Postat de: nicoletasavin | 08/10/2010

Ambasadorul SUA atacă dur oligarhii de care depind partidele şi presa în România

M-a uns pe suflet discursul ambasadorului SUA, Mark Gitenstein (la cea de-a zecea ediţie a conferinţei bienale a Asociaţiei de Studii Americane din România, desfăşurată, ieri, la Constanţa). Gitenstein a pus degetul pe rană, diagnosticând, clar, fără menajamente, răul făcut de moguli României.

Cu ceva timp în urmă, un tânăr student m-a întrebat care este cea mai importantă contribuţie a Americii la cultura mondială. A fost o întrebare dificilă. Am presupus că vrea să menţionez un aspect pozitiv, care a schimbat lumea în bine, nu să-i vorbesc despre tratamentul poliomielitei sau chiar despre iPod, McDonald’s, hamburgeri şi Coca-Cola.

După ce m-am gândit câteva minute, i-am oferit şi răspunsul – Primul Amendament al Constituţiei SUA, care spune: „Congresul nu va elabora nicio lege care să declare o anumită religie ca oficială sau să interzică practicarea liberă a vreunei religii; sau care să reducă libertatea cuvântului sau a presei; sau dreptul poporului la întrunire paşnică sau la a adresa Guvernului petiţii solicitând repararea nedreptăţilor.”

Atunci când cele treisprezece state americane au început ratificarea noii Constituţii în 1789, unii dintre criticii săi, conduşi de Thomas Jefferson, au decis că aceasta trebuia să includă o declaraţie a drepturilor omului şi că primul amendament va include această menţionare neechivocă a libertăţilor civile. În fapt, am creat un nou guvern puternic şi în acelaşi timp o limitare clară a puterii sale, incluzând în legea noastră organică dreptul oamenilor de a-şi critica guvernul.

Cîţiva ani mai târziu, Thomas Jefferson a explicat în discursul său inaugural fundamentul protejării diferenţei de opinie şi a dreptului neîngrădit de a avea un punct de vedere diferit de cel al guvernului sau al altor persoane: „eroarea de opinie poate fi tolerată acolo unde raţiunea este lăsată liberă să o combată”.

Oliver Wendell Holmes, unul dintre cei mai importanţi judecători de la Curtea Supremă, a spus acelaşi lucru într-o manieră uşor diferită mai bine de o sută de ani mai târziu: „cea mai bună verificare a adevărului este să i se lase gândului puterea de a se face acceptat în plină concurenţă a pieţei”.

Însă opiniile foarte asemănătoare ale celor doi subliniau o trăsătură definitorie a americanilor şi, cred eu, a esenţei succesului ţării noastre. Ne-am construit ţara, guvernul şi cultura pe baza noţiunii că cea mai bună modalitate de a combate greşelile este acordarea libertăţii, pentru ca oamenii să poată dezbate idei şi să se poată contrazice.

Aşadar am creat un mecanism care corecta greşelile guvernului şi ale societăţii, luate ca un tot unitar. La momentul respectiv, era o noţiune neobişnuită. De fapt, o asemenea libertate civilă fundamentală era pentru prima oară inclusă în legea organică a unei republici.

Şi America a făcut greşelile sale, însă un lucru este sigur: în America avem capacitatea de a ne corecta prin dezbateri deschise şi viguroase şi de obicei reuşim să ne recunoaştem şi să ne corectăm greşelile.

Acest lucru nu a fost posibil în România timp de aproape 50 de ani. Sub regimurile fascist şi comunist, politica guvernamentală a fost influenţată de ideologie, iar diferenţa de opinie a fost înăbuşită de autoritarism. Guvernul român era întemeiat pe principiul că înţelepciunea îi aparţinea doar lui şi orice opinie diferită a celor guvernaţi trebuia reprimată fără milă. Îndrăznesc să spun că acesta este motivul pentru care un despot precum Ceauşescu a putut să-şi înfometeze poporul şi aproape să distrugă această frumoasă ţară.

Dar şi voi, şi eu am văzut cum, în cele din urmă, diferenţa de opinie poate îmbunătăţi fundamental direcţia unei culturi. Voi aţi văzut acest lucru întâmplându-se în România, acum 20 de ani, iar eu în statele sudiste ale SUA în urmă cu 50 de ani.

În decembrie 1989, Laszlo Tokes a apărut la fereastra apartamentului său din Timişoara pentru a le spune enoriaşilor săi că nu fusese evacuat.

Unul dintre aceştia povestea recent:

„Laszlo a apărut la fereastră şi ne-a făcut semn să ne apropiem. Deşi nu ştia, Revoluţia română începea în acel moment.”

Cu acel simplu gest de încurajare şi cutezanţă, el de fapt a spus: haideţi să înfruntăm tirania.

Asemenea lui Martin Luther King şi Rosei Parks din Alabama, statul meu natal, şi Laszlo Tokes i-a inspirat pe cei cărora li se răpise orice drept să-şi exercite drepturile oferite de Dumnezeu iar astfel, a dat semnalul începerii revoluţiei.

De aceea, diferenţa de opinie este catalizatorul fundamental al schimbării. De fapt, aş spune că fără libertate de exprimare nu este posibilă nicio schimbare veritabilă şi de durată.

Cea mai importantă întrebare pe care trebuie să v-o adresaţi voi, tinerii români cărora vă pasă de viitorul ţării voastre este următoarea: „Cum păstrăm această libertate de a avea opinii diferite, pentru a permite adevărului să corecteze greşelile?”

Sunt de părere că există cel puţin cinci elemente pe care trebuie să le protejaţi mai presus de orice altceva:

Nu uitaţi regula de bază a oricărui patriot: preţul libertăţii este vigilenţa neîntreruptă. Trebuie să fiţi pregătiţi să faceţi faţă oricărei ameninţări la adresa libertăţii de exprimare. Însă cutezanţa de a avea opinii diferite nu este suficientă. Instituţiile voastre trebuie să fie atât forumuri care să găzduiască această dezbatere, cât şi mijloace de integrare a concluziilor dezbaterii în sistemul democratic;

De asemenea, aveţi nevoie de un sistem judiciar fidel statului de drept, un sistem care să protejeze orice persoană de încercările statului de a elimina diferenţele de opinie;

În al treilea rând, aveţi nevoie de o presă independentă; independentă nu doar de stat, ci şi de interesele economice care folosesc presa pentru a manipula discursul public;

În al patrulea rând, aveţi nevoie de partide politice puternice, independente de oligarhii financiari şi dedicate asigurării bunăstării românilor obişnuiţi;

În al cincilea rând, aveţi nevoie de o piaţă liberă, protejată de concentrare economică pronunţată, prin existenţa unor legi antitrust şi a unor reglementări raţionale.

În America am descoperit că existenţa Primului Amendament şi a unor cetăţeni fideli principiilor incluse în acesta nu este suficientă. Aşa cum spunea preşedintele Dwight Eisenhower la un moment dat, noi, americanii „suntem urmaşii de sânge şi de spirit ai unor revoluţionari şi rebeli – bărbaţi şi femei care îndrăznesc să aibă o opinie diferită de doctrina acceptată.”

Cu toate acestea, la o sută de ani de la Războiul de independenţă, la sfârşitul anilor 1880, economia noastră, partidele politice şi presa din SUA erau controlate încă de interese economice puternice. Aceste lucruri vă sună cunoscut?

Diferenţa de opinie nu a avut un rol semnificativ în SUA în acei ani, când acele interese economice controlau presa şi partidele politice, iar, prin intermediul acestora, şi sistemul judiciar.

Situaţia a început să se schimbe odată cu mişcarea de reformare politică.

Muntele Rushmore din Dakota de Sud este monumentul dedicat marilor preşedinţi americani. Sunt reprezentaţi: George Washington, pentru că el a condus Războiul de Independenţă; Jefferson, pentru că a fost părintele Primului Amendament; Lincoln, pentru că el a menţinut uniunea şi a pus capăt sclaviei; şi Teddy Roosevelt, pentru că el a iniţiat demersul de reformare care a luptat împotriva acelor oligarhi, ajutând astfel la consolidarea instituţiilor care, limitând puterea economică a oligarhilor, fac posibilă schimbarea.

Acest lucru se va întâmpla şi în România, însă doar atunci când se va întâmpla vor fi garantate diferenţa de opinie şi capacitatea adevărului de a combate greşeala. Şi fără existenţa acestei libertăţi fundamentale, o schimbare de durată nu este posibilă.”


Responses

  1. mai clar nu se putea, totzi väd, aceste 3 creeaturi, päturici , vantu,voiculescu, sunt niste

    oligarhi tipic rusesc, ce boicoteazä orce progres a-l tärii , sunt niste viermi ce trebuiesc strivitzi.s-au pusi in formol

    nu intzeleg, dece romanii mai pot urma niste partide , ce se unesc cu acei 3 mafiotzi.

    reformele in america au putut fi fäcute, pt. cä cetätzenii au fost de partea presedintelui.

  2. ptr. theo – romanii sant impinsi de catre unii lideri de sindicat …

  3. nu se poate , „pätura medie in romania este mult mai cultivatä, decat nivelul intelectual in america.

    romanii nu se pot läsa prostitzi, nu sunt maimutze.

    ce nenorocire va fi, cand acesti interlopi sindicali vor vinde tzara, inpreunä cu psd-pnl.

  4. Eu cred că America a avut o şansă pe care România nu a avut-o.

    Vă puteţi construi o teorie a motivelor pentru care Statele Unite al Americii au ajuns prima putere mondială a lumii?

  5. Relativ la „Moguli”.

    De multe luni eu mă întreb cum s-ar putea elibera România de marea influenţă a concentrărilor financiare.

    Doamnă Savin,
    Am să vă adresez o întrebare grea dar la care aveţi răspuns. Credeţi că în acest moment s-ar găsi destui jurnalişti şi oameni de presă imparţiali politic şi economic astfel încât să deservească mass-media eliberată de politică, moguli şi prejudecăţi? Puteţi să estimaţi un număr de ziarişti şi realizatori TV, la un loc, îndeajuns de independenţi pentru o lume eliberată de astfel de constrângeri?

  6. Biblio,
    Daca doriti vedete, nu, categoric, nu exista o garnitura de schimb.
    Altfel, exista suficienti jurnalisti tineri, onesti, necunoscuti publicului, acei negrisori din redactiile ziarelor si televiziunilor.
    Ei aduna informatia pe care, apoi, o impaneaza politic asa cum doresc vedetele…
    Cine are indrazaneala sa parieze pe ei?

  7. Ideile ambasadorului sunt interesante dar discutabile.
    1. Tinand cont de sumele imense cheltuite in SUA pe campaniile electorale poate spune cineva ca politicul din State a iesit de sub influenta celor cu bani?
    2. De ce un stat care promoveaza valori atat de democratice sprijina regimuri indoielnice doar pentru avantaje economice? Americanii ne-au cerut contractul cu Bechtel, tot ei ne-ar vinde si niste avioane second-hand la preturi exorbitante si cu contracte gaunoase. Acestea le-au facut cu larga complicitate a politicienilor corupti sustinuti de moguli si alti oameni cu interese financiare.
    3. In ciuda importantei date libertatii, libertatile americanilor risca ca in viitor sa ramana doar cuvinte in constitutie. De urmarit legile pe care unchiul Sam le propune in numele sigurantei nationale.
    Exemplele ar putea continua pentru ca desi vorbesc foarte frumos politicienii americani si politica lor in general sufera de o constanta discontinuitate. Din pacate sistemul lor politic este departe de perfectiune si nici nu garanteaza ca exportat in alta tara garanteaza aceleasi rezultate. America de azi este doar un rezultat istoric a unui sir de conjuncturi si interese. Orice alta descriere ar fi subiectiva si ar induce in eroare.

  8. @nicole
    buna dimineata
    Eu, nicole, cu conditia ca ei sa discearna ,,modele” autentice in marea (mareea) de impostura mediatica.
    Nu trebuie sa ne fie jena sa facem nominalizari, chiar daca biblio are tendinta nativa de a reduce totul la principii, de parca acestea, principiile, ar putea exista fara oameni.
    Legitatile matematice sau fizice pot exista intradevar ,,intr-o lume fara oameni”, dar pricipiile morale, NU.
    Deci sa exemplificam cativa mentori potentiali si discipoli in curs de maturilzare:
    Robert Turcescu, Nicoleta Savin, Andreea Pora, Dan Tapalaga ,Andrei Cornea, Ion Cristoiu, Tia Serbanescu, Gabriela Adamesteanu, Ioana Lupea Alina Stancu, etc, etc
    De fapt sunt mult mai multi decat s-ar parea la prima vedere penru cei care au incremenit pe iRTV si A3.
    Spre deosebire de d-nul Bibliotecar, care….. ,,nu crede in lacrimi”, eu cred in OAMENI foarte concreti, din carne si oase, vii , cu nume si prenume.

  9. ps
    nicole
    Sa nu spui ca nu mai esti jurnalist, ca nu te cred.
    Este exact ca si cum ai spune ca un inginer bun, care pleaca de la o ,,fabrica”, gata, nu mai este inginer 🙂 Atata timp cat are o diploma si o ,,stampila”, are aceasta calitate pana la moarte🙂

  10. Doamna Savin,
    Ştiu că există şi altfel de oameni decât citim şi vedem prin ziare şi la TV. Rugămintea mea era să-i estimaţi ca număr. Profesionişti, apolitici în idei, entuziaşti îndeajuns de mult pentru a nu putea fi corupţi cu bani… câţi.

  11. Biblio,
    Macar 100 de profesionisti onesti (ziare + TV) gasim in Bucuresti.
    Nu am numarat „stagiarii”, care inca nu stiu meserie, dar au disponibilitatea de a invata.
    In provincie nu ma aventurez la numaratori…

  12. Ce spune ambasadorul ăsta este (pre amercăneşte) smoke and mirrors… Are el dreptate pe ici – pe colo, dar „uită” să spună că libertatea presei şi a cuvântului , colea unde îmi duc traiul şi-mi mănânc mălaiul, este tare relativă…
    Mai acu’ câteva zile, un anume Sanchez, care era la CNN, a avut curajul să vorbească despre puterea aflată în mâna evreilor de aici, din SUA.
    Libertate de opine, hă?
    Ei bine, a fost zburat din slujbă, cât ai zice peşte, dar zis iute-iute!

  13. Mulţumesc.

  14. 🙂

  15. Cu siguranta, cel mai potrivit exemplu pe care putea sa-l dea! Prin 83, 84 obisnuiam sa/mi iau de la Biblioteca Americana revista Sinteza, editata in romana. Acolo am citit despre un celebru proces in care un student american ajunsese in fata instantei pentru ca daduse foc drapelului american in timpul unei demonstratii de protest. Derularea procesului a fost intens mediatizata. Tanarul a castigat invocand tocmai Primul Amendament! Am fost puternic impresionat.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: