Postat de: nicoletasavin | 11/12/2010

Povestea picăturii. Sau ce ne desparte de adevăr

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:   
– Care este lucrul ce ma separa de adevar ?
Maestrul îi spuse:
– Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii.

Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple.
Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:
„Vreau sa fiu libera”, spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
„Vreau sa fiu libera”, spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
„Vreau sa fiu libera”, spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:
„Nici o picatura nu are nici o valoare”, spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
„Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul”, spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:
„Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean”, spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:
„Oh, ce-mi pasa mie de Ocean”, spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta. La urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
„Prin puterea cu care am fost investita”, spuse picatura din Ocean, „prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:
„Tu te afli în mijlocul iubirii mele”, îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A douasprezecea poveste:
„Daca as putea cuprinde”, gândi o picatura, ” fiecare picatura cu dragostea mea, atunci as deveni Oceanul.”
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si, desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
– A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si, deodata, Oceanul îi spuse:
„Tu si cu mine, noi suntem una.”
Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

„Afla, astfel, ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”
„Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima: „O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata”.

P.S. Veghetori, hai sa trudim sa intelegem ce va sa zica povestea asta.


Responses

  1. Ti-am citit articolul ,,Ziua familiei Savin ” si mi-am amintit cu placere de cateva ,,chefuri” facute cu nea Lae si parca toate astea au fost ieri. De ce oare Dumnezeu cheama la el numai oamenii buni????? Am printat articolul sa-l mai citesc acasa in tihna impreuna cu Corina.
    Atunci pentru cele doua doamne din familia Savin va doresc tot binele din lume si multa sanatate.
    Sarut mana, doamnelor.

  2. frumoasa povestea:)

  3. fiecare in parte (omul) suntem picatura de apa din mijlocul Oceanului… omul, creatie divina, centrul Universului!

  4. Dupa o zi plina de lucruri rele aceasta povestioara a venit ca un balsam pentru sufletelul meu…………multumesc doamna Nicoleta Savin!

  5. Faina poveste!

  6. @ NICO

    PACATUL. Doar PACATUL a facut ca picatura de apa sa fie tot mai neagra si murdara . A facut-o ANTITEZA inodorului si incolorului.A transformat-o in ANTIMATERIE..Cred ca Maria sa OCEANUL are deja probleme..MA ROG LUI SA LE REZOLVE PRIN ARMAGHEDONUL IUBIRII..

    Te sarut,focsanenca draga..

  7. buna Nicoleta. frumoasa metafora. picaturi ori firisoare de nisip, asa mici si neinsemnati, slabi si vremelnici, avem totusi sansa gloriei. pe langa care trecem si ne departam cu fiecare gand ori fapta rea, impotriva noastra sau a celorlalti. Sarbatori cu bine!

  8. Dragilor,

    De adevăr ne desparte, de cele mai multe ori, minciuna.

    Dar şi minciunile sunt de mai multe feluri.
    Sfântul Augustin le grupează în 8 categorii, în ordinea severităţii:
    1. Minciuni din texte religioase.
    2. Minciuni care îi rănesc pe toţi şi nu servesc nimănui.
    3. Minciuni care îi rănesc pe toţi şi servesc cuiva.
    4. Minciuni spuse pentru plăcerea de a minţi.
    5. Minciuni spuse pentru „a mulţumi pe alţii într-o manieră elegantă”.
    6. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi servesc cuiva.
    7. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi salvează viaţa cuiva.
    8. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi salvează „puritatea” cuiva.

  9. Eu sunt cu totul impotriva minciunilor care par pozitive sau nevinovate.
    Eu cred ca intotdeauna a minti este gresit.Indiferent ca minciuna este spusa sau doar consta in tainuirea adevarului-minciuna prin omisiune.
    Eu cred ca orice minciuna isi dovedeste candva efectele negative.
    Eu cred ca intotdeauna a minti este gresit nu din cauza ca acest lucru este imoral ci din cauza ca acest lucru ne este daunator prin consecinte.Nu merita sa minti.
    Este cvasiimposibil sa stabilesti daca o minciuna este morala sau nu (pentru ca morala este subiectiva).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: