost de la bun inceput, inca din 1917, nimic mai mult decat o filiala ruseasca a puterilor „atlantiste”, careia partial i se opunea GRU.
    Caderea comunismului nu a insemnat decat punctul final al convergentei intre serviciile secrete atlantiste si „filiala” lor ruseasca, KGB.

    Daca inspectam aceasta ipoteza a convergentei KGB-CIA, lucrurile se complica… atunci de unde vine comanda retelelor romanesti ale KGB? De la Moscova? De la Washington? De pe Wall Street (multi considera puterea politica americana doar o marioneta a plutocratiei de pe Wall Street)? De la Londra (unii ganditori conservatori americani considera Wall Streetul doar un instrument prin care City-ul financiar britanic si-a recastigat „colonia” americana)? De la Tel Aviv (altii considera ca Israelul este „soarecele” care tine in lesa „elefantul” american)? De la Vatican (altii considera ca Vaticanul a pus un umar serios la constructia CIA si ca de fapt acolo este centrul de comanda)?

    Si in toata simfonia asta, oare care mai este cu adevarat partitura Moscovei? Si oare in tot vacarmul, mai este si un minim interes romanesc, al retelei Securitatii patriotice romanesti? Si daca da, administratorii secreti, fosti „securisti” dubli-tripli-cvadrupli agenti mai sunt totusi coordonati de un interes romanesc, oare nu este mai bine ca institutia „administratorului secret”, coordonata totusi de STAT, a pus mana pe averea tarii?
    Era bine daca se aplica planul Cojocaru, de improprietarire a tuturor cetatenilor, dar daca pur si simplu nu a fost voie, daca a fost interzis nu numai de catre Est, ci si de catre Vest? Daca am fost pusi in fata optiunilor: „deveniti sclavi sau va distrugem cu totul ca stat”? Era mai bine daca intra totul direct pe mana marii finante, ca in tarile sud americane? Oare „administratorul secret” roman, chiar daca inrolat in jocuri duble-triple, nu a fost o solutie necesara si inteligenta de a iesi dintr-o situatie aparent fara iesire?

    Sunt zeci de intrebari care se pot naste… Totusi, este de departe prea simplist sa vedem Rusia ca un bloc monolit si ca pe sursa ultima a tuturor conspiratiilor… mai degraba este o filiala (cel putin momentan). Si nici macar nu este cea mai puternica influenta in Romania…

    Sub influenta unor defectori KGB precum Bezmenov sau Golitsin, multi conservatori americani vad Rusia ca locul de unde vin „the commies”, locul unde s-a fermentat toata influenta dizolvanta a corectitudinii politice in industria entertainmentului si in mediul academic din America (unde preda si Volodea Tismaneanu, nu?).
    Insa la o analiza mai atenta, putem constata ca acesti conservatori care vad in Rusia sorgintea marxismului cultural american, pur si simplu ataca inspre Rusia strict deoarece este o tinta „corect politic” de atacat. Fiindca nu au „oua” sa atace acolo unde trebuie cu adevarat, desi stiu de unde vine neo-kominternismul liberal. Este singura tinta inspre care este voie a se indrepta „anti-comunismul”, fiindca in alte directii pur si simplu nu este voie…

    Daca politia gandirii permite a se combate doar inspre Est, putem oare deduce ca sunt anumite divergente de interese intre Rusia si stapanii (reali) ai lui alde Volodea Tismaneanu?
    Pai atunci unde sunt cei mai sinceri si dedicati Kominternisti? La Lubianka sau la Langley? Sau pe Wall Street?
    Si daca cei de la Lubianka sunt totusi sinceri kominternisti, mai reprezinta ei Rusia? sau mai bine zis, care dintre „Rusii”? Si atunci cine reprezinta Rusia „adevarat”? Si in ce relatii se afla „ai nostri” si cum si cu care dintre Rusii?

    E greu…

    Oricum, chiar si ziaristii de investigatie independenti, constientizeaza ca au anumite limite in care trebuie sa se auto-cenzureze. Deocamdata, a merge cu sapaturile numai spre Moscova e corect politic si permis. Nu e complet, ca nu e voie, dar tot e bine si atat…

  10. Este posibil ca pur si simplu institutia „adminstratorului secret” sa fi devenit inutila SISTEMULUI, odata cu salvarea statului roman de la soarta oribila care i-a fost pregatita la Malta in 1989.
    Nu consider neaparat SISTEMUL ca fiind anti-romanesc, anti-statal. Dimpotriva, exista o anumita „mistica” a statului roman, cu radacini seculare, care nu permite acestui sistem sa devina anti-national, trecand peste orice diferente de ideologie sau partide.
    Din acest motiv, Basescu (si el un om al sistemului, si nu este nici o rusine in asta, a inceput lichidarea uneltelor, adica a „administratorilor secreti”. Odata obtinuta stabilitatea geopolitica, si integrarea intr-o zona sigura, in care nu eram planificati sa intram nici de la Vest, nici de la Est, administratorii secreti au devenit inutili (sau se schimba cu o noua generatie).

    In structurile vestice ne-am integrat cam fara ca Vestul ne doreasca (nu am intrat in grupul Visegrad), fara ca nici Rusia sa doreasca. Am intrat greu, luptand, facand sacrificii enorme, umilindu-ne, suferind, doar ca sa ne salvam statalitatea, lasand altor generatii revenirea la o pozitie de demnitate si la prosperitate. Primum vivere. In 1989 nici macar acest „vivere” nu ne era predestinat…
    Faptul ca am supravietuit este in sine o victorie colosala si aici trebuie vazut meritul colectiv al „sistemului”, indiferent de figurile aflate trecator pe prima scena.

    Problemele apar doar daca nu cumva incep sa scartaie tocmai structurile in care abia am rasuflat usurati ca ne-am integrat.
    Suedia in numai 20 de acum incolo va fi majoritar musulmana. 20 de ani este timp foarte putin, cat a trecut de la caderea lui Ceausescu (parca a fost ieri…). Franta va fi majoritar musulmana in circa 30 de ani. Anglia va fi majoritar pakistaneza in cam acelasi interval, Germania va fi turco-kurda, Statele Unite vor deveni indios-mestizos.
    Daca vrea cineva un tablou avant la lettre despre cum va arata maine Occidentul cel atat de frumos-mirositor si civilizat ieri, il invit sa faca o calatorie in Africa de Sud, unde s-a ajuns la maximul „democratiei” si „multiculturalismului”.

    Va mai fi securitatea Romaniei atunci garantata?

    Cum ar trebui sa abordam relatia cu Rusia in fata unui asemenea viitor?

  11. Bine ai venit, Calin!

    Ce bine ar fi daca as avea mai mult timp pentru blog …
    Voi sfarsi prin a aduna argumente in favoarea ideii ca LUMEA FINANCIARA CAPITALISTA ACTUALA ARE INGRIJORATOR DE MULTE PUNCTE COMUNE CU IDEOLOGIA PRESUPUS OPUSA EI, COMUNISMUL, CEL APROAPE DISPARUT, PE HARTIE. Dar asta … mai incolo…
    Ca sa demonstrez cat de centralizat-comunista este lumea globala, cat de putini sunt alesii si cat de multe sunt uneltele, am de prasit.

    Convergenta KGB-CIA? Da, dar nu cea directa ma intereseaza, nici macar cea realizata prin decidentii politici. Ce-ar fi CIA daca n-ar exista KGB si invers? Interesante sunt firele nevazute care leaga serviciile de la Moscova, Washington si Tel Aviv. Daca dezlegi ghemul, ajungi la finante, la banuti. Iar banutii se fac greu pana la a ajunge sa circule civilizat, in circuit bancar. Crima organizata, arme, droguri, trafic de fiinte umane, de organe, de diamante, de cate si mai cate… Dar operatiunile speciale sunt foarte greu de demonstrat. Miile de furnicute KGB, CIA, Mossad, MI5 participa la operatiuni, produc bani, aduna informatii si nu au habar ce fac cu ele decidentii, asa cum nu stiu cati dintre ei colaboreaza cu alte servicii sau puteri.
    Implicit voi ajunge la finanta mondiala si legaturile ei timpurii cu bolsevicii, la ajutorul dat si de nemti si de americani lui Hitler, la afinitatea cercurilor influente de pe Wall Street fata de comunism, la prieteniile, vechi si noi, dintre marxisti si capitalisti, la legaturile dintre City-ul londonez, Wall Street si serviciile secrete, indiferent de ideologia pe care acestea o apara, daca o mai apara, la razboaie bizare si aliante bizare, la CFR, Bildenberg si Trilaterala, la Clubul de la Roma si Sfantul Scaun, la petrol, gaze, energie si rolul lor in toate razboaiele lumii, la curele de transmisie, precum „elvetianul” Mark Rich, „evreii” Sorin Beraru, Shimon Naor, daca e sa ne apropiem de Romania, la interesele SUA la noi, la minunata Austrie, care a investit masiv in Romania, taman in petrol si banci, zonele dupa care tanjeau fara sanse rusii, la Viena in care a fost spanzurat Marin Ceausescu sau a fost arestat cumnatul lui Putin sub acuzatia de spionaj, la Moscova unde stau tezaurul, dar si mintile multor politicieni mioritici, la interesele evreiesti in Romania, multe si bine camuflate de diverse cetatenii, la aluminiu, metalurgie si alte cele, acaparate pe nesimtite de rusi, la IT-ul monopolizat de Microsoft, la amorul dintre Germania, Franta si Rusia, la Vatican, Loja P2 si banca Ambrosiano la belelele aduse de aceste iubiri Romaniei…
    Nu terminam insiruirile pana maine, sunt lucruri care se intind vreme de cel putin un secol, par total diferite, par o ciorba, dar au multe fire care le leaga, istoria se repeta, cu alti actori, din alte generatii, dar tehnica e cam aceeasi… Tehnica cameleonului…

    Nu s-a pierdut nimic, totul s-a transformat. Pastrand regula de aur: fata are revers. Si nu poti sa le desparti. Yin si Yang. Ce e sus e si jos. Ce e in dreapta, e si in stanga.
    O mana de oameni cu bani au invatat ca nu infiintezi niciodata doar o institutie, ci si opusul ei. Nu o finantezi doar pe una, ci si pe cealalta. Le pui sa se bata intre ele si castigi. Esti vesnic la putere cand ambele talgere ale balantei sunt ale tale. Schimbul de putere se face convingator, pleaca ai nostri, vin ai nostri, de dreapta sau de stanga, la putere sau in opozitie.
    Rar scapa cu adevarat cineva sau ceva de sub control, o persoana, o organizatie sau un guvern. Scaparile sunt, de obicei, voite, cand instrumentului i se da alta intrebuintare si este incurajat sa creada ca derapajul ii apartine.
    Atentie, nu vorbesc doar de evrei…
    Mai mult decat sa fiu acuzata de teoria conspiratiei, cum a facut-o deja Dinu Patriciu, si sa fiu izolata, nu are ce sa mi se intample.
    Eu cred ca pot fi acuzata doar de realism.
    De bunul simt de a nu crede in intamplari „intamplatoare”, in coincidente, in paradoxuri sau hazard doar pentru ca asa doresc unii, le-au declarat „fenomene distincte”, de sine statatoare, legate doar de rauvoitori ca mine.
    Nu spun ca nu exista intamplari, dar daca din ele castiga, cam de un secol, cam aceeasi oameni, atunci mi-aduc aminte ca nimic nu-i nou sub soare.
    Si incep sa mai sap, sa mai caut, sa mai citesc, sa inteleg elementul repetitiv, efectele similare, castigatorii consecventi, paliti de „norocul” de a putea manevra banii si mintile planetei.
    Si mi-aduc aminte ca, daca Totul este creatia lui Dumnezeu, atunci si Diavolul e fiul Sau, si Iadul si Raiul sunt, in egala masura, creatia Sa.
    De mii de ani, oamenii incearca sa-l imite, actioneaza ca niste mici Dumnezei. Aproape ca ar avea succes daca nu ar incalca o lege de aur, respectata totdeauna de Dumnezeu: LIBERUL ARBITRU.
    NICIODATA micii Dumnezei nu se sinchisesc de liberul arbitru al celor pe care-i subjuga, fie in capitalism, fie in comunism.
    Scapare unde-i? Doar in mintile noastre, daca le putem elibera de minciuna si manipulare.

    Vezi de unde am plecat si unde am ajuns?
    Ziaristii de investigatie au extrem de multe limite, n-au bani si timp pentru investigatii, n-au nici rabdare, uneori, dar stiu o regula: Drumul spre o tinta incepe cu pasul unul, urmat de al doilea, de al treilea, si tot asa… A doua regula: investigatia nu cere voie nici macar jurnalistului; ea te duce unde vrea, si in fundaturi, si in jungla, si in desert, are drumul ei si urmeaza drumul faptelor investigate. Ce faci cu ce ai gasit e important. Din pacate, in Romania, marile averi din presa s-au facut nu din ce s-a scris, ci din ce s-a tacut….
    Mai vorbim, mor de somn, s-a facut dimineata…

  12. Astept continuarea ,,serialului” Fenixul Rosu, imi dau seama ca timpul de care dispuneti este limitat. Vad insa ca articolele dvs aduc lamuriri importante si au creat ,,efervescenta” in spatiul public ( ce bine ar fi sa aveti un forum pe site-ul dvs) . Intre timp am vazut ca si dl Roncea a preluat tema scriind despre ,,virarea” brusca spre South Stream a lui Videanu. O fi si dansul beneficiar al programului ,,umanitar” Administratorul Secret ? Pacat ca oamenii catalogheaza, prea des, aceste anchete drept teorii conspirationiste. Probabil si din cauza ca mass media se fereste ca de dracu` de astfel de gen de articole.

  13. Intru prima oara pe acest blog .
    Felicitari.
    Ce este logic si tine cont si de cauzalitatea lui Leibnitz, are sansa sa fie si adevarat.

  14. Erata: Sa ma scuze memoria lui Leibniz.

  15. Va consider”ADMINISTRATORUL NECESAR”,de care avem mare nevoie.Totusi,nu ramaneti numai pe blog,vorbiti si explicati atat de clar cum o faceti,si pe TV.Este necesar,imperios necesar pentru multi romani inselati,ametiti,prostiti de interesele strainilor in Romania reprezentate prin Patriciu,Voiculescu,Vantu,Roman,Iliescu si multi altii.Cand sunteti la TV renunt la orice activitate pt.a va asculta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: