Publicat de: nicoletasavin | 20/12/2010

Îndreptar de suflete

Bine intenţionat, domnul Fluturel mă roagă într-un comentariu să însufleţesc acest blog. 

Un zâmbet de la Dumnezeu!

Pare simplu. Doar pare… 

Contează pentru cine ne punem sufletele pe tavă.
Contează dacă vulnerabilizarea are rost.
Pentru că, precum în pilda biblică, putem presăra mărgăritare în calea porcilor.
Şi e păcat.

De la apariţie, acesta a fost un spaţiu de suflet, nu unul de vorbe.
N-aţi găsit aici vorbe goale, vorbe grele, vorbe trufaşe.
Nu aştern cuvinte ca să-mi ascund gândurile.

M-am dezgolit adesea şi destui au luat sinceritatea şi respectul drept slăbiciune.
Ori eu sunt o oamă puternică.

Şi oama asta puternică simte nevoia să facă un gest absolut creştinesc, că tot ne pregătim să sărbătorim cum se cuvine naşterea lui Iisus.

Simte nevoia să vă spună pe şleau ceea ce adesea a spus doar printre rânduri:
Nu vă substituiţi lui Dumnezeu, nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi.
Şi Domnul respectă voinţa şi dorinţa sufletelor lui, le lasă liberul arbitru la dispoziţie.

De unde ştiţi care e calitatea trăirii sufletului pe care-l judecaţi/bârfiţi/condamnaţi/ucideţi?
De unde ştiţi că acel suflet vă este inferior?
De unde ştiţi cum este, ce a agonisit, de ce alte suflete are nevoie, pe care le respinge şi dacă o face, de ce o face?

Judecătorii, când impart dreptatea trebuie să ţină cont de principiul Audiatur altera pars.
Şi condamnatul la moarte are dreptul la ultimul cuvânt, la apărare.
La judecata de apoi pledează pentru fiecare suflet îngerul lui păzitor, martor al vieţii pe pământ.
În judecăţile strâmbe, de zi cu zi, ale pământenilor pe cine interesează ce simte sufletul judecat?

Sufletul, prins în carcasa corpului, nu se vede, nu se aude… în cel mai fericit caz se simte.
Şi se simte doar dacă poate exterioriza ceva din ceea ce este. 
Şi poate exterioriza doar dacă nu s-a smerit destul, altfel suportă vivisecţia zâmbind.

Şi (non)exteriorizarea e posibilă cu condiţia ca sufletul să existe.
Nu degeaba înţelepciunea populară vorbeşte de oamenii fără de suflet, haini.

Tot nu degeaba auzim de suflete decăzute, pervertite, trufaşe, apte de dispreţ, de disimulare, de minciună, de toate relele pământului.

Aceste suflete nu au habar de infirmitatea lor.
Nu-şi simt sufletul lipsă sau sufletul precar precum ciungul mâna care a fost odată şi nu mai este.

Degeaba ţinem post, facem curăţenie, împodobim case, brazi, înşirăm vorbe precum în jocul cu mărgele de sticlă dacă ne permitem marele păcat, strigător la cer, de a judeca şi, prin asta, de a dispreţui suflete, de a călca peste ele.
Nu putem împodobi un suflet înainte de a-l curăţa.
Nu putem amesteca apa începută cu cea neîncepută.

Dumnezeu suflete a trimis în lume, suflete va lua în cer.

Suflete de prinţi, de cerşetori, de sfinţi, de păcătoşi, de oameni deştepţi sau proşti, de oameni frumoşi sau urâţi, suflete tari sau slabe, suflete credincioase sau atee.

Fiecare suflet este iubit de Tatăl în egală măsură.
Şi va fi judecat cu dreaptă măsură, în cunoştinţă de cauză.

La judecata de apoi, nu corpurile, nu spiritele, ci doar sufletele, goale-goluţe, având asupra lor doar agoniseala din timpul vieţii, vor trece testul adevărului.
Şi, după faptele lor, vor merge acolo unde le este locul.

Avem şansa ca la fiecare mare sărbătoare religioasă să ne examinăm şi să dăm afară răul.
Avem şansa spovedaniei, urmată de căinţă.
Iar căinţa presupune să nu mai repetăm niciodată acele păcate.

Păcatele strigătoare nu sunt cele ale cărnii, ci acelea de spirit şi de suflet.
Şi, probabil, regele păcatelor este rănirea altor suflete, lăsate pe pământ de Tatăl nostru şi al lor cu un rost.

Fiecare dintre noi are de învăţat o lecţie sau mai multe în şederea aici.
Cu binele nu învaţă nimeni nimic, aşa că răul, tot creaţie a Domnului, este absolut necesar.
Nu degeaba vin peste noi suferinţele, necazurile, bolile.
Preţuim astfel starea de bine, bucuria, sănătatea.

Faţa nu poate exista fără revers, omul când n-are umbră e deja pe celălalt tărâm.
Iar noi ne trezim judecând lumina şi umbra, cu de la noi putere, când nici Dumnezeu nu o face!

Necunoscute sunt căile Domnului.
Iar dacă nu ştim a le citi, atunci e bine să ne vedem de drumul şi împlinirea noastră şi să ne abţinem de la orice fel de judecată.

Fiindcă nu ştim când aparentul bun este un mare rău, iar aparentul rău este un mare bun, când o calitate în exces devine defect şi un defect în exces ajunge să fie calitate, nu ştim cât rău trebuie pe un talger al balanţei lui Dumnezeu ca să echilibreze binele de pe celălalt.

Nu mai judecaţi, oameni buni, chiar dacă obiectele judecăţii nu vă plac, chiar dacă după scara voastră valorică ar trebui să fie altfel.

Cu siguranţă veţi greşi, le veţi otrăvi şi lor sufletele, dar în egală măsură şi pe ale voastre.
Fiecare lacrimă de pe obrazul unui corp-carcasă de suflet se plăteşte înzecit.

Învăţaţi că fiecare om e un frate al vostru, fiindcă aveţi acelaşi tată.
Daţi-i ajutor, dacă vi-l cere.
Dacă nu, lăsaţi-l să-şi înfrunte singur întunericul, umbrele trecutului, ale prezentului, să dea piept cu necazurile, să cadă sau să se ridice.
Doar Dumnezeu ştie de unde a plecat, unde trebuie să ajungă şi care este preţul.

Puteţi doar să aveţi milă şi să-l iubiţi.
Atât.

Şi asta dacă sunteţi suficient de evoluaţi.
Fiindcă nu-i uşor să iubeşti ceea ce sufletul tău, deocamdată, dispreţuieşte.
Nu mai comparaţi trăirile voastre cu ale altora, fiindcă nu ştiţi nimic, dar nimic, despre ele.

Iubiţi şi lăsaţi-vă iubiţi, fără a judeca iubirea.
Nu are grade de comparaţie, nici intensităţi diferite decât în minţile voastre.
Unitatea de măsură e subiectivă şi, implicit, defectă.

Dacă nu puteţi accepta un om aşa cum este, cu luminile şi umbrele lui, voi sunteţi defecţi.
Fiindcă lumina are exact câtă umbră trebuie, fie că-i lumânare, om sau soare.

Ocupaţi-vă doar de voi, de sufletele voastre, pentru a fi pregătite de întâlnirea corectă cu alte suflete.
Unul singur vă e pereche.
Celelalte sunt fraţi.

Deprindeţi iertarea, smerenia, căinţa şi toate instrumentele lăsate de Dumnezeu pentru a ne apropia de mântuire încă din timpul vieţii pe Pământ.

Lăsaţi păcatele aici, ardeţi-le prin ispăşire, aşa încât dincolo, la Marea Judecată, să fiţi uşori ca fulgii, curaţi precum copiii, cu cât mai puţine greşeli neîndreptate la purtător.

Închei, fiindcă şi aşa am spus prea mult.
Şi direct, şi, din nou, printre rânduri.

Sper să fiţi mulţumit, domnule Fluturel!

Fiindcă de politică şi alte acţiuni exterioare vorbeşte toată lumea în van, pe toate site-urile, pe toate blogurile.
Discutăm pe stradă, acasă, la serviciu, în pat.
Vorbim vorbe.
Viaţa exterioară porneşte din suflet.
Acolo e concepţia, acolo e şi hiba.
Orice am gândit rău se sfârşeşte rău.
Şi gândul bun dar cu premise greşite sfârşeşte tot rău.

De sufletele generatoare de rău nu vrea să se ocupe nimeni.
Tuturora le e jenă să-l mărturisească explicit pe Dumnezeu.
Iisus ar trebui să trăiască în noi, la fiecare pas.
Trăieşte?
De ce mai sărbătorim Paştele, Crăciunul şi tot alaiul de sărbători dacă le golim de substanţa lor?

Poporul ăsta se declară ortodox, dar se poartă precum unul păgân.
Una gândeşte, uneori alta spune, cel mai adesea alta face.

Calea spre însănătoşire a fiecărui individ în parte şi a naţiei în ansamblu pleacă de la abandonul judecăţii semenilor (nu vorbim aici de judecata din tribunale) şi trece prin respect, prin măsură şi, obligatoriu, prin iubire.

Numai că iubirea fără modestie, fără smerenie, fără căinţă, fără iertare, fără compasiune, fără respect, nu e iubire.
Nu te poţi iubi doar pe tine.
Dar trebuie să te iubeşti şi pe tine ca să-i poţi iubi pe alţii.

Anunțuri

Responses

  1. Din nou superba!
    Vezi de ce sustin eu mereu ca ar trebui sa candidezi la presedintie? Nicol, ai ajuns la ceva ce inca multi dintre noi nu avem: intelepciune! Superb!

  2. Ghiţă,

    Aş candida doar ca sa-l văd pe Anti emigrând în Patagonia. 🙂 🙂 🙂

    Glumesc, desigur… Nu o să intru în politică niciodată.
    Ştii vorba românească: „Când Dumnezeu vrea să piardă un om, întâi îi ia minţile!”
    Tu eşti, ca de obicei, un drăguţ, dar eu ştiu totdeauna când o pălărie (precum politica) e prea mare pentru mine.
    Fii realist, Ghiţă! Ce merite am ca să-mi propun, fie şi în glumă, obţinerea unei astfel de demnităţi?

    Cât despre înţelepciune, câtă este, ştiu ce valoare de întrebuinţare să-i dau, nu se iroseşte…

  3. Buna dimineata!
    Stiu ca nu vei face acest pas Nicol, dar imi place mie sa ma gandesc: „oare cum ar fi?”
    Oare este greşit sa-ţi doreşti ce-i mai bine şi mai bun pentru ţara ta? Eu ŞTIU că ai putea fi PREŞEDINTELE de care are nevoie România!Merite? Nu merite trebuie să ai Nicol, CALITATE trebuie şi pe zi ce trece văd că la tine se acumulează tot mai multă! Nu încerc sa te „încânt” Nicol, tu ştii că nu-s omul care să o facă şi Sebi o ştie, dar acesta-i adevarul şi momentul ca un INTELECTUAL adevărat să conducă această ţară!
    România a fost condusă destul de oamenii cu „merite”, poate a venit timpul să intre şi ” calitatea” în ecuaţie! Nu sunt realist Nicol? Ba sunt Nicol! Am impresia că intelectualitatea românească a rămas inhibată odată cu eşecul domnului Manolescu iar acum , de frica eşecului, nu mai apar decât oportuniştii.
    Eu tot „visez” frumos Nicol, ce să fac, nu am altă alternativă!
    Cât despre Sebi, hmm! Cred că ar fi cel mai mândru consort!

  4. Mda, am fost anunţat că se bârfeşte pe seama mea aici. Deci:

    „Aş candida doar ca sa-l văd pe Anti emigrând în Patagonia”
    Ha,ha,ha……vă sugerez doamna mea a nu vă ambiţiona! Aţi uitat că se apropie 04.07.2011?

    “oare cum ar fi?”
    Ha, ha, ha….DICTATURĂ CUMPLITĂ AR FI! La un minut după investitură. primul ministru ar fi un anume general, în al doilea minut Patriciu ar fi condamnat şi executat, în al treilea minut eu aş fi castrat prin decret prezidenţial, în al patrulea minut România ar deveni Monarhie, Maiestatea Sa Regele Mihai refiind pus în drepturi!

    „Cât despre Sebi, hmm! Cred că ar fi cel mai mândru consort!”
    Ha, ha, ha…..Cât de mândru poate fi un consort castrat? Nunu! Decât aşa consort mai bine îngropat mort!

    Beeeeeeeeeei Ghiţă, ce ai bre cu mine? De ce-mi vrei tu răul?
    🙂 🙂 🙂

  5. Am uitat:
    Futu-ţi condeiul, şi cerneala care-ţi curge prin vine, că bine mai scrii Savinule! SUPERB!

  6. Anti,
    Stiu ca 4 iulie e ziua nationala a Americii si a ta – faci o jumatate de secol, Mos Don Juan. Iarta-mi ignoranta, dar ce se mai intampla atunci? 🙂 …. 🙂

  7. In rest,
    – Nu se barfeste, se comenteaza public, nu la colturi.
    – Tu ai scos perla cu Patagonia, nu eu. Si de mai multe ori…
    – Cu dictatura, pe toate punctele, ai dat-o in bara. Constitutia nu-mi permite nimic din toate ce le-ai scris. As fi presedinte pentru o zi, cat sa predau tara in mainile unui Rege. A nu se intelege Radu Duda… Apropo, Charles are doi baieti… Nu incap amandoi pe tron… nu ne-ar prinde bine unul in Romania?
    – Cu castratul ai scofalcit-o de tot… 🙂

    Concluzie:
    Ghita, nu ma mai visa presedinte, ca face Sebi infarct….

  8. Contrar lui Platon, care definea sufletul ca pe o realitate autonomă, separată de corp și unită accidental cu el, Aristotel, se interesează de suflet drept componentă esențială a acestui tot indisolubil care este ființa vie. Principiu al vieții, sufletul este inclus în corp: el este ceva al corpului, care îi dă această calitate particulară de viu. El este astfel strâns legat de organizarea corpului: o piatră (existență naturală inertă) sau o mașină (existență artificială) nu pot primi viața. Pe de altă parte, distrugerea unui singur organ este câteodată suficientă pentru a-i lua animalului calitatea sa esențială de viu.
    Facultățile sufletului
    • Sufletul ca principiu vital: hrănirea și reproducerea
    Chiar la scara ei cea mai umilă, viața nu constă într-un proces pur mecanic și material. A se hrăni nu este tot una cu acumularea hranei și creșterea de o manieră nedefinită. Transformarea acestei hrane într-un fel anume mărește părțile corpului conform unei limite, unei proporții și unei armonii; sufletul este principiul care realizează această proporție armonioasă.
    • Sufletul ca principiu senzorial
    Pentru Aristotel, simțul nu este alterat de sensibil, senzația constând mai curând într-o trecere în act a sensibilului și totodată a facultății de a simți. De altfel, nu există contact corporal în senzație. Dimpotrivă, este nevoie de o anumită distanță între simț și lucru, un „mediu” ce transmite proprietățile sensibile ale lucrului.
    • Sufletul ca principiu intelectual
    Gândirea este legată de corp prin exercițiu, fiind total independentă de corp prin obiectul său. Această ambiguitate face deosebit de complexă rezolvarea problemei nemuririi sufletului, a cărei condiție esențială este capacitatea sa de a exercita o activitate proprie în afara corpului. Aristotel compară gândirea cu senzația. Vederea degajă culorile lucrului, dar pentru aceasta ea are nevoie de lumină care face în același timp lucrul „vizibil” și ochiul „văzător”. Gândirea are de asemenea nevoie de un echivalent al luminii pentru a supune lucrurile gândului. Această „lumină” intelectuală este numită de Aristotel „gândire în act”.

    Daca privim dinspre suflet spre Noi si prin noi spre Aproape, putem, daca sinceritatea Adevarului ne da puterea de a vedea direct, nu tangential, atunci vom descoperi Adevarurile care ne cuprind. Si Pacatele.
    Adevarurile insa, nu ne cuprind pe noi cei trecatori, din cauza motivului primordial petrecut in Timpul Patimilor. Timp care ni se datoreaza pacatuirii impotriva Fiului inca dinainte de a se fi nascut. Pacatuirii in uitarea clipei trecute. Pacatuirii in uitarea prieteniei, a dragostei, a luminii care ne-a strafulgerat pentru o clipita Fiinta. Pacatuirii in uitare.
    Casetele obiectelor de pret, pe care se asterne praful ne-increderii ascunde in ungherele lor stramte, diamante nepretuite. Pietrele stralucirii, slefuite cu migala si incredere. Slefuitorul, poate insa uneori insista prea mult asupra unei fatzete si acest lucru poate strica valoarea asteptata de bijutier. Chiar daca stralucirea ramane aceeasi. Dar cine cunoaste atat de perfect matematica Luminii. A luminii care se scurge pe langa noi, odata cu trecerea timpului, tot mai difuza, tot mai lipsita de umbra.
    Adevarul si Pacatul. Ziua si Intunericul. Fiinta si Nefiinta.
    Exista in Fiinta din noi, Adevarul fara de greseala? Exista rau fara pietre, nisip sau efortul curgerii? Inchiderea in Adevarul pe care-l credem, este de fapt o prabusire in neancrederea din noi. Atunci cand nu mai credem in nimic, prabusirea este deja inceputa. Iar cand nu percepem haul care ne cuprinde, caderea nu mai poate fi perceputa. Mainile intinse, ne dau sperante, ne reaprinde luminita de care avem nevoie sa vedem mai departe. Ne salveaza din cadere.
    Cred ca Dumnezeu ofera daruri. Nimic nu este meritat, totul e dar. De cate ori ne-am tinut brate si am crezut ca asa e normal si firesc… dar e totul o mare minune, minunea de a sta in acelasi timp in acelasi loc, cu persoana pe care o iubiti atat de mult, atunci cand pamantul e atat de mare si oameni atat de multi…
    E o minune iubirea iar Dumnezeu este atat de bun…
    Cred in schimbare. Cred ca omul se poate schimba, chiar si intr-un tarziu, in bine. si cred ca niciodata nu e prea tarziu. Cred ca omul este capabil, atunci cand e umplut de Dumnezeu, sa ierte tot si sa o ia de la capat pe acelasi drum, scuturandu-se de murdaria din cadere. Asta e adevarata iubire: …sa iei un lucru alb, murdarit si sa-l albesti, cu speranta, increderea, credinta, lumina, iubire, dor, eforturi si multa, multa rabdare.
    Ce a inceput Dumnezeu va termina. Indiferent cat de jos a cazut omul, nu va fi lasat acolo. Nu poti cadea mai jos de bratele Sale iubitoare. Si minunea este cum lucrurile murdare se curatesc, e o minune mult mai mare decat sa reincepi ceva nou si sa lasi in urma murdaria impreuna cu ce a produs-o…
    cred in revenirea aproapelui, cred in pocainta talharului de pe cruce, cred in aceasta mare minune si cred ca aceasta contine dumnezeire: iubire, iertare, incredere, speranta, credinta.
    imi plac marturisirile de credinta si imi place sa vad cum omul isi reprimeste cu drag aproapele care a gresit, desi cel din urma nu merita asta. dar aici nu e vorba de merite, ci de daruri. Si darurile cele mai frumoase sunt cele pe care nu le meriti…

    „Păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul.
    Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătămare adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un sentiment egoist.
    Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum însă nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: „Să se răstignească, să se răstignească”… Acum îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa, cei pentru care suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-I facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea şi să dărâme Iadul.
    Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului.
    Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, să găseşti argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseşti argumentele care te apropie.
    Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri.
    Bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le socoteşti ca atare? Căci să ştii că tot timpul ţi s-a dat ca să câştigi raiul şi tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că ne va ierta, că sunt alţii mult mai răi decât tine.”

    Un ganditor spunea: “Dragostea este abilitatea de a merge prin conflicte impreuna”. Inchei cu gandul ca fara empatie nu exista dragoste de aproape si ca pacatul celui de langa tine poate fi oricand al tau.
    Daca Dumnezeu stie gandurile noastre si totusi ne iubeste cine sunt eu sa nu te iubesc desi niciodata nu stiu cand ma urasti?

  9. Minunat text, Mircea.
    Multumim.
    Nu-ti urez nimic, ca sa fiu sigura ca mai dai pe aici pana la Craciun!
    Sunt o mica santajista sentimentala, dar vii asa de rar pe la noi….
    De pe 23 decembrie pana pe 3 ianuarie intru si eu in vacanta si o sa am timp de bloguri (real si veghe)

  10. Uneori, Dumnezeu ne sta aproape.
    Si ne este de-ajuns privirea Lui blajina sa ne vindecam…

    Si Noi, fiecare dintre noi sa avem incredere in Privirea Lui

  11. Răspund pe puncte deoarece punct cu punct, pic-pic-pic picătura chinezească este cea mai sigură metodă de a enerva pe cineva! Şi astăzi, acum, am un chef teribil de a te enerva teribil. Deci:

    1. „Stiu ca 4 iulie e ziua nationala a Americii si a ta”
    Ha, ha, ha….Vezi? Aceasta a fost marea ta problemă! EXPRIMAREA! O soţie iubitoare ar fi spus:
    Ştiu ca 4 iulie e ziua ta, care fiind soţul meu, eşti soarilii vieţii mielii! Nu înţeleg ce caută America în contextul ăsta? Este exact ca sula calului şi prefectura din vârful dealului!Vezi d-aia există instituţia divorţului! Pentru a corecta „nepotrivirile la caracter” şi pentru ca fiecare să rămână cu pizda mă-sii! Tu cu America ta, eu cu „curvilii” mele!
    🙂 🙂 🙂
    2. „faci o jumatate de secol”
    Ha, ha, ha….şi mă rog dacă fac juma’ de secol mă aflu care cumva în pericol de a-mi pierde limba? Şezi liniştită în fotel doamnă, am citit mult şi dacă pixul uneori îmi tremură şi pare a nu mai avea pastă sau dacă privirea-mi mioapă nu mai găseşte tastele
    „ENTER”, „INSERT” sau „REPLY”, limba mea articulează la fel de bine „consonatic şi vocalic!” …. articuleză româneşte!
    🙂 🙂 🙂
    3. „Mos Don Juan”
    Ha, ha, ha….sevilianul Don Juan avea spadă doamnă! Era subţire! Eu român fiind, am paloş! Gros! ……vorba lui Ştefan cel Mare: „Am terminat cu luptilii, acum să vină curvilii! Câte războaie am purtat, atâte biserici am ridicat şi tot atâtea femei am regulat!” Oricum nu uita:
    Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
    oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
    🙂 🙂 🙂
    4. „Tu ai scos perla cu Patagonia”
    Ha, ha, ha….era o simplă metaforă nevinovată. Adevărul este că nu-i vorba de perle ci de diamante şi nu-i vorba de Patagonia, dar tot prin sudul lumii mari se află!
    🙂 🙂 🙂
    5. „Constitutia nu-mi permite nimic din toate ce le-ai scris.”
    Ha, ha, ha…..alooooo!…… eu am spus DICTATURĂ! Dictatura nu ia în seamă Constituţia! Să înţeleg că nici dumneavoastră doamnă, ca de altfel majoritatea cetăţenilor români, nu prea înţelegeţi româneşte? Eu româneşte am vorbit! În fond de ce m-aş mira! Sunteţi cetăţean român şi cetăţenii români înţeleg totdeauna doar ce vor, doar cum vor şi doar în interesul lor!
    🙂 🙂 🙂
    6. „A nu se intelege Radu Duda”
    Ha, ha, ha…..iar intervine aia cu „sula calului şi prefectura din vârful dealului”! Iar înţelegeţi ceea ce vreţi, cum vreţi şi doar în interesul dumneavoastră! Am spus: „România ar deveni Monarhie, Maiestatea Sa Regele Mihai refiind pus în drepturi!” Deci unde-i duda de Duda în ceea ce am spus eu?
    🙂 🙂 🙂
    7. „nu ne-ar prinde bine unul in Romania?”
    Ha, ha, ha!….părerea mea este că NU! Avem o monarhie şi trebuie să respectăm algoritmul descendenţei la tron! Convenabil sau inconvenabil nouă!
    🙂 🙂 🙂
    8. „Cu castratul ai scofalcit-o de tot”
    Ha, ha, ha…femeia tot femeie rămâne! Când e lovită la interes, hop schimbă macazul! Păi hai s-o descofâlcesc: „CENTURĂ DE CASTITATE” sună mai bine?
    🙂 🙂 🙂
    9. „ca face Sebi infarct”
    Ha, ha, ha!…N-AI SĂ VEZI! NU FACE INFARCT MĂGARUL CÂND VREA SAMARUL, SAU GHIŢĂ PESCARUL! În fond am menţionat răspicat: AM SĂ EMIGREZ!
    🙂 🙂 🙂
    10. Doamnă, aţi uitat care cumva că bine instruit fiind pe la cele şcoli pe unde mi-am tocit coatilii, am permanent „replica” la mine?
    🙂 🙂 🙂

    Iaca că v-o pusei de zece picături chinezeşti…enervare plăcută!
    🙂 🙂 🙂

  12. Nea Mircea se vede ca ai suflet!
    @ Nicol: Atunci pentru numele lui Dumnezeu cel viu, fii presedinte pentru o zi!
    @ Eusebiu: Lasa taica nu te mai da „lovit”, la mine nu tine! Crezi ca nu stiu ca pentru tine Nicol e soarele si punctul de sprijin cu ajutorul caruia poti muta lumea?Va pup pe toti trei!

  13. Băh! Tu să taci! Eu dimineaţă când m-am trezit şi am consultat agenda cu ce am de făcut astăzi, acolo scria clar:

    Luni 21 decembrie 2010
    Program de enervat Savin.

    Aşa scrie la agendă aşa fac!
    🙂 🙂 🙂

  14. Savinuleeeee, ce moşmondeşti tu p-acolo? Văd că nu răspunzi! Te pregăteşti să-mi tragi vreo două după ceafă?
    Hihihi!

  15. Ghita,
    Daca ma luam dupa rautatile lui Anti, muream pana acum de o mie si una de ori si nu mai aveai candidat la presedintie… 🙂 🙂 🙂
    Sunt o tanara babaciune inca, mai am pana la dat de ort la popa.
    Lasa-l si pe el sa-si faca numarul pe astazi…
    Cum vrei sa vrajeasca mimozele altfel decat tipand in gura mare ca e la cutite cu mine?
    Probabil ca a gasit o prospatura care sta in cumpana, ca e insurat, si atunci a pus de-o comedie…
    A la Anti, nimic nou sub soare…

  16. Mircea S. Bozan
    ..E o minune iubirea iar Dumnezeu este atat de bun…Ce a inceput Dumnezeu va termina. Indiferent cat de jos a cazut omul, nu va fi lasat acolo. Nu poti cadea mai jos de bratele Sale iubitoare…. ”

    -adevar, frumos,graiesti!!!

    ” Dar cine cunoaste atat de perfect matematica Luminii. ”
    -sarbatorim,an de an ,nasterea ” LUMINII”!!!!

  17. Mai Eusebiu, vezi ca-i Marti 21! Ai pierdut o zi??? Fa ocolul Pamantului si recupereaz-o!

  18. for ALL:
    SARBATORI FERICITE!!!
    PRIMITI CU COLINDE??!!:
    1)http://www.youtube.com/watch?v=bhVk_2w000M
    2)http://www.youtube.com/watch?v=ImBn72kCOew
    LA MULTI ANI ,CU LUMINA DIVINA!!!
    -si:
    IMI PARE RAU!
    VA ROG,IERTATI-MA!
    VA MULTUMESC!
    VA IUBESC!

    LOVE&LIGHT
    Elena Ionescu alias Corco

  19. …da’ nu ma pot abtine…pentru Anti,ca tot se lauda…:

  20. Re Savin:
    Woaliuuuuuu Savin asta-i lovitură parşivă direct în OO!
    🙂 🙂 🙂
    Re Ghiţă:
    N-are bre nici o importanţă ce zi este! Deviza rămâne aceeşi:
    SAVIN TREBUIE ENERVAT ZILNIC! ŞTIU EU DE CE!
    🙂 🙂 🙂
    Re Corco:
    LA MULŢI ANI ELENA IONESCU!
    Habar n-am dacă ăia de la categoria „for ALL” te-or ierta sau ba!
    Io unicul, io dementul: TE IERT!
    TE IERT CĂ EŞTI LA FEL DE DEMNETĂ CA ŞI MINE!
    Behehe!
    Ia replică:

    🙂 🙂 🙂

  21. Mi-era dor de zambetul unei femei frumoase! Mai zambiti pe aici , Doamna Savin!
    Aroma tainica a mirodeniilor iernii sa va invaluie sufletul si sa depanati cuvinte cum numai dv. puteti sa o faceti!
    Si pentru apropiatii sufletului meu ,D-na Savin, Cercetashul, Domnul Anti-noul parinte coopt :)) un dar de sarbatoare:
    Dragilor, va stiu, fara sa va vad, va aud fara sa ne fi vorbit!
    Sarbatori cu tihna si Lumina!

  22. Multumesc Brandusa si-ti doresc si eu ”Sarbatori fericite, pline de harul divin!”

    Ce bine functioneaza telepatia! Ai fost in gandurile mele zilele acestea, dar si altadata! Cu mult drag …

  23. Tuturor va doresc Sarbatori fericite, luminate!

    Dar sa stiti ca va urez mai mult, mai vartos in ajun de Craciun! 🙂

    Cu mult drag si multa recunostiinta ca v-am intalnit!

  24. Brandusa si Cercetasha,
    Adaugati si bucuria mea de a fi gazda zicerilor voastre!
    Nu va urez acum, ca sa mai veniti pe aici pana la Craciun! 🙂

  25. Am onoarea sa va salut, dragi suflete la purtator

    Ma regasesc in anumite pasaje in minunatul text al lui NICO. Imi pare rau, dar n-am vrut sa iasa asa.. N-am vrut sa judec, doar am vrut sa inteleg.. si sa ajut…Imi recunosc infailibilitatea NAIVITATII ..fiindca, desi codurile ENIGMA sunt la mine, pretind sa fiu inteles pe ochi frumosi.. Inainte de MARILE MANEVRE DE SARBATORI, va rog sa ma iertati..dragilor…de multe ori dau cu mucii’n fasole chiar daca in MENU e altceva.. Iertati-mi parabolele chiar si atunci cand sunt elipse..
    SARBATORI FERICITE…!!

  26. Ai asternut atatea ganduri frumoase,si nu pot sa-ti multumesc indeajuns.
    Un Craciun binecuvantat,si sa te bucuri de ce ti-e mai drag!

  27. Craciun Fericit

  28. Craciun fericit!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: