Pe 1o octombrie 2010, Laura Stoica ar fi împlinit 43 de ani.
E în rai de patru ani şi jumătate, împreună cu iubitul ei, Cristi, şi îngeraşul din pântece. Probabil, le cântă îngerilor…
Deşi mai sunt patru zile până atunci, CEVA m-a îndemnat ca în noaptea asta să ascult tot ce se poate asculta din muzica ei. Şi să vă postez şi vouă, acum, spre zori, câteva dintre melodii.
Iertaţi-mi graba, dar aşa a vrut Cel de Sus, ca din câtă muzică se poate asculta într-o noapte de nesomn, să mă opresc la muzica Laurei…
Blog de veghe 
Nicole, esti necajita, se vede, insomnii, lehamite de ce se intampla in politica mioritica, poate si alte motive, nu stiu. Eu cand am cate-o perioada din asta imi pun cate un cantalau de vin si ascult Lae chiorul cum zice din lauta lui si alte cantece ardelenesti si banatene .. Pentru mine ii un adevarat energizant.
Am ascult Laura Stoica, muzica ei plange, asa mi s-a parut, dupa ce am citit postarea ta …
plec la munte, cand vin sa fii vesela, oama buna.
By: puiu on 06/10/2010
at 15:48
… imi sunteti tare draga d-na Savin. Imi este dor zilnic de dvs. Cand va citesc stiu ca mai am speranta, ca viata merita traita.
Zilnic intru pe acest site. Cand postati ceva, indiferent ce, imi umpleti ziua.
Imi este ciuda ca nu va vad zilnic la televizor, ca nu citesc zilnic ceva scris de dvs., dar ma resemnez ca si maine este o zi. Va multumesc ca existati.
Gabriela
By: Gabi Parascovici on 07/10/2010
at 08:43
Multumesc, Doamna,
Nu le stiu pe toate, dar – si de am dreptate, si de gresesc – cred in ce spun si sunt de buna credinta.
In momentele in care imi vine sa las totul balta, imi amintesc ca exista oameni ca dumneavoastra, care cred in munca mea si au nevoie de ea. Si o iau de la capat.
By: nicoletasavin on 07/10/2010
at 19:23
Nu inteleg unde este sebi?
By: Doina on 07/10/2010
at 20:51
… ca de obicei, sunteti minunata. Va multumesc ca existati.
By: Gabi Parascovici on 08/10/2010
at 07:10
Am citi odată undeva ceva care, în prima fază, m-a şocat.
„Există oameni care e bine că mor tineri, în vârf de carieră. Ar fi păcat să îmbătrânescă şi să devină nişte iluştrii necunoscuţi”.
Laura Stoica, probabil mai putea da multe… Nu ştiu însă dacă mai putea urca mult. Era deja în vârf.
Am fost foarte trist când a murit. Poate pentru că odată cu ea a mai murit un sufleţel care nu a avut nici măcar ocazia să vadă cum e să te naşti… (Cred că nu mă înşel când îmi amintesc că se spunea că era însărcinată… dacă mă înşel îmi cer scuze)
=======================
Pe de altă parte, e bine şi e frumos să ne aminti de oameni, dar e şi mai bine să-i lăsăm să se odihnească. Dacă se nasc astfel de discuţii e posibil ca unii să găseacă de cuviinţă să facă ceea ce fac unii imbecili în cazul Mădălinei Manole. Şi e mare păcat.
By: blue2403 on 08/10/2010
at 16:10
Singura durere pe care o resimt: cui ii (mai) pasa!
By: brindusa. on 12/10/2010
at 00:06