Postat de: nicoletasavin | 14/08/2010

Mircea Bozan: Simfonia Ratarii ca tema de blog

“Tristetea e ca unele ratari sunt neindreptabile iar ratarile astea daca nu-s intelese si folosite pentru indreptarea altora … sunt simple sacrificii inutile si-si pierd statutul de ratari ” (Cristi Parvan)

Si daca tot e “indrumar de ratare” vom incalca orice reteta despre un proiect nou (si ambitios) …si pe acest blog vom recunoaste ca si acest proiect nou … e tot o indreptare a unor vechi ratari:

….despre Simfonia Ratarii… ca tema de blog

1. Ratatul inconstient (sau aproape inconstient) care vede in existenta forumului o confirmare a faptului ca n-ar fi intru-totul ratat (in ziaristica, literatura, politica, arta seductiei, etc) si ca acest spatiu este doar locul providential in care el poate sa demonstreze acest lucru. Acest tip este predispus sa-si spuna varsta, locul in care traieste, profesia, adresa de e-mail, telefonul sau blog-ul la care-si asteapta potentialii pseudo-admiratori dar care sunt la fel de buni ca si niste admiratori veritabili pentru satisfacerea propriei vanitati.

Pentru pastrarea unui grup cat mai mare de pseudo-admiratori, ei sunt gata oricand sa-si adauge in blogroll pe orice ratat care accepta reciprocitatea, gata oricand pentru un schimb reciproc avantajos de pseudo-flatari cu alti … ratati, ca sa nu uitam cuvantul cheie al acestei dizertatii despre ratare. Pentru acestia netul este o prelungire a identitatii lor reale, iar uneori in cazuri extreme, grave, un inlocuitor al identitatii reale.

Membrii acestui tip de ratati nu accepta nici macar o minima protectie pe interfata real/virtual. Pentru acestia realitatea cotidiana este parte integranta (de multe ori nesemnificativa) a spatiului virtual de pe forum, iar lumea celor realizati, si nu ratati, nu-si are locul nici in spatiul virtual al internetului. Pur si simplu, consacratii, ratatii care si-au rarat ratarea NU EXISTA, sunt doar plasmuiri, cel mult niste realitati fragile si neimportante, ceea ce-i va face pe ratatii inconstienti sa-l perceapa cu mare usurinta de TRU (Traian Ungureanu) ca fiind derbedeu, iar pe Patapievici ca fiind o nulitate.

Vom numi acest tip de ratat inconstient ratatul “IDENTITATE”. “Nulitatile” (celelalte nulitati), alunecatorii in evaluari dupa standarde acceptate in lumea reala, care vor indrazni sa incalce regula pseudo-flatarilor si se vor deda la critica vor fi ignorati sau alungati (in masura in care se lasa alungati, iar masura in care se lasa alungati este, si in cazul acestora, evident in raport invers proportional cu vanitatea care ii mana).

• 2. Desigur ca tipul pur “ANONIM” si tipul pur “IDENTITATE” sunt cazuri ideale, extreme intre care se manifesta o gama larga de ratati intermediari, afectati, evident si de alte criterii de clasificare si, in special, de asa-zisa apartenenta politica. Caci pe forum (nu-i asa?) se face politica la greu. Politica-politica sau analiza politica. Dar si literatura. Si filozofie (prietenii stiu la cine ma refer). Mai nou, sunt unii care vor sa impuna criteriul localizarii geografice prin care sa imparta ratatii de pe forum in ratati patrioti (ramasi in tara) si ratati emigranti (tradatori-traitori aiurea in lumea larga). Din nefericire, politica si geografia sunt complet inoperante, iar acestea sunt doar doua pseudo-criterii, calitatea ratatului nedepinzand in nici un fel de apartenenta politica si geografica. Este vorba doar de o gaselnita a ratatilor fara tarie de caracter care prefera sa-si ascunda lipsa de identitate in spatele unui grup, care musai e cel corect orientat.

• 3. La prima vedere ar mai putea fi identificati ca facand parte din fauna virtuala simpli palavragii, diversionisti ordinari sau mai stilati, activisti de partid – ratati, activisti pcr, ratati ca activisti dar nostalgici veritabili –  vanatori in cautare de senzatii si afecte (marunte) sau furnizori ai unor astfel de “sentimente” de gata, gata in fiecare clipa sa culeaga satisfactiile derivate din jocuri facile sau chiar mai complicate, si fel de fel de alte soiuri de jucatori, botezate pompos homo ludens, dar si prosti, prosti sadea care n-au fost vreodata nici macar in postura de a rata ceva, o perspectiva sau o sansa reala sau doar inchipuita si care isi rateaza doar cumintenia si bunul simt insistand sa spuna ceva pe net. Acesta adunatura pestrita pe post de amplificator de senzatii subzista doar la prima vedere pentru ca, dupa o analiza, fie si sumara, fiecare se va regasi intr-una sau alta dintre categoriile pe care le-am pomenit: RATATUL ANONIM si RATATUL (cu deficit) IDENTITAR. Cam astfel, dragul meu cititor, arata populatia hiperspatziului virtual. Dar (totusi) ce este acest spatiu? Containerul care ingaduie o astfel de populatie? Si de ce este el perceput atat de diferit de entitatile ce-l populeaza? Care sunt limitele, constrangerile pe care le accepta cei care intra aici de buna voie si nesiliti de nimeni? Care sunt gradele de libertate oferite cu asupra de masura? Pot ratatii sa-si nege ratatrea cu succes aici?

Sa fie si aici Goe numai o gluma a unei Arce?…

Apoi, daca nu stim cine suntem, daca toata aducerea aminte este strangulata de superficialitatea care ne reprezinta cotidian, viitorul la care tindem ce va fi oare?
O extractie, la fel de superficiala din miscarea temporala? O proiectie a unei trairi spontane pe care ne-o atasam ‘Blind’? De unde venim si incotro…
Ma gandesc Tibi, ca in general, si acest lucru s-a mai spus de mii de ori, ca acei care nu au un trecut definit si asumat, nu pot avea un viitor clar.
Amprenta Greciei Antice sa fie oare o intamplare? Colonizarile fortate, furtul de teritorii istorice clarificate istoric, Realitatile Renasterii, sunt amprente ale trecutului pe care la ducem cu noi mai departe. Intr-un viitor tot mai modern si insalubru moral.

“Elitele” au inventat globalizarea pentru ca frontierele de ei gandite sa fie mai adanci. Speranta in miscare pozitiva, deci intr-un viitor, trebuie sa vina de undeva. Nu poti urca progresiv, fara acceleratie progresiva. Iar acceleratia fara sursa nu este posibila.

Bloggul ramane o forma de socializare. Si atat. O forma in care Ratarea poate capata toate formele ei specifice.

Spiritul prin care am putea schimba ceva din situatia actuala lipseste. Si ma refer aici la lipsa unei culturi si responsabilitati colective. I-am putea aduce intr-o emisiune TV pe Liiceanu sau Plesu, sau pe multi altii la fel de docti si rafinati, sa ne explice modalitatile prin care ne putem deratiza colectiv. Cum sa ramanem in “Minima moralia”. Continuarea o stii, o stim cu totii: Cine sunt astia, ce vor cu noi, stim noi mai bine, sa ne lase…Hotiiiii

Iar cantonarea intre timpi, recunosc, este si ea daunatoare. Dar trebuie sa fim sistematici si sa gandim dimensiunea intr-un mod adevarat si cinstit. Nu superficial. Nu dominati de superficialitate. Ci clar, rece.

Adevarul este numai unul, si trebuie spus cu voce tare. Puterea adevarului, indeparteaza nesiguranta intr-un viitor la care tindem, spre care vrem sa ne indreptam. Dar ce viitor ne dorim? Al prejudecatilor, al unei generatii de viitor nepregatite si debusolate? Deschide geamul si sesizeaza miscarea. Unde este lumina miscarii?

Eu cred ca inca nu ne-am dat raspunsurile de care avem nevoie. Italia a mostenit designul inca din Renastere, Tinuturile germanice au mostenit perfectiunea si rigurozitatea din linia sigura a lui Dürer sau din contrapunctul simfoniilor, Franta a “descoperit Republica” si exemplele pot fi multe pentru tarile cu traditie inchegata. Si toate acestea la un loc, au creat cu forta ocupatiei America cea democratica… America ocupatiilor…

Si mai cred ca acel 99% pe care-l constati cu precizie, reprezinta spiritul nostru nesigur, de aroganta superficiala, de dor de misto, de dragul de a distruge ceva bun facut de dusmanul nostru individual, de dorinta de a fi cel mai cel… Acest lucru si poate multe altele ne-au adus in istoria noastra existentiala aici, unde suntem…

Si mai cred ca vom iesi foarte greu din aceasta mlastina. Pentru ca altii de langa noi nu ne mai dau timp… Pentru ca nici pe ei Timpul nu-i lasa…
Poate gresesc, si atunci putem sa reluam argumentele. Acesta este rolul “activitatii” Bloggului, de care vad ca si tu esti de acord…


Responses

  1. Va multmesc, doamna Savin! O Lady ca intotdeauna!
    Paretzi sa fitzi printre putzinele doamne cu care comunic in aceeasi nota (bineinteles si draga mea cercetasha)!
    O seara minunata va doresc, tuturor!

  2. Spatiul virtual … spatiu de informare, documentare, invatare si socializare … locul unde ai sansa de a cunoaste oameni deosebiti, oameni pe care altfel nu ai avea cum sa-i intalnesti.

    Va multumesc si ma consider o norocoasa ca v-am cunoscut!

    O duminica placuta, tuturor!

    si

    La multi ani Mariilor si Marinilor!

  3. Domnul MIRCEA umbla cu oglinda in mana ,precum ALADIN cu lampa [merge si ILICI ,dar puteam rupe coarda].Si ne-o pune fiecaruia in fata …Poate e dreptul dansului s-o faca ,poate nu ,chiar ca nu stiu..Ce stiu sigur este ca pe blogul lui NICO suntem o mana de oameni[probabil ca ,in curand vor fi doua maini].Vreo doua degete sunt initiati ,inca vreo doua novici ..restul oameni de bine..Personal ,am descoperit internetul acum vreo trei ani ,cand copiii mei au renuntat la calculator pentru altul mai bun..Aici da,poate sunt RATAT fiindca am acceptat sa lucrez pe un calculator second-hand[pe care tot eu l-il cumparasem ,in 2000].Blog nu am [am incercat ceva sub titlul „Ganduri nepieptanate”,care a ramas la stadiul de titlu].M-am RATAT si aici..
    Dar.stiti cum e..”sa arunce primul cu oglinda daca n-a citit ALBA CA ZAPADA”..
    P.S. Intru accentuarea sentimentului de ratare si pentru a da mai multa consistenta demersului d-lui MIRCEA BOZAN [care-mi aduce aminte de „Jocul Ielelor’ ,imi ofer adresa de e-mail ,varsta,profesia ,telefonul ,oricaruia doreste ,explicit acest lucru .[pe alte site-uri chiar esti invitat s-o faci].Nu voi face insa exhibitionism la colt de blog cu betesugurile mele ..asta NU..

  4. SCUZE,SCUZE..

    „Nu voi face insa exhibitionism la colt de blog cu betesugurile mele ..asta NU..”-ca sa fiu clar ,nu fac referire le nimeni de aici,TOTI OAMENI DE CALITATE .Am insa experienta neplacuta a forumului IREALITATEA NIET ,unde ,o userita [grecoaica la origini] ,ne-a facut cadou,la alegerile prezidentiale, sicriul cu mama sa ,punandu-l in head line..cu amenintarea ”
    -cei care-i vor vota pe astia care ,chipurile i-au ucis mama sunt complicii lor.. Fara dovezi,fara nimic…doar URA , BALE si maini in solduri stropsite.De la cineva care se erija in leader de opinie . Asta m-a facut sa plec DEFINITIV de acolo si sa nu mai am incredere[pentru a cata oara ]in cadourile primite de la greci..

  5. Un text minunat….! Pacat ca numarul celor ce-l pot asimila sau macar citi e in continua descrestere. Se „poarta” genul Dan Diaconescu, genul RTV si al antenelor, promovat de ratati bine remunerati pentru ratati „infometati” dar cu ghiuluri masive pe degete si pentru sarmani usor de manipulat. Oare din ce categorie au facut parte cei care au huiduit astazi la Ziua Marinei la Constanta?!! Oare mai exista ceva speranta?

  6. Freddye,dragule,ce mult te iubesc!
    ..ok! de acord cu tine!

  7. Ooooooo, lume noua,
    Bine-ai revenit, Corco, draga noastra!

  8. Draga Freddye,
    nici nu sti ce tare m-am imbatat intr-o carciuma din Creta, DIONYSOS VILLAGE cu uzo, in urma cu vreo 10 ani…. O bautura a naibi de pacatoasa. De Trei vietzi incheiate ai nevoie sa-ti revi dupa o asemenea betie. Cred ca am ‘ras’ aproape 1mp paharele (cca 1,5L), si cred ca am amestecat si cu un vin pe care l-am primit de la o manastire aflata in apropiere… M-am salvat numai cu branza de capre de care am mancat toata saptamana. A fost o semivacanta ratata si tot de un grec ‘care m-a provocat ordinar’, eu apeland in acea stare si’ la Marea Adunare Nationala’… pentru salvarea ficatului meu imbalsamat intr-o aroma pe care n-o mai pot suporta…in prezent.

  9. @ CORCO
    Merci,cu plecaciune ..ne ngandim amandoi la aceeasi persoana..
    @ MIRCEA BOZAN

    Suntem pe aceeasi frecventa…Imi cer scuze,n-am mai intrat pe felie ,de-abia am terminat de instalat centrala termica si caloriferele ,a trebuit sa scot totul din priza ..De-acum..pe cai..ca se filmeaza..

  10. OFFFFFFFFFFFF
    ce bine-i cand la apel raspund toti, din ganduri…

  11. Freddye, Badie,
    ai grije de inima Ta si grijeste-o.
    Ca tare greu gasesti una care sa fie ca Ea. Si vad ca-i pregatesti „cuib de iarna” nepotelei… Bunic fericit ce esti, asa-ti trebuie… Pentru ingerasul mic ai nevoie sa te pastrezi sanatos la inima… In rest, nimic nu conteaza…. Zilele tot atat de fluide raman, iar rostul lumii nu-l putem noi modifica. Poate cumva, influenta daca suntem uniti cu totii . Dar unde-s Totii?

  12. Ghemuiti si cu fata la Luna…

    Dupa cum ne arata Radu Iliescu, oglinzile plane reproduc imaginea fidelă a celui ce se priveşte în ele. Ele permit vizualizarea corectă, dar întotdeauna dintr-un singur unghi, faţă în faţă şi inversat: stânga celui oglindit se va afla în dreapta oglinzii, şi reciproc. Oricât de înaltă ar fi perfecţiunea acestui obiect, există câteva “precauţii” inerente care îl împiedică să ajungă la ceea ce ar fi o oroare metafizică: dublul obiectului ce se oglindeşte….

    Toate tradiţiile ne fac să admitem că lumea noastră, oricum am defini-o, nu este singura. Paralel cu ea se mai află încă una, cu nimic mai puţin complexă. Între universul nostru şi Lumea de Dincolo – o oglindă plană. Într-un fel sau altul, trăim şi aici şi Acolo, iar oglinda nu separă cele două jumătăţi ale sferei, ci le uneşte. Inexorabil, legea este aceeaşi: fidelitatea imaginii şi inversarea reperelor. Trebuie să fie o lege, una mai importantă decât Snell-Descartes, pentru metafizică: legea corespondenţei inverse.

    În virtutea ei, ceea ce este mare aici, e mic Dincolo; ceea ce este slab aici, e puternic de cealaltă parte a oglinzii; ceea ce e nebunie aici, e înţelepciune în Cealaltă Lume.

    Într-un fel sau altul, toate culturile au ştiut aceasta. Toate, mai puţin cultura noastră, excesiv şi exclusiv preocupată de imagine (adică bazată în mod făţiş şi reducţionist pe negarea esenţei). Or, se pare că lucrurile n-au stat dintotdeauna aşa, adică zorii umanităţii vor fi fost cei ai concordanţei depline dintre lumea văzutelor şi cea a nevăzutelor.

    Numai că încetul cu încetul lumile s-au sucit şi poarta dintre ele s-a distorsionat în mod curios: ceea ce era transparent s-a opacizat, ceea ce era cale a devenit zăgaz.

    Drumul spiritual este cel al regăsirii acordului cu ceea ce nu se vede, cu Sinele. Grecii dispuneau de un cuvânt care rezuma toată această dramă, în versiunea ei încununată cu succes: metanoia. Adică întoarcerea, răsturnarea, datul peste cap din basmele metafizice ale românilor. Ca să se împace cu sora ei, lumea noastră ar trebui să se dea de trei ori peste cap. Atunci, şi doar atunci, şi-ar regăsi până la urmă pacea cu ea însăşi, acesta ar fi sfârşitul tuturor crizelor.

    Criza declansata odata cu explozia de la maternitate, ne condamna la descompunerea celor petrecute, in detalii care trec tangent peste noi, peste uratul care ne apasa.
    Ne apasa din mai multe motive, iar primul dintre acestea ar fi Drama mamelor acelor bebelusi, luati prea devreme in imparatia de peste noi;
    apoi, ar trebui sa trecem curajosi pe la parintele duhovnic si sa ne punem in palme, pacatul existentei noastre cotidiene. Sa ne recunoastem neputintele si raul din noi. Dar nu privind cu ura si venin si aratand cu degetul nostru stramb, deformat. Ci sa cerem ajutorul indreptarii nostre. Ar trebui sa ne gandim ce-am facut bun si ce-am facut rau in ultimii ani. Sa ne fim propriul nostru judecator. Sa privim in acelasi timp in Oglinda plana daca avem acest curaj, in ochii Crucificatului. In acela care Ne-a luat pacatele nostre pentru a ne lasa curati. Pana la urmatoarea minciuna, pana la o noua greseala. Am folosit Cuvantul Lui, blestemand si urand in paralel pe cel de langa noi. Gasim vinovati peste tot, dar vina noastra ne-o ascundem tainic. Credem noi. Ne ascundem si strigam tare, din toate puterile in speranta ca putem acoperi minciuna. O masluire a adevarului improscat cu darnicie de mercenarii platiti sa o faca. Sistematic si abuziv. Sunt haitasii aliniati din studiourile rusinii. Acolo unde oglinzile distorsioneaza nu numai chipul, ci opacizeaza si sufletele. Este tocmai zona in care descoperim prin Al treisprezecelea capitol din Bhagavad-Gita, enumerând metodele prin care trebuie îmblânzit “trupul acesta care este câmp”, începe taman cu umilinţa: “A nu fi mândru, a nu fi prefăcut, năvătămarea, răbdarea, dreapta purtare, cinstirea maestrului, curăţia şi statornicia, stăpânirea de sine, renunţarea la obiectele simţurilor, lepădarea de sine, înţelegerea răului [care vine din] naştere, moarte, bătrâneţe şi boală.” (7-8), este zona anamorfica a imaginilor pe care ciutacii o adora cel mai mult. Este zona unde umbrele lasa dare murdare. Si venin.
    Privirea noastra incarcata de greutatea zilei, primeste un unghi si mai ascutit. Mai taios. Mai amenintatoare. Si instigata de la tipi infatuati, gusteri de partid, profitorii dramelor, speculantii politici ai tragediilor. Groparii morali ai Romaniei. Umbrele nostre murdare imbracate in costume Armani sau Gucci, care-si cumpara bonne si butoni pentru camase de la Bruxelles… Importatori de morala, exportatori de suflete si ucigasi de sperante.
    Intr-o postare de pe RealPolitic am intalnit dramatismul si debusolarea unei mamici, am citit postarea lui Eusebiu, am deslusit revolta Nicoletei Savin, l-am simtit cu ochii umezi pe Freddye, si a altor prieteni pe care nu-i cunosc, dar ii simt. Al saptelea simt. Al mainii intinse, cautatoare, al cautarii prin noi. Nu vorbim aici de vinovatii penali. Acestia vor trebui sa plateasca. Dar vietile nevinovate nu mai pot fi redate. Familiile inlacrimate refuza orice consolare. Cu ce au gresit oare? Ca mizeria umana colcaie alaturi de noi, calatoreste cu noi in tramvaie, troleibuze, pe trotuare, ca foloseste timpul de lucru pentru cu totul alte scopuri decat trebuie…Si apoi, in nemernicia lor ne omoara si sufletele.
    Aratatul cu degetele inspre diferite puncte cardinale politice, inspre diferite fete politice ne obliga sa ne uitam mai atenti si sa vedem cata mizerie poarta aratatorul pe sub unghie…Sa vedem daca ura care pulseaza ca un horcait de animal ranit ne face sa-i privim cu condescendenta, sau dojenitor. Sunt surprins de lumea care posteaza. Ma gandeam ca principiul compasului este linistirea si apoi luatul directiei adevarate.
    Uneori, instigati de spatiul nostru ancestral, uitam rabdarea si actionam gresit. Aratand si noi cu degetul. Strigand. Dand sfaturi dramatice si definitive. Astfel, ne pierdem si noi, treptat, treptat consistenta.
    Comportamentul nostru devine indefinit. Nu ne aflam insa din pacate intr-o zona metafizica, unde ideea de indefinit, este tocmai ideea unei dezvoltări a posibilităţilor căreia nu-i putem atinge acum limitele. Şi din această cauză privim fundamentalist, în toate chestiunile în care apare pretinsul infinit matematic, distincţia dintre Infinit şi indefinit. Ne pierdem in realitatea imaginii dramatice la care participam peste granita timpului si in care fără îndoială la aceasta răspunde, distincţia scolastică dintre infinitum absolutum şi infinitum secundum quid. Deci, inexorabil, legea este aceeaşi: fidelitatea imaginii şi inversarea reperelor, iar Luna se va releva ingaduitoare privindu-ne horoskopic si infinit….

  13. @freddy
    Spune si cum ai amenintat acolo COLONELE ! Doamna Savin si domnul Bozan probabil ca habar nu au….

    @ Mircea Bozan
    Domnule Bozan, va respect pentru lupta permanenta impotriva comunistilor si securistilor. Si va felicit pentru ultima recunoastere primita !

  14. @ Alexa

    „Neatza, printesa modrogana.. Sa inteleg ca NICO si EUSEBIU ti-au suparat indeajuns de mult sefii tai platitori [de taxe si impozite, of course 😆 ]
    ca sa incerce brain drain-ul pieselor grele din ograda realpoliticeasca.. Numai ca, vezi tu ,prietenii mei nu sunt naivi sa-ti cada in plasa .. In afara e asta, delatiunea si calomnierea colegilor de forum nu este agreata in acest spatiu binecuvantat de inteligenta sclipitoare a oamenilor cetatii. Ai pe constiinta IREALITATEA NIET, nu te mai incarca de pacate si aici..
    P.S. Ce lipsa de decenta sa dai buzna pe un FORUM ADEVARAT, in camasa de noapte si cu parul pe moatze, agitand maturoiul [revolverul cred ca l-ai uitat in regulamentul noii tale gaselnite virtuale, ca sa fie mai aproape de tampla vasalilor tai, carora le salut prezenta, nu si statutul]. Ca sa numai vorbesc despre catusele dintr-o mana si tablia patului din cealalta [toate virtuale, bineinteles]. Incolo, vorba prietenului MONTGOMENUMORUT „vai di mini si di mini, ce miros de feromoni vini, oari di la cini ?? ”
    Pa, te mai caut eu in batatura ta, cand voi atinge masa critica. Voi semna acolo cu „Il stiu.are I.P. de BRAILA „.. chiar daca nu ma cheama AVRAMIDES… hi,hi,hi… Al tau GENERAL in dizgratie.. 😆 😆 😆

  15. @ MIRCEA

    Ai avut dreptate, prietene, ne napadesc oamenii de bine.. mai o delatiune, mai o panza de paianjen celaserghiana, mai o zeama de cucuta strecurata miseleste sub ochi si in urechi, mai un orgoliu gadilat de cate o DELILAH zurlie si cu nurii in suferinta.. Hai, noapte buna, in orice avion te-ai afla.. 😆

  16. Neatza, printesa modrogana.. Sa inteleg ca NICO si EUSEBIU ti-au suparat indeajuns de mult sefii tai platitori [de taxe si impozite, of course😆 ]
    ca sa incerce brain drain-ul pieselor grele din ograda realpoliticeasca.. Numai ca, vezi tu ,prietenii mei nu sunt naivi sa-ti cada in plasa .. In afara e asta, delatiunea si calomnierea colegilor de forum nu este agreata in acest spatiu binecuvantat de inteligenta sclipitoare a oamenilor cetatii. Ai pe constiinta IREALITATEA NIET, nu te mai incarca de pacate si aici..
    P.S. Ce lipsa de decenta sa dai buzna pe un FORUM ADEVARAT, in camasa de noapte si cu parul pe moatze, agitand maturoiul [revolverul cred ca l-ai uitat in regulamentul noii tale gaselnite virtuale, ca sa fie mai aproape de tampla vasalilor tai, carora le salut prezenta, nu si statutul]. Ca sa numai vorbesc despre catusele dintr-o mana si tablia patului din cealalta [toate virtuale, bineinteles]. Incolo, vorba prietenului MONTGOMENUMORUT “vai di mini si di mini, ce miros de feromoni vini, oari di la cini ?? ”
    Pa, te mai caut eu in batatura ta, cand voi atinge masa critica. Voi semna acolo cu “Il stiu.are I.P. de BRAILA “.. chiar daca nu ma cheama AVRAMIDES… hi,hi,hi… Al tau GENERAL in dizgratie..😆😆😆

    Nu te dezminti never ! Comentariile tale, precum si turnatul cucutei drept unde trebuie ( c’asa e ordin ! ) nu este de mirare. Nu sunt pdl-ista, ci lucrez in societatea civila. Asa ca…mai usor cu delatiunile cu care esti obisnuit. Nu ti se pare ca te erijezi in stapanul unui blog care nu iti apartine ? Daca era deranjant comentariul meu, banuiesc ca dna. Savin ma modera. Cum nu a facut-o, iti permiti multe. NU ma mira deloc ! Iar faptul ca jignesti, esti misogin si ai un vocabular de obor e strict problema ta. Sincer, nu as fi intervenit, daca cineva nu imi spunea ca te-ai dat victima din cauza mea !
    Si sa nu crezi ca ma sperii ! Amenintarile gen Kostyal…ma lasa rece Caliopi !

  17. EUSEBIU

    „Hihihi, deci bre Freddye iaca ce zarvă faci când intri pe un blog! Aţi ajuns de pomină bre, şi tu şi sonatul lumii de Zapa!”

    TKS ,bro „..!! Raman dator pentru convorbirea antologica, bine pastrata si bineadusa de la racoare.. _RESPECT_FOREVER_- astea nu se uita..!!

    Vacutei noastre nu-i e bine de la un timp, i se trage de la visele alea erotice in care ea centra, ea dadea cu capul, nimeni nu misca in front in timp ce ea prezenta numarul de calarie masculin, mestecand in nestire cuvantul „HOAX”, tare drag ei.. Recunosc ca stie sa manipuleze barbatii, chiar daca are nurii expirati. Ar fi facut echipa buna cu CHE GUEVARRA .. Cred ca e prima data cand pleaca cu ceva intre picioare, respectiv cu coada.. Cat priveste convorbirea ta cu ” madam s-ar fute da’ n-are cu cine „.., ingaduie-mi sa copiez discutia .. Ma bucur ca nu le sunt indiferent .. Sa-ti mai freci pielea cu glasspapier de ala cu numar mare, vor urma represaliile UNORA DINTRE EI, cele ale EMINENTELOR CENUSII..
    Iar ALEXEI 2 ii mai zic una :

    „Nu am blog
    Insa iubirea de ograda
    E un zid
    care nu se-nfioreaza
    De-al ALEXEI
    SULPHAMID „- ai auzit, PHA printzesa ??? Mars pe copilul tau de suflet [aoleau, ca mi-a scapat], EMIGRATII, si da-inainte cu cosanguinizarea..

  18. Pace tie ,asiaticule..

    O,la,la ” éminence grise ” ..conu” Francois zis si „Père Joseph”..pai n-aveai cum sa-l cunosti maitre ,poate ..sa ai date despre el la dosarel ..si..pac la razboiu” 😆 !! Hai ca m-am dat jos de pe bicicleta virtuala si nu mai goagalez..
    Asculta-ma bine ,parinteleeeeee! ESTI MANCAT …IN SCHEMELE LOR TACTICE.. Ma lupt cu ei ,singur ,singurel ,nemancat ,nebaut si neplatit,DAR ..le stiu UNDUIRILE…Floarea carnivora a fost trimisa in SECUnoastere…crede-ma..
    P.P.S. [AKM]
    – Public,afirm ca esti cel mai NEBUN BOIER care poate exista si pentru ca nu am crezut asta DIN PRIMA imi fac Maia Culipa .. 😆
    – Pentru faza de azi ,nu ma voi mai atinge,pe domeniile apartinatoare , de febletele tale ,NEVER,chiar daca ,vreunul dintre ei va trece ,cu HUMVEE-ul peste lupoaica si labradorul meu sau peste my blue suede shoes . AI CUVANTUL MEU si…… consimt contorizarea.. 😆 😆 😆

  19. 😆 😆 😆

    Gata ,mi-a trecut, am iertat-o ca am inima „LARGA.LARGA ,sud-americana „

  20. Dac-o are si ea larga ,e O.K. 😆

  21. Daca mentionam termenul de ”ratat„ ca fiind un individ care nu a reusit sa se afirme, putem presupune ca un individ din spatiul virtual care realizeaza propria-i apartenenta la grupul ratatilor este mai putin ratat🙂
    Desigur ca afirmatia este falsa, dar cautam o logica a textului. Sa luam un caz concret, si sa judecam logic.
    Sa luam doua personaje cunoscute, Cristian Preda si Gigi Becali. Amandoi sunt europarlamentari, oameni politici de succes, dar, conform logicii textului, numai Cristian Preda, profesor universitar si decan al facultatii de stiinte politice, este ratat, pentru ca are un blog in care isi critica adversarii, isi manifesta ratarea publicistica si socializeaza in spatiul virtual.
    Ratarea este o notiune relativa, care se evalueaza in raportul dintre aspiratii si realizari, si nu una comparativa, vezi categoriile si caracterele ratarii, inconstient, identitate, anonim, etc.
    Cu tot respectul, domnule Bozan, ”simfonia ratarii„ se sprijina pe un sofism ieftin chiar daca are in continutul ei si elementele propriei ratari.

  22. Echilibristica pe lama de cutit, sau Geta, lasa-mi placerea, sa-ti admir poseta…

    Pomeniti in Cartile Biblice ca fiintele care i-au gonit pe Adam si Eva din Rai, serpii au capatat valoarea veninului pe care-l poarta, odata cu iesirea din mitul scris.
    Uneori, serpii, purtatori ai mesajelor, poarta incarcatura unei otravi infinit mai periculoase decat aceea chimica: Incarcatura Malefica. Vibratia negativa care se prelinge temporal prin toate si pentru toate isi gaseste locul stabilit de “a cincea stare” si ramane in stare de veghe, astepand urmatoarul subiect. O vanatoare pe care, daca esti destul de constient, o eviti, ramanand in starea de veghe.
    O stare care te apara de aburul veninos al buchiei, de imaginile purtatoare de tais nevazut. De cadere inafara Timpului.

    Un tais care insa pentru fiintele minuscule raportate la latimea “zonei mortale”, ramane total inofensiv. O latime la care odata adaptat, supravietuiesti.
    Depinde insa cat ne permit posibilitatile noastre de adaptare in zona de pericol mortal. Cat de dezvoltate ne sunt simturile olfactive pentru a detecta aburul otravitor care se prelinge viclean, imbratisandu-ne, vaporos pentru ultimul somn.

    Urmarite de cantecele ademenitoare din grota malefica in care AU si OS “ne atrag” sau de clevetirile lugubre cu care cuplul ST si MD ne “conving”, victimele se trezesc uneori iesite din timp, murind simultan peste alte vieti. Moartea in timp ne ia dreptul unei noi invieri, unei noi reincarnari in spiritul la care uneori tindem, cu efortul transportului picaturii de apa din radacina si transformarea ei in zaharul implinirii bobului.
    O participare otravita de imaginea Iesirii din Timp.
    Dintr-un timp la care unii dintre noi nu ne-am simtit partasi, dar pe care l-am simtit in toata fiinta, ca victime.
    Al victimelor lipsite de forta de a se desprinde de Marele Rau.
    Al victimelor care atunci cand Noaptea s-a spart pentru cateva clipe si am avut “dreptul” sa vedem un rasarit interzis Noua, am fost aruncati cu brutalitate din nou, in goapa Noptii din care n-am mai reusit sa ne mai sculam.
    In picioare.
    Majoritatea au inteles ca moartea adormirii din Duminica Orbului a fost sansa trecerii din starea de victima in aceea de “libertate”, preacurvindu-si gandul in momentul votului. Pentru o kila de zahar otravitor, al unei jimble sau al litrului de ulei. Toate la liber, dar otravite cu gandul cumpararii sufletului dezorientat.
    Fara sa mai vedem in galantar “Fratii Petreus”, creveti vietnamezi, pui morti si vanduti ca pui taiati…
    Ne-am aruncat in moartea visului, constienti ca facem Marea Greseala. Pentru a crede in zambetul tamp imprastiat in eter cu miscarile cunoscute ale cainelui balanganitor din luneta din spatele autoturismului… Al cainelui kitsch, injectat din plastic.
    Pentru a deveni Omul Nou de care aveau nevoie.
    Ei.
    Otrava mortii romanesti numit FSN. Asociere nevinovata a trei semne grafice universale…
    Pentru linistea noastra.

    Ne-am uitat cum taisul nepericulos pentru fiintele minuscule ne-a sfartecat fizic. Ne-au taiat cordonul ombilical al intelegerii noastre despre Noi. Pe unde mai reuseam sa primim doza zilnica de care aveam nevoie pentru supravietuire.
    Ne-au despartit brutal unii de altii.
    Un corp intreg candva, bolnav, dar in viata, a fost transat cu lama mortii in bucati minuscule.
    Moarte.
    Pregatite sa primeasca vizita viermilor.
    Cand cineva a incercat sa adune bucatile la un loc si sa reconstituie anatomia necunoscuta, cosand cu tenacitate fiecare bucata una de alta, au navalit, infometati de moartea Noastra, viermii.

    Ii vedem peste tot infometati si colorati in tot spectrul. Viermi care, majoritatea, si-au insusit culorile prin care s-au tarat infometati. Veniti din noaptea de unde ne-am tarat orbiti de duminica aceea nefasta. Viermii ne-au ajuns din urma si napadesc mana chirurgului dornic de binele intregirii noastre.

    La coltzul strazii mele, un magazin stralucitor, desfasurat pe trei nivele, cu vitrine bine luminate, unde sunt etalate intr-un decor perfect elemente de lenjerie si accesorii…
    Cinci pitici din sapte, iesiti din schimbul Trei, transpirati de munca noptii, admira prin geamurile imense doua personaje de poveste, cunoscute lor:
    Alba ca Zapada si Scufitza Rosie.
    O scufitza Rosie “nevinovata”, imbracata de centura, care prezinta ostentativ, prin transparenta sticlei, o lenjerie iluzorie.
    Dar ea, Scufitza, nespalata.
    Frumusetea de la bust in sus le atrage privirile infometate ale piticilor ademeniti de miscarea lasciva a Scufitzei, trecuta prin padurea intunecata a Lupului Primordial.
    Privirile inecate de promisiunea imaginii pe care o vad multiplicata in monitoare care atarna in toate colturile, este intrerupta de apropierea Albei ca Zapada.
    Inocenta. Chiar Quatrocenta. Dar la care transparenta rochiei vaporoase le dezvaluie cizmele cazone ale personajului de tip comisar. A femeii de tip nou, iesite din decorul piticilor derutati.
    Linistea miscarilor promise este insa intrerupta brutal de strigatul creatorilor care vin din partea stangii, a vitrinei colorate de luminile alunecoase.
    Primul, un tanar creator cu ochelari, autist in meserie, se adreseaza Albei ca Zapada cu glas tremurand si incarcat de subintelesuri, in timp ce un al doilea tinar creator in pozitie capra oferea suport zanei sa faca pasul in decorul ireal:
    ….Geto, mama, Lasa-mi placerea sa-ti admir poseta rosie…

  23. Foarte interesant materialul, stimata doamna Nicoleta Savin. Dar cine este autorul acestui material? D-voastra sau dl. Mircea Bozan? Este cumva o coproductie? Eu stiu ce sa zic? Poate ca era in spiritul ADU-lui (armonie deontologica universala) sa mentionati de unde ati luat citatel care compun in mare parte articolul „d-voastra” si, eventual sa adaugati un link (f)util catre blogul respectiv. D-voastra cum considerati?

  24. Domnule Goe,
    Daca ati fi citit atent, ati fi vazut ca a fost un comentariu al domnului Bozan chiar pe acest blog la unul dintre materiale si ca, public, tot ca si comentariu, i-am cerut permisiunea sa-l public.
    Am primit aceasta permisiune.
    Cat timp textul este atribuit explicit (Mircea Bozan: Simfonia Ratarii ca tema de blog) el nu are cum sa fie al meu. Coproductia ar fi fost co-semnata.
    Daca mai aveti nelamuriri, enuntati-le.

  25. Domnule Goe,
    Daca va uitati, am si o categorie, intitulata arca „neamtului” Mircea Bozan. Simfonia ratarii a fost al doilea text al lui Mircea in aceasta arca, primul vi-l redau mai jos.
    Mi-am anuntat cititorii ca voi face posturi din unele comentarii, cu acordul autorului, desigur.

    Debut: Arca lui Mircea Bozan

    „Am simţit nevoia să fac o arcă pentru textele lui Mircea Bozan, un român plecat de 20 de ani în Germania. Mircea comentează, cuminte, la posturi, dar câţi îi citesc comentariile? Mircea nu e scriitor. Are, însă, o forţă a verbului şi un anume tip de sensibilitate care, în combinaţie cu rigoarea saxonă altoită pe un suflet de român, produce texte care te “urmăresc”. Sper ca textele lui să-i urmărească pe câţi mai mulţi dintre cititorii Blogului de Veghe.

    Scrisoare către Tibi de la “neamţul” Mircea

    “Pentru aflarea solutiei, va trebui sa ne intoarcem curajosi in timp…
    Toata lumea este oripilata de emisiunile de rememorare.
    Din lunga noapte bolsevica, din noaptea mortii si adormirii duminicale, din “infrangerea sistemului intercostal la romani” de catre sistemul tortionar.

    In fiecare cadru pe care-l punem in discutie, tratam problema superficial.
    Romaneste.
    Cu nervozitate si violenta verbala.
    Fara sprijinul puterii.

    Apoi, galeria acelor vizati se porneste extrem de organizat sa improaste cu venin si acid, avand de cele mai multe ori, suportul latrailor, delatorilor sau lingailor de profesie.
    Oamenii de tip balama.
    Ai situatiilor care pot aduce avantaje.

    De la: una kila zahar, cuie de potcoava, crema de ghete uscata, filme voalate, ruj de buze de canal sau alte asemenea obiecte de folosintza erotica.

    Omul nou, crosetat in atelierele de croitorie, intre camioanele si confectionerii de fiare vechi, scormonitori in pamant, s-a transformat intr-un decembrie mincinos, in Omul de bine.
    Omul cu zambet tamp, pe care daca-l pui in luneta din spate a autoturismului, da din cap tot drumul.
    Nu-ti cere sa opresti sa se usureze, nu-ti cere nimic special.
    Ci numai sa nu gandesti.
    Sa nu fii atent la nimic.
    Absent.
    Otravitor de absent.

    Dupa aceea, omul de bine s-a organizat.
    In foc de sticle incendiare, in zanganit de topoare si lovituri de furtune.
    In aplauzele Femeilor de Bine, a omului fara gat, in pulovarul crosetat una pe fatza, alta pe dos (prin spate).

    Si noi am stat.
    Ne-am dat pentru un moment la o parte.
    Cand ne-am regrupat, n-am mai fost aceeasi.
    Si parca n-am mai fost toti aceia care ne cunosteam cu o secunda inainte.

    Pana sa vedem din nou, organizatiile erau facute.
    Se practica democratic, kloanca, sau parapatupistea.

    Noi nu credeam ca se poate, ei se organizau.
    Ei stiau ce noi nu credeam.
    Noi nu credeam ce vedem, ei se regrupau.

    Omul cu zambet tamp, dadea din cap din cand in cand pe la tembeleziunea publica, linistindu-ne si aratand protector dusmanul care le statea in drum.
    Ne arata pe noi.
    Parinteste.

    Si nu pot uita niciodata, imaginile dramatice ale unui film in alb-negru, pe care TV5 le-a aratat intr-o seara de primavara din 1991, cand, intr-o casa de undeva din sudul Moldovei, o femeie batrana satatea isteric, pe o stiva de porumb in mijlocul casei si repeta obsesiv:
    Sa-i dea Dumnezeu sanatate, mi-a dat porumbul asta mie…
    L-am votat si o sa-l votez pana inchid ochii…
    Asa sa ma ajute Dumnezeu…

    Blestem? primitivism? aruncati in afara istoriei?
    Nici realizatorii documentarului frantuzesc nu au comentat aceasta pelicula.
    Era atat de sugestiva, incat depasea orice istorie petrecuta in urma cu 1000 de ani.

    Istoria unui popor care repeta numai greselile.
    Lucrurile bune, putine de altfel, le uita imediat.
    Pentru un start nou intr-un inceput in mai rau.

    Pai cum sa avem un inceput, Tibi, cand furtul este o parte a salutului, o parte a zambetului pe care-l afiseaza Omul de bine?

    Nici nu stii cand acesta rade de binele raului sau rade pentru raul binelui.
    Rade pentru ca noi sa credem ca-i cool, ca in sfarsit “ne-a venit si noua randul”, sau ca joaca cu noi leapsa.

    De cine sa ascultam si pe cine sa mai credem?

    Cand slana se imparte pe sub podetze la ceas de seara.
    Cand brisca poate sa te atinga mortal, daca vezi.
    Cand vorba noastra de duh este: Fereasca Dumnezeu de mai rau…

    In cine sa mai credem, cand acei care incearca Binele, sunt scuipati si huiduiti de acei pe care vor sa-i ajute?

    Cand Raul unit, are mai multa forta de convingere decat binele spus simplu…
    Cand vorbim si ne sfatuim intre noi, cat de-un brat de maini la un loc, fara sa putem duce la sfarsit vorba noastra…

    Un vis in care suntem jucatori.

    Dar dimineata, ne trezim din nou singuri si vlaguiti.
    Mai singuri si mai vlaguiti decat in noaptea trecuta…

    Cred ca Noi toti dorim sa facem ceva asa cum tu, Nicoleta Savin, Cercetashul, Brandusha, Freddye, Antibibliotecarul, Franky, Eusebiu, Dan Badea sau multi altii care sunt grupati pozitiv, isi doresc sa dea mai departe lumina din ochi, in Ochii celui de Sus….

    Si totusi, cred ca trebuie sa fie un inceput.
    In Bine.”

    Postat in Arca „neamţului” Mircea Bozan

  26. Eu imi doresc cu TOATA fiinta un NOU inceput! Unde este LIDERUL?

  27. […] si pe care a inclus-o, fara sa mentioneze sursa, intr-un articol publicat pe blogul sau: Mircea Bozan – Simfonia Ratarii ca tema de blog, dand aparenta ca este un material […]

  28. Raspuns pentru domnul GOE,

    Haideti sa reconstituim, convingator, faptele.
    Mircea s. Bozan semneaza comentariul numarul 10 (a se citi integral mai jos) la materialul “Debut: Arca lui Mircea Bozan”, publicat pe 12 august 2010.
    Daca nu ma credeti, cititi comentariul in original, pe pagina din Blogul de Veghe https://nicoletasavin.wordpress.com/2010/08/12/debut-arca-lui-mircea-bozan/

    Acest comentariu al lui Mircea Bozan a fost luat cuvintel cu cuvintel si transformat in postare.
    Cu acordul autorului Bozan.

    Unde e reaua mea credinta?
    Daca dumneavoastra ma considerati un jurnalist controversat, asa oi fi, va respect dreptul la opinie.
    Dar va rog sa judecati faptele dupa fapte. Ca de vorbe, interpretari si barfe m-am saturat.

    1. De: mircea s. bozan pe august 14, 2010
    la 10:43 pm

    “Tristetea e ca unele ratari sunt neindreptabile iar ratarile astea daca nu-s intelese si folosite pentru indreptarea altora … sunt simple sacrificii inutile si-si pierd statutul de ratari ”
    Cristi Parvan
    Si daca tot e “indrumar de ratare” vom incalca orice reteta despre un proiect nou (si ambitios) … si pe acest blog vom recunoaste ca si acest proiect nou … e tot o indreptare a unor vechi ratari:
    ….despre Simfonia Ratarii… ca tema de blog
    • 1. ratatul inconstient (sau aproape inconstient) care vede in existenta forumului o confirmare a faptului ca n-ar fi intru-totul ratat (in ziaristica, literatura, politica, arta seductiei, etc) si ca acest spatiu este doar locul providential in care el poate sa demonstreze acest lucru. Acest tip este predispus sa-si spuna varsta, locul in care traieste, profesia, adresa de e-mail, telefonul sau blog-ul la care-si asteapta potentialii pseudo-admiratori dar care sunt la fel de buni ca si niste admiratorii veritabili pentru satisfacerea propriei vanitati. Pentru pastrarea unui grup cat mai mare de pseudo-admiratori, ei sunt gata oricand sa-si aduge in blogroll pe orice ratat care accepta reciprocitatea, gata oricand pentru un schimb reciproc avantajos de pseudo-flalatari cu alti … ratati, ca sa nu uitam cuvantul cheie al acestei dizertatii despre ratare. Pentru acestia netul este o prelungire a identitatii lor reale, iar uneori in cazuri extreme, grave, un inlocuitor al identitatii reale. Membrii acestui tip de ratati nu accepta nici macar o minima protectie pe interfata real/virtual. Pentru acestia realitatea cotidiana este parte integranta (de multe ori nesemnificativa) a spatiului virtual de pe forum, iar lumea celor realizati si nu ratati, nu-si are locul nici in spatiul virtual al internetului. Pur si simplu consacratii, ratatii care si-au rarat ratarea NU EXISTA, sunt doar plasmuiri, cel mult niste realitati fragile si neimportante ceea ce-i va face pe ratatii inconstienti sa-l perceapa cu mare usurinta de TRU ca fiind derbedeu, iar pe Patapievici ca fiind o nulitate. Vom numi acest tip de ratat inconstient ratatul-“IDENTITATE”. “Nulitatile” (celelalte nulitati), alunecatorii in evaluari dupa standarde acceptate in lumea reala, care vor indrazni sa inaclce regula pseudo-flatarilor si se vor deda la critica vor fi ignorati sau alungati (in masura in care se lasa alungati, iar masura in care se lasa alungati este, si in cazul acestora, evident in raport invers proportional cu vanitatea care ii mana).
    • 2. Desigur ca tipul pur “ANONIM” si tipul pur “IDENTITATE” sunt cazuri ideale, extreme intre care se manifesta o gama larga de ratati intermediari, afectati, evident si de alte criterii de clasificare si in special de asa-zisa apartenenta politica. Caci pe forum (nu-i asa?) se face politica la greu. Politica-politica sau analiza politica. Dar si literatura. Si filozofie (prietenii stiu la cine ma refer). Mai nou, sunt unii care vor sa impuna criteriul localizarii geografice prin care sa imparta ratatii de pe forum in ratati patrioti (ramasi in tara) si ratati emigranti (tradatori-traitori aiurea in lumea larga). Din nefericire politica si geografia sunt complet inoperante, iar acestea sunt doar doua pseudo-criterii, calitatea ratatului nedepinzand in nici un fel de apartenenta politica si geografica. Este vorba doar de o gaselnita a ratatilor fara tarie de caracter care prefera sa-si ascunda lipsa de identitate in spatele unui grup, care musai e cel corect orientat.
    • 3. La prima vedere ar mai putea fi identificati ca facand parte din fauna virtuala, simpli palavragii, diversionisti ordinari sau mai stilati, activisti de partid – ratati, activisti pcr – ratati ca activisti dar nostalgici veritabili, vanatori in cautare de senzatii si afecte (marunte) sau furnizaori ai unor astfel de “sentimente” de gata, gata in fiecare clipa sa culeaga satisfactiile derivate din jocuri facile sau chiar mai complicate, si fel de fel de alte soiuri de jucatori, botezate pompos homo ludens dar si prosti, prosti sadea care n-au fost vreodata nici macar in postura de a rata ceva, o perspectiva sau o sansa reala sau doar inchipuita si care isi rateaza doar cumintenia si bunul simt insistand sa spuna ceva pe net. Acesta adunatura pestrita pe post de amplifiactor de senzatii subzista doar la prima vedere pentru ca, dupa o analiza, fie si sumara, fiecare se va regasi intr-una sau alta dintre categoriile pe care le-am pomenit: RATATAUL ANONIM si RATATUL (cu deficit) IDENTITAR. Cam astfel, dragul meu cititor, arata populatia hiperspatziului virtual. Dar (totusi) ce este acest spatiu? Containerul care ingaduie o astfel de populatie si de ce este el perceput atat de diferit de entitatile ce-l populeaza? Care sunt limitele, constrangerile pe care le accepta cei care intra aici de buna voie si nesiliti de nimeni? Care sunt gradele de libertate oferite cu asupra de masura? Pot ratatii sa-si nege ratatrea cu succes aici?

    Sa fie si aici Goe numai o gluma a unei Arce?…

    Apoi, daca nu stim cine suntem, daca toata aducerea aminte este strangulata de superficialitatea care ne reprezinta cotidian, viitorul la care tindem ce va fi oare?
    O extractie, la fel de superficiala din miscarea temporala? O proiectie a unei trairi spontane pe care ne-o atasam ‘Blind’? De unde venim si incotro…
    Ma gandesc Tibi, ca in general, si acest lucru s-a mai spus de mii de ori, ca acei care nu au un trecut definit si asumat, nu pot avea un viitor clar.
    Amprenta Greciei Antice sa fie oare o intamplare? Colonizarile fortate, furtul de teritorii istorice clarificate istoric, Realitatile Renasterii, sunt amprente ale trecutului pe care la ducem cu noi mai departe. Intr-un viitor tot mai modern si insalubru moral. ‘Elitele’ au inventat globalizarea pentru ca frontierele de ei gandite sa fie mai adanci. Speranta in miscare pozitiva, deci intr-un viitor, trebuie sa vina de undeva. Nu poti urca progresiv, fara acceleratie progresiva. Iar acceleratia fara sursa nu este posibila. Bloggul ramane o forma de socializare. Si atat. O forma in care Ratarea poate capata toate formele ei specifice. Spiritul prin care am putea schimba ceva din situatia actuala, lipseste. Si ma refer aici la lipsa unei culturi si responsabilitati colective. I-am putea aduce intr-o emisiune TV pe Liiceanu sau Plesu, sau pe multi altii la fel de docti si rafinati, sa ne explice modalitatile prin care ne putem deratiza colectiv. Cum sa ramanem in ‘Minima moralia’. Continuarea o sti, o stim cu totii: Cine sunt astia, ce vor cu noi, stim noi mai bine, sa ne lase…Hotiiiii
    Iar cantonarea intre timpi, recunosc, este si ea daunatoare. Dar trebuie sa fim sistematici si sa gandim dimensiunea intr-un mod adevarat si cinstit. Nu superficial. Nu dominati de superficialitate. Ci clar, rece. Adevarul este numai unul, si trebuie spus cu voce tare. Puterea adevarului, indeparteaza nesiguranta intr-un viitor la care tindem, spre care vrem sa ne indreptam. Dar ce viitor ne dorim? Al prejudecatilor, al unei generatii de viitor, nepregatite si debusolate? Deschide geamul, si sesizeaza miscarea. Unde este lumina miscarii?
    Eu cred ca inca nu ne-am dat raspunsurile de care avem nevoie. Italia a mostenit designul inca din Renastere, Tinuturile germanice au mostenit perfectiunea si rigurozitatea din linia sigura a lui Dürer sau din contrapunctul simfoniilor, Franta a ‘descoperit Republica’ si exemplele pot fi multe pentru tarile cu traditie inchegata. Si toate acestea la un loc, au creeat cu forta ocupatiei, America cea democratica… America ocupatiilor…
    Si mai cred ca acel 99% pe care-l constati cu precizie, reprezinta spiritul nostru nesigur, de aroganta superficiala, de dor de misto, de dragul de a distruge ceva bun facut de dusmanul nostru individual, de dorinta de a fi cel mai cel… Acest lucru si poate multe altele ne-au adus in istoria noastra existentiala, aici unde suntem…
    Si mai cred ca vom iesi foarte greu din aceasta mlastina. Pentru ca altii de langa noi, nu ne mai dau timp… Pentru ca nici pe ei Timpul nu-i lasa…
    Poate gresesc, si atunci putem sa reluam argumentele. Acesta este rolul “activitatii” Bloggului, de care vad ca si tu esti de acord

  29. Domnule Goe,
    Ceva scuze merita si jurnalistii controversati atunci cand va dovedesc ca au buna-credinta.
    Ar fi, ca sa va citez, „in spiritul ADU-lui (armonie deontologica universala)”.

    Eu n-am stiut (nu reiese din textul scris si asumat de mircea) ca acest comentariu e un soi de raspuns la un material aparut pe blogul dumneavoastra, asa ca n-am avut cum, iarasi va citez, „eventual sa adaug un link (f)util catre blogul respectiv”.

    Dumneavoastra stiti acum raspunsul Nicoletei Savin. Aveti taria sa transferati aceste raspunsuri pe blogul dumneavoastra? Ma indoiesc…
    Nu de alta, dar procesul de intentie pe care mi l-ati facut nu va onoreaza deloc.

    P.S. Este o pura coincidenta ca eu am botezat mai multe categorii (a se vedea pe blog) cu numele de arca: Arca lui Ursachi, Arca Blandianei, Arca lui Foarta, Arca lui Culianu, Arca „neamtului” Mircea Bozan, iar blogul dvs. se numeste Arca lui Goe. Sper ca nu-mi faceti si pentru asta un proces de intentie, asa cum mi-ati facut ca n-am stiut pana ieri ca existati, implicit unde se termina consideratiile dvs si unde incep cele ale lui Mircea Bozan. Pe blogul meu puteti citi cel putin 30 de postari ale lui Mircea, la fel pe realpolitic, si nu cred ca il puteti acuza de plagiat.
    Nu aveam de unde sti ca personajul Goe, la care face referire undeva, pe la mijlocul textului, chiar exista si ca dupa intrebarea adresata acestui Goe incep consideratiile lui Mircea

  30. SAVIN POATE NU DAI DRUMUL LA ACEST COMENTARIU CĂ FAC SCANDAL MONSTRU!

    Savin, nu a trecut mult timp de când ţi-am luat mâna de la funduleţ şi te-am lăsat să te descurci singură în virtual! Rezultatul? EŞTI O CATASTROFĂ! Deja eşti atacată vehement ba mai mult se incearcă a se acredita ideea că foloseşti fără drept de autor articolele lui Bozan!
    În loc ca replica ta să fie usturătoare ea este de o cretinitate uluitoare!

    BĂH GOE JEGOSULE, ĂSTA DE TE DAI MARE BLOGGER PIŞA-M-AŞ CU BOLTĂ ŞI PRESIUNE PE FAŢA TA ŞI PE FAŢA ĂLUIA CARE TE PLĂTEŞTE: PENTRU MIRCEA BOZAN S-A FĂCUT O GRUPĂ DE PUBLICARE SEPARATĂ CARE SE NUMEŞTE: ARCA LUI BOZAN! ÎN ACEASTĂ GRUPĂ SUNT PUBLICATE TOATE MATERIALELE PE CARE NEAMŢUL, ADICĂ MIRCEA BOZAN I LE TRIMITE NICOLETEI SPRE PUBLICARE! AI ÎNŢELES MĂH, RAHAT CU OCHI?
    DECI, PUNE MÂNA ŞI ŞTERGE REPE TOATE PORCĂRIILE PE CARE LE-AI SCRIS DESPRE NICOLETA SAVIN CĂ ALTFEL PUN EU MÂNA PE TINE ŞI-ŢI ŞTERG VREO DOUĂ DUPĂ CEAFĂ, RETARDATULE!

  31. Neamţule intră te rog şi răspicat explică starea de fapt!

  32. Bozan a intrat la Goe si a explicat acolo.
    Iata mesajul lui:
    Mircea S. Bozan spus
    octombrie 12, 2010 la 11:42 am

    Domnule, Goe,
    Va raspund, indirect, urmare postarii Dv. din Blogul Nicoletei Savin.
    “Foarte interesant materialul, stimata doamna Nicoleta Savin. Dar cine este autorul acestui material? D-voastra sau dl. Mircea Bozan? Este cumva o coproductie? Eu stiu ce sa zic? Poate ca era in spiritul ADU-lui (armonie deontologica universala) sa mentionati de unde ati luat citatel care compun in mare parte articolul “d-voastra” si, eventual sa adaugati un link (f)util catre blogul respectiv. D-voastra cum considerati?”
    “Fosta si foarte controversata ziarista, Nicoleta Savin” va raspunde:
    “Domnule Goe,
    Daca ati fi citit atent, ati fi vazut ca a fost un comentariu al domnului Bozan chiar pe acest blog la unul dintre materiale si ca, public, tot ca si comentariu, i-am cerut permisiunea sa-l public.
    Am primit aceasta permisiune.
    Cat timp textul este atribuit explicit (Mircea Bozan: Simfonia Ratarii ca tema de blog) el nu are cum sa fie al meu. Coproductia ar fi fost co-semnata.
    Daca mai aveti nelamuriri, enuntati-le.”

    Daca ati fi urmarit de la bun inceput, am deschis aceasta incitanta tema prin a cita pe Cristi Parvan, dar continuand, cu citarea textului Dv. am “omis”- (mea culpa) linkul, si am amintit numai: “Sa fie si aici Goe numai o gluma a unei Arce?…”
    Pentru acest lucru, cred ca ar fi trebuit sa-mi adresati personal aceasta mustruluiala, dar in prima faza am crezut ca valoarea acestei dezbateri incarcata de adevar si dramatism poate avea o conotatie pozitiva, nicidecum generatoare de “ratari” ale intelegerii scopului. Cred ca ati remarcat ca dupa sublinierea respectiva, am continuat sa dezvolt in sensul meu acest subiect, in unele cazuri prost interpretat sau inteles de cititor. Ar mai fi trebuit sa va cer si permisiunea directa dar o lunga perioada de spitalizare, m-a decuplat de la gandurile cotidiene.
    Si apoi, ma gandesc ca tocmai aceasta forma de imprastiere a ideilor constructive poate avea un rezultat pozitiv pentru intreaga societate romaneasca.

    In speranta ca aveti acum intreaga “desfasurare” a evenimentului, ma vad silit sa va solicit, cavalereste, scuzele de rigoare pentru omisiunea linkukui
    Cu prietenie
    Mircea S. Bozan

  33. Să intre aici şi să explice! Eu tastez tuuuuuuuurceşte sau româneeeeeeeeeeşte?

  34. Stimata doamna, transferarea mesajelor dubioase postate pe blogul d-voastra, catre Arca lui Goe nu poate constitui nicidecum o proba de curaj. Aveti libertatea sa transferati pe Arca lui Goe orice mesaje credeti ca v-ar putea sluji la netezirea imaginii si/sau la reperarea onoarei nereperabile. Spre deosebire de blogul dv. pe Arca lui Goe nu se practica cenzura. Dreptul la opine va este garantat.

    P.S. Constat insa ca intrarea pe blogul d-voastra poate trece drept o proba de curaj. Am mari dubii in legatura cu buna d-voastra credinta pe care o clamati cu patos mai ales atunci cand va vad anturajul la lucru. Cele bune. Al. dv. Dl. Goe.

  35. NU ma stimati, domnule Goe!
    Faceti un joc, il banui, identific si zona de unde vine si nu-i dau curs.
    1. Mesajele mele nu sunt dubioase, reflecta fara dubii doar cronologia faptelor, tinand seama de faptul ca, pana ieri, n-am avut habar ca existati. Mea culpa…
    2. Nu am nevoie sa-mi netezesc imaginea, nici sa-mi reperez onoarea cat timp nu am facut nimic neonorabil. Daca aveti stiinta despre un astfel de fapt, va rog sa-l enuntati.
    3. Nu v-am cenzurat. Dupa primul mesaj, intrarea e libera, dar aveti dvs. „grija” sa folositi mereu alt mail, ca sa intrati in spam si sa aveti de ce va plange.
    4. Nu practic cenzura, desi si „anturajul”, si dvs puteti scrie ce doriti. Dreptul la opinie e garantat.
    5. Vad cum va prefaceti ca nu intelegeti evidenta, cum imi povestiti ca albul e negru, cum in loc de scuze ma injurati elegant cu persuasiune. Si dati-mi voie sa prefer injuratura neaosa potrivit careia sunt cretina ca va las sa ma atacati in continuare, desi am reconstituit clar lucrurile, atat eu, cat si domnul Bozan. Care si-a asumat omisiunea si si-a cerut si scuze.
    Dar daca aveti tema s-o injurati pe Savin, n-o sa va opriti, nu-i asa? Unde-i comanda, lipseste logica. Si buna crestere.
    6. Las cititorii sa judece cine este de buna credinta si cine este de rea credinta in acest carusel. Si cu asta am inchis subiectul. Definitiv.

    P.S. Nu tin minte sa fi folosit texte care nu-mi apartin, fara citarea sursei.
    In rest, sa calomniati bine! Si sa aveti cat mai des proprietatea cuvintelor pe care le folositi!
    Sper ca am dreptul la opinie in propria mea casa!

  36. Dl Goe,
    Imi pare nespus de rau pentru turnura luata de o postare initial care s-a vrut un raspuns mediatic interactiv, prin alt Blog decat acela care a abordat aceasta tematica la Arca lui Goe…
    Eu am postat, Nicoleta Savin a preluat postarea mea si a deschis o tema de discutie mai departe pe Blogul ei. Ea nu are NICI UN AMESTEC. Poate acela de a-mi publica postarea…
    Faptul ca aceasta postare a declansat atat de multe probleme, atat de mult a incalzit spiritele incat am decis, spontan, sa nu mai postez pe nici un Blog din acest moment
    In speranta ca-mi intelegeti hotararea luata,
    Va multumesc

    Mircea S. Bozan

  37. Mircea,
    Nu ne pedepsi pe noi, cei ce te citim si te iubim, pentru acest incident.
    Abia abandonul blogurilor ar fi o palma pe care nu o meritam!
    Decizia spontana poate fi urmata de una chibzuita.
    Pentru romani, ochiul tau liber de comunism este nepretuit.
    Si verbul tau, asemenea.
    Ne-a durut lipsa ta cand erai in spital.
    Nu ne provoca amaraciunea de a nu te putea citi, acum, cand te-ai pus pe picioare.

    P.S. Te rog, in numele pretuirii pentru verticalitate de care vorbeai adesea, sa revii asupra deciziei. Te rog mult de tot!

  38. Stimata doamna va luati prea in serios. Nu insist. Sper sa va tineti de promisiune si tratati subiectul ca si inchis. Sunteti cea care i-a dat si asa o amploare nemeritata. Unii mint pur si simplu, altii mint prin omisiune, d-vaostra ati ales a treia cale: excesul. Imi pare sincer rau pentru faptul ca „atingerea” intamplatoare pe care am avut-o cu blogul d-voastra v-a adus senzatii neplacute. Va las sa va bucurati de injuraturile pe care le preferati in „casa personala” (n-am stiut ca stai la blog) si in care nu v-a contestat nimeni dreptul la opinie. La orice fel de opinie. Ingredirea de care o resimtiti vi se datoreaza exclusiv. Rugamintea mea ar fi, asadar, sa nu mai inventati agresiuni care nu exista doar pentru a va justifica faptul de a vorbi. Daca se poate. Aveti libertatea de opinie sau de simpla vorbire mult mai deplina deact va imaginati atunci cand oferiti „justificari”. Cele bune si succes in colectarea injuraturilor preferate pe blog. Cu cele mai alese sentimente, al dv. Dl.Goe.

  39. *** Dl. Goe a spus pe blogul sau:

    – ”Cui apartin drepturile (he-he) intelectuale, asupra textelor postate ca-comentarii, pe forumuri, pe bloguri sau in subsolurile (insalubre) ale ziarelor si revistelor? Aceasta-i intrebarea!”

    *** Eu am o intrebare:

    Exista drepturi intelectuale pentru COMENTARII pe forumuri, bloguri sau in subsolurile (insalubre) ale ziarelor si revistelor? … Hmmm, mai ales in cazul ”subsolurilor (insalubre)”?

    Imi cer scuze pentru nestiinta, dar eu consider ca in cazul comentariilor se exprima opinia in legatura cu un subiect! Daca altcineva a preluat comentariul, este pentru ca … l-a considerat interesant … si autorul trebuie sa se bucure! Iar opinia poate fi utila cuiva!

    Si eu am mai preluat unele comentarii ale cititorilor sau articole ale unor jurnalisti, dar am dat autorul si link! In cazul jurnalistilor nu consider ca aveau motiv de suparare pentru ca nu i-am intrebat, deoarece li s-a vizualizat mai mult articolul scris … deci a fost de bine!
    Iar cand am facut comentarii tehnice, a fost tocmai pentru o posibila contributie la rezolvarea unei probleme, fara a dori sa se stie neaparat cine sunt!

    Adica este ceea ce spune si dl. Bozan:

    ‘’… ACEASTA FORMA DE IMPRASTIERE A IDEILOR CONSTRUCTIVE POATE AVEA UN REZULTAT POZITIV PENTRU INTREAGA SOCIETATE ROMANEASCA.’’

    *** Dna Savin nu este omul si jurnalistul care sa ‘’fure’’ drepturile intelectuale ale cuiva!

  40. Bă imbecilule, deoarece eşti oaspete pretinzi să mă şi înjuri la mine acasă? Adică să o înjuri pe nevastă-mea? Ia spune măh jegos ordinar ce eşti?
    Nicoleta, Spam!

    Dobitoc cu bască! Vezi că nu ai şters nemerniciile pe care le-ai scris despre Savin! Ai grijă că eu nu sunt jurnalist, futu-vă în gură cu breasla voastră de jegoşi ordinari şi de lepre fomiste şi vândute!! Îţi repet! Şterge porcăriile pe care le-ai scris! Să nu zici că nu ţi-am spus!

  41. Cercetash ,
    Eu pretind drepturi de autor nu am stabilit inca suma ptr ultima postare , acum cu asta a devenit penultima pe blogul unuia ce-si spune Goe si care are un blog pe care vad ca ai ajuns poate ca si mine din curiozitatea pe care mi-a aprins-o kilometrul de postari comise aici mai sus in celebra zi de 12 octombrie anul masonic 6010 si reactia Dementului mai sus lizibila. Deci(ce nu-mi place cestia asta cu deci dar asa doar deci de al dracu):

    ion adrian spus
    octombrie 13, 2010 la 11:35 pm 00 i Rate This

    Dle Goe ,

    Cred ca are dreptate Dementul si eu adaug:

    Mah, dar mare labar mai sunteti.

    Răspunde

  42. PS. Acuma tb sa recunosc ca regret disparitia postarilor mele si a altora de pe blogul cuboltasipresiune , dar mai mult pe cea pe care mi-o dedica Sebi (eu habar nu aveam de el pe atunci) si la care ma trimite Lulu exasperata, ca eu nu-l bag in seama, eu crezand in prostia mea ca este o clona a lui Biblio care se joaca cu el insusi bolnav de narcisism in forma agravata cum este de fapt dlui, motiv ptr care saream peste postarile lui anti.
    Ce sa fac, sunt foarte aerian in genere si neatent in particular🙂
    Asa-i in cercetare cand ai atentia concentrata intr-o singura directie.🙂
    Tot Lulu m-a trimis si pe aici
    si de atunci nu am mai parasit aceste ograzi, ca mult imi placura ele, iar Nicole e o slabiciune de a mea (stai Dementule nu da!)de mult, de cand combatea cu forta intr-o emisiune de a lui Doru baiatul Miei(Dumnezeu s-o odihneasca) .

    Te salut cu drag oama de stiintza.

  43. ”Nicole e o slabiciune de a mea (stai Dementule nu da!)”

    Hihihiii, domnule Ion Adrian … in locul dumneavoastra, eu i-as da doamnei Savin doua pupaturi sonore! Tzoc, tzoc pe ambii obrajori … ca doar n-o sa moara domnul Dement de jelozie!

    Ar fi doua pupaturi de apreciere pentru N. Savin, Oama Jurnalist! 🙂 Oama de litere!

    Si eu va salut cu drag! Pe toti!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: