Publicat de: nicoletasavin | 04/01/2011

Decalogul lui Octavian Paler

Decalog

1. Să aştepţi oricât.

2. Să aştepţi orice.

3. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

4. Să nu numeri zilele.

5. Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

6. Repetă că nu exista pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

7. Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

8. Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

9. Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

10. Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, o grotă.

(Octavian Paler, “Viata pe un peron”, pagina 19)

Anunțuri

Responses

  1. Buna dimineata. D-na Nicoleta, despre morti numai de bine, dar nu pot desparti omul Paler, de scriitorul Paler. Mi-a placut la un moment dat, dar am avut si o mare dezamagire. Poate nu ar trebui sa comentez, ci doar sa va citesc (o fac cu mare placere), dar nu m-am putut stapani. Imi cer iertare daca supar.

  2. Nici mie nu mi-a placut omul Paler.
    Acum e dincolo, dar cat traia mi se parea ne-om.
    Nu a imbatranit frumos, nu s-a inteleptit, s-a acrit…
    Acum incerc sa redescoper scriitorul.
    Sper sa nu o luati drept blasfemie.

    Dar decalogul si multe din scrierile lui merita citite, pe principiul sa faci ce spune popa, nu ce face.
    Gresesc?

    Are un anunit gen de luciditate tandra, greu de regasit în alte scrieri…

    P.S. De suparat nu superi niciodata, nici tu, nici un alt oaspete al acestui loc.

  3. 3. SĂ NU-ŢI AMINTEŞTI, ÎN SCHIMB, ORICE. NU SUNT BUNE DECÂT AMINTIRILE CARE TE AJUTĂ SĂ TRĂIEŞTI ÎN PREZENT.

    Oare, nu s-ar putea aplica si in politica? 🙂

  4. „Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.”

    „Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.”

    La Aiud, sunt muncitori care fac greva foamei, ca sã stea în celulã cu el (Petre Tutea), sã-l audã cum vorbeste. Colonelul Crãciun – nomina odiosa! – îl întreabã pe unul:

    „- Da’ ce, mã, pricepi ceva?
    – Nimic! Dar e grozãvie… ”
    http://www.tutea.ro/evocari_6.htm

    De ce oare pentru unii nu sunt bune amintirile decit selectiv, doar acelea care te ajuta sa traiesti in prezent, in raiul grotei, singur ca o tirfa foarte neegoist(a) ?

    Eu imi aduc aminte in fiecare zi (fara sa fac nici un efort de memorie) de UM 0666, mi-a fost mereu aproape in incercarea de a ma face sa devin parte a propriilor mele nelamuriri, dar eram atit de nelamurit incint am ramas cu o amintire despre ce nu m-a facut sa traiesc acel prezent … cum sa imi uit aceasta pretiosa amintire pentru a trai intr-un prezent si mai lipsit de lamuriri …. tirfa singura si neegoista ….

    „Dacã Securitatea îi confisca manuscrisele la fiecare din arestãri si îl închidea pentru pãcatul lui capital – „vorba slobodã”, sau fiindcã numele îi apãruse pe lista unui guvern ipotetic, în dreptul Ministerului Culturii – si el habar navea! – unii – dintre securistii mai tineri, ascultându-l subjugati de farmecul lui de sirenã, au intrat si ei la puscãrie!
    Primit cu ovatii în Uniunea Scriitorilor care, spre cinstea ei, i-a acordat o pensie de 4.000 lei lunar (fatã de cele anterioare de… 450 lei si, ulterior, 1.500), permitându-i astfel o viatã la limita decentei, Petre Tutea îsi continuã netulburat monologul, practicând, între altele, aforismul. Am notat câteva:
    – Filosofia marxismului este filosofia neumanului.
    – Comunismul este una din iluziile imbecile ale omului.
    – Comunismul are o naturã neantropologicã: e ca si cum ai vorbi unui gard.
    – Comunistii nu sunt oameni, sunt preoameni.
    – Comunistul este ca un câine: îi este fricã de bãtaie.
    – Comunistii sunt posesori de falimente.
    – Comunistii nu înlãturã mizeria: escroci, ei o fardeazã.
    – Comunistii si cãlãii – Pantiusa, Nicolschi, Turcanu – n-au lãsat loc de „bunã ziua”.
    – Majoritatea comunistilor sunt minoritari.
    – Social-democratii sunt onanistii socialistilor. (…)
    Anecdota este altã specie cultivatã de magistru. Mai ales atunci când subiectul este tragic. Notez aici doar patru.
    1. La Aiud, sunt muncitori care fac greva foamei, ca sã stea în celulã cu el, sã-l audã cum vorbeste. Colonelul Crãciun – nomina odiosa! – îl întreabã pe unul:
    – Da’ ce, mã, pricepi ceva?
    – Nimic! Dar e grozãvie…
    2. Un muncitor avea burta mare. Tutea îl întreabã: – Ce ai, esti bolnav? – Nu. E pâine pentru dumneavoastrã…
    3. Dialog, la liberarea din închisoare, între Tutea (închis de 13 ani) si Printul Ghica (închis de 23 de ani). Tutea cãtre Ghica: – Luati-o înainte, cã aveti 23 de ani, cã dacã ies eu întâi – zic ãstia cã-s omul guvernului…
    4. Petre Pandrea (tatãl autorului evocãrii – n. red.) era la „Neagrã” (celulã cu statut de pedeapsã severã – n. red.). „Fãcea greva foamei, se ruga, ajunsese în stare de levitatie. Îsi trecea mâna pe sub spate” (Petre Tutea). Îi aduseserã arpacas la gamelã si nu-l atingea. Gardianul care, cu trei zile în urmã, îl ironiza: „Banditule, tu crezi în Iisus Hristos si’n mã-sa?” fu cuprins de teamã vãzându-l, si bâigui cãtre Pandrea cel rãmas impasibil si concentrat: „Rugati-vã si pentru mine, Domnule, sã ne scape Dumnezeu de rusi…”
    Devine, cred, o evidentã cã reconstituirea istoriei românilor si a vietii Bucurestilor, este imposibilã si de neînteles, fãrã cunoasterea acestor personaje, pitoresti si tragice totodatã, bãrbati nonsalanti si nepãsãtori fatã de propria soartã, pe care o expun constient primejdiilor, dintr-o lume româneascã cu reflexe balcanice, de mâncãciosi, guralivi, avizi de culturã si de frumos, mari poligloti si creatori, precum cei pomeniti, împreunã cu un Barbilian, un N. Carandino, un Ion Marin Sadoveanu…
    Dar parcã nimeni nu vorbeste precum Tutea.
    Acest Socrate carpato-danubian îsi asteaptã încã, în grãdinile lui Akademos, un Platon al lui. Îl va gãsi oare?

    Te îmbrãtisez filial, Iubite domnule Tutea! La revedere si pe curând. „

  5. Dragos,
    Pe cat de mare e nevoia de modele a tinerei generatii, pe atat de mare e hemoragia de false valori sau chiar de non-valori in spatiul public.
    Ce Steinhardt, care Tutea, ce Vulcanescu, care Elisabeta Rizea, ce Arsenie Boca, care Gyr?
    Iertaciune tuturor celor pe care nu i-am enumerat, dar care au rezistat ciumei comuniste cu Iisus in inima.
    Toti cei ce-l marturisesc explicit pe Dumnezeu sunt expulzati nu doar din spatiul public, ci si din memoria colectiva, daca se poate.

    Laici om fi ajuns, dar nici chiar asa, sa-i punem intre paranteze pe Creator, pe Fiul Sau, dar si pe oamenii care nu se rusineaza sa recunoasca Treimea si dumnezeirea din ei.
    Si asta la un popor majoritar ortodox, in proportii covarsitoare. Nu ziua lui Iisus, ci Craciunul, nu rastignirea si invierea lui Iisus, ci Pastele. Nu vi se pare ca ascundem esentialul?

  6. ”Pe cat de mare e nevoia de modele a tinerei generatii, pe atat de mare e hemoragia de false valori sau chiar de non-valori in spatiul public.
    Ce Steinhardt, care Tutea, ce Vulcanescu, care Elisabeta Rizea, ce Arsenie Boca, care Gyr?”…

    Deseori, cand amintesc in postari despre grozaviile fostului spatiu al mortii- inchisorile romanesti, instinctiv, mi se arunca in obraz faptul ca sunt cuprins de Ura si sete de razbunare… Ii dezamagesc profund pe acei care gandesc astfel… De ura, dupa o vreme te vindeci. Greu, dar o faci. Chiar daca cei care au citit pasajul de mai sus despre col. Craciun de la Aiud, o BESTIE cu chip uman. Venea pe Zarca Veche (locul unde erau detinuti „politicii”, din curtea 2-a), si dadea desteptarea la ora 3 sau 4 dimineata. Erau detinuti care nu se miscau atat de repede, buimaci de somn si sleiti de puteri… Pentru acestia urma, de fiecare data urma, bataia, izolatorul, oarba, sau umilinta fizica… De exemplu, stiu asta direct de la un „co-locatar” al celulei unde am ajuns si eu, inainte cu 8 ani, inainte de a fi eliberat, Gyr a avut un puternic acces de tuse si nu a putut sa se scoale de pe rogojina. Atunci Craciun, beat, s-a urinat pe fata lui Gyr si i-a spus: ce bai banditule vrei sa ma faci sa te duc la spital? Ia ba si bea sirop de tuse… Dupa care l-a lovit cu cisma in piept….
    …Sau fratii Somnea. Cine a auzit numai de plut adj. Gheorge Somnea de la Gherla de pe celular, il trec fiorii, sau de vestitul director Goiciu, tortionarul Istrate, Tudoran si doctorul securitãtii Sin.

    Ura, ce este ura? Cum poti sa te razbuni fizic sau verbal pe cineva care gandea atunci ca …asa este bine…? Dar ce-i mai rau, este ca gandesc si acum ca ce au facut, au facut bine…

    Dar, chiar daca pe umărul meu, Moartea a venit de multe ori să plăngă, am intalnit si oameni printre caralii. Putini, extrem de putini, dar au fost…

    Tocmai de aceea, este necesar ca aceste lucruri sa fie cunoscute cat mai bine, cat mai mult. Pentru ca aceste greseli ale Marii Nopti comuniste insangerate sa nu se mai repete. Cei care „iau atitudine”, rad batjocoritor, au fost in cele mai multe cazuri „implicati” in sistemul represiv sau, pentru ei aceste drame au reprezentat o sceneta mult prea dramatizata de cei care le re-evoca patetic.
    Criminalii poporului roman trebuiesc aratati permanent in toata hidosenia lor morala. In carti, articole, televiziuni, bloguri.
    Nu avem voie sa uitam nimic din holochaustul romanesc.
    Si tocmai de aceea, militez aprig pentru ca Paul Goma sa fie asezat pe soclul pe care merita, acela de parte a martirajului patimit de romanii unei Romanii ingenunchiate cu ura proletara.
    Nu avem dreptul sa aruncam in derizoriu suferintele Romaniei de sub comunisti. Iar falsificarea mestesugita a „jurnalistilor” sau statisticienilor mercenari despre starea nostalgica in care „62% dintre romani” au decazut, este periculoasa si dirijata de fostele forte ale represiunii bolsevice. Acestea sunt uneltele democratice ale sistemului teroarei comuniste.

    Scoala romaneasca va trebui ca inca din ciclul scolar primar sa introduca o ora saptamanal, facultativa, despre grozaviile intamplate sub comunism. Pentru ca la aceste ore, sa participe supravietuitorii sistemului mortii si sa povesteasca despre acele rani, inca deschise. Pentru ca tinerele generatii sa stie ca atunci cand vor avea drept de vot, tortionarii sau cei care au gandirea politica in aceasta directie, bolnava, sa nu-i mai aleaga. Sa stie de ce le-a murit bunicul, strabunicul sau varfurile intelectualitatii romanesti, imediat dupa ce tancurile bolsevismului, ne-au calcat fiinta romaneasca cu senilele ucigase. Si nu mai trebuie sa uitam, ca o buna parte dintre noi, romanii, au facut parte din sistemul tortionar, din sistemul urii si crimei.
    Din randul Oamenilor de bine….

  7. Multumesc, Mircea,

    Nu voi inceta sa spun ca romanii pot sa retraiasca cele mai teribile orori cat timp sunt dispusi sa uite ce au trait (stii bine, „Cine-si uita istoria, o retraieste”).
    Sper ca apartenenta la UE sa faca imposibila reinvierea ciumei rosii…
    Si mai sper ca derizoriul cultivat de presa romaneasca sa nu aiba efectele scontate.
    Inca avem parinti si bunici care ne pot spune cum a fost, iar ei nu mint.
    Dar avem noi urechi de ascultat?

  8. …nu cred ca ar fi intelept sa ne lasam capul pe umerii „fecioarei” EU. Eu cred, si inclin sa cred tot mai tare, ca noul CAER, a preluat aceleasi apucaturi istorice, sub multicolora si decorativa „democratie”. Va trebui sa Stim insa ca cel putin doua tari europene, aceleasi care ne „ti sula-n coaste” s-au „servit gratis” de Banca Europeana pentru sustinerea financiara interna si pentru a acoperii mizeriile financiare intamplate in tarile lor…
    Comportamentul comercial, economic si financiar, coordonat politic ne trimite cu gandul la stilul folosit in luarea hotararilor decisive (pentru unele state bolsevice)- pana in 1989, de valoarea contractelor mutuale de la intalnirile de la Varsovia…

    Dar aceasta este o alta dureroasa „democratica” pagina, a Timpurilor pe care le traim….

  9. …iar Vadimi si alde Gigi sunt o gramada in parlamentul european (cu p mic) actual…

  10. Este Dan Puric, actorul, regizorul şi oratorul care umple săli de spectacole. Uneori stârneşte rumoare, alteori nervozitate în spaţiul public, însă de fiecare dată când vorbeşte captează atenţia auditoriului. Incontestabil, Dan Puric trezeşte mult interes şi cucereşte cu verva sa. „La masa Adevărului” s-a revoltat, a spus lucruri incomode şi – poate – susceptibile de nuanţare, dar a oferit cititorilor, cu generozitate, un exerciţiu de conştiinţă. Dan Puric a fost şi rămâne tonic, incitant şi molipsitor în râvna sa faţă de teologia trăită.www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/Dan_Puric-_-Daca_ne_pierdem_simtul_umorului-iesim_din_istorie

  11. http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/Dan_Puric-_-Daca_ne_pierdem_simtul_umorului-iesim_din_istorie


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: