Postat de: nicoletasavin | 18/12/2010

Remember Emil Botta

Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu sau Nicolae Steinhardt aveau un adevarat cult pentru versurile lui Emil Botta. Autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, Botta a fost mereu in consonanta cu filosofia Trairismului interbelic. Si cum Trairismul e creatia lui Nae Ionescu, toti reprezentantii acestui curent au intrat intr-un nemeritat con de umbra. Nu cred ca minunatul poet, prozator si actor Emil Botta merita uitarea celor care n-au avut sansa sa-i fie contemporani doar pentru ca nu e de bon ton sa amintesti astazi de oameni care au cochetat cu dreapta interbelica.

Spectacol

Elita luase loc la parter
si prostii sus, aproape de cer.
In loja statea o intamplare cam abatuta
si un napraznic destin in mare tinuta.
Un dezastru tare cat zece
tot spera ca totul va trece.
Un naufragiu dormita in fotoliu
infasurat in lintoliu.
O raceala
vagabonda prin sala.
O inocenta
stralucea printr-o totala absenta.
Piesa era o rafuiala
intre virtute si greseala.
Scena era un sanctuar
prin care
adevarul trecea foarte rar.
Actorii isi indrugau rolul,
dar, incet, ii inghitea namolul ;
in pauze, tacute aplauze,
la finale, tacute urale.
Si cand cazu cortina
toti se-ntrebau cine poarta vina
si cine-i autorul
care-a faptuit omorul,
in cinci acte, cu sete,
ca o crima pe-ndelete.
Atunci aparu la rampa Ariel
si jerbe de flacari si anemone
pentru mult prea onorabilii ” dramatis personae “.
Si aceasta fictiune, in tus, in carbune,
si spectacolul amuzant
au disparut in neant.

Un Dor Fără Saţiu

De un dor fara satiu-s învins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu din adînc,
un ochi rapitor de Himera
ar vrea sa ma prade.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino în spatii,
izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
nimic nu ma stinge, nimic nu ma alina
si parca-as visa o planeta pierduta.
E atîta nepace în sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins…
Un dor fara satiu m-a-nvins,
Si nu stiu ce sete ma arde mereu.

Vrajitoarea

Si asa,
cu scortisoare si cuisoare,
si taciuni si carbuni
si vin de vanilie,
asa, cu ochii legati.
Si ma afuma cu par de lup
si aseaza ea pe frunte
piepteni ciudati de os,
o claviatura.
Si aschii
si mari cioburi de luna
si felii de cartofi,
amidonul trage durerea,
tine minte, sa stii.
Da, tin minte,
pacientul nu uita,
dar este cineva uitat
în padure, în orasul de fag,
o nefiinta culcata
pe un pat de moarte
în sarcofag de fag,
nu cunoastem persoana,
dar este cineva
cu ochii legati.
Cine a sugrumat statuia ?
Umbletele mele,
pe unde umblati ?
Si vine lumea
cu esarfe însorite
si o prelata de pamînt
peste mine trînteste,
lumea.
Ce-ar fi
sa ma vînda lumea,
sa ma cumpere lumea,
sa ma ia vrajitoarea
în sacul de papura ?
Si sa fie liniste, liniste,
rareori doar un rîs,
al vrajitoarei de papura.

Remember

Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
Prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
Şi te-aud chemîndu-mă ca din altă planetă
Şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil, oare să nu pot muri,
Să-ţi aud vocea suind treapta nopţii şi suind în zi,
Să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
Să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
Să mă auzi cîntînd chiar cînd voi fi murit,
Să mă vezi aeve în cereasca oglindă
Şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece
Dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
Dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
Aducîndu-ţi aminte, nu, să nu te superï.

Scut

Iubirea ma apara,
de aceea port
fruntea sus, in exil printre oameni.
Cand ziua decade si cand, spre apus,
Cumpana linistita se-nclina,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristete senina.
Ochii mei in extaz ratacesc
spre adancul fantanii unde stelele scapara.
O, de al stelelor dor ma topesc
si m-as duce la ele,
dar Iubirea ma apara.
Cu graiuri nebune ma cheama,
in lunci, cantatoare Undine.
Si cand sa le ajung, Piaza Rea
ma trage la dansa : la mine, la mine !
Dar ma insoteste acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.


Responses

  1. Stimatä D-nä Nicoleta, multumesc ! Esti cu adevärat un INGER ! Incä odatä Multumesc !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: