Postat de: nicoletasavin | 23/04/2011

„Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit!”

 

 

Pentru toti cei ce pasiti pragul Blogului de veghe, crestini sau necrestini (inclusiv pentru dragul meu necredincios Anti), va ofer in dar Pastorala lui Gurie, episcop al Devei si Hunedoarei. E de-a dreptul nonconformista, daca e sa o compar cu Pastorala Patriarhului Daniel, dar o sa va umple sufletele de lumina, bucurie si iubire!

La multi ani pentru Ghita si Freddye, cei doi veghetori care si-au serbat ieri ziua numelui!

† GURIE,

prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei şi Hunedoarei,

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi Dreptmăritorilor creştini:

Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei!

Hristos a înviat!

Iubiţi credincioşi,

Mi-am intitulat cuvântul pastoral pe care vi-l adresez prin glasul preoţilor în această noapte (zi) a Învierii: Prin suferinţă la Înviere.

De la început afirmăm că răstignirea Domnului pe Cruce a transformat suferinţa dintr-o realitate absurdă şi tragică, dintr-o problemă care pune sub semnul întrebării însăşi viaţa, într-o realitate prin care s-a omorât moartea şi viaţă a devenit veşnică. În lumea noastră, în care perspectiva existenţei este adesea redusă la zările şi limitele vieţii pământeşti, suferinţa este percepută doar ca o povară, doar ca o realitate în care lipsa de sens îşi are de spus cuvântul suprem. Faptul că Hristos Domnul a ales suferinţa Crucii ca modalitate de biruinţă asupra durerii şi a morţii, aşează suferinţa în rândul valorilor mântuitoare. Până la Hristos, şi de atunci încoace înafara lui Hristos, suferinţa n-a depăşit aspectul de durere şi de viaţă intrată în degradare şi lipsă de sens. În lumina Crucii, suferinţa dobândeşte un rost fundamental: cale spre omorârea morţii şi izvor de viaţă veşnică. De aceea Vinerea Mare, ca zi în care durerea şi moartea par a birui, transformă suferinţa în premisă a omorârii morţii şi a iadului, în izvor de viaţă deplină. Căci Hristos, primind suferinţa şi moartea care sunt consecinţele ultime ale înstrăinării omului de Dumnezeu prin păcat le transformă în Cruce şi, prin aceasta, le umple de un alt conţinut decât cel de viaţă intrată în impas şi de simplă pedeapsă pentru neascultarea originară a lui Adam şi Eva. În Hristos suferinţei şi morţii li se transferă înţelesurile şi conţinuturile Crucii, adică de loc al împăcării omului cu Dumnezeu şi de modalitate prin care se pironeşte păcatul. Pe Cruce Hristos a pironit prin suferinţa Sa însăşi suferinţa noastră, iar prin moartea Sa a omorât moartea intrată în firea zidită.

Iubiţi credincioşi,

Mentalitatea umanistă ca şi civilizaţia modernă rămân de regulă străine faţă de acest înţeles al suferinţei. Omul descentrat din Dumnezeu, lipsit de un orizont care să depăşească zările lumii imediate, neagă suferinţei orice valenţă mântuitoare rezumându-se la aspectul ei de tragedie şi durere. De aceea, acest om, atât în planul social al existenţei, cât şi în cel personal, promovează o cultură a confortului, a bunăstării materiale cu orice preţ, a fugii de suferinţă şi a refuzului de a vedea în ea un posibil dialog al lui Dumnezeu cu lumea. Civilizaţia modernă reduce adesea suferinţa, în chip simplist şi superficial, la suprafaţa vieţii, o abordează, adică, doar ca pe o problemă de epidermă ce trebuie rezolvată strict medical. Nu la întâmplare cultura umanistă occidentală naufragiază când se întâlneşte cu suferinţa. Îi neagă mai întâi orice rost, fuge apoi de ea şi o evită cu preţul oricărui efort, iar atunci când n-o poate ocoli şi învinge, încearcă s-o evite prin euthanasie nesocotind, ori poate neştiind, că în acest fel intră în impasul şi sub puterea fară de capăt a iadului. Raportul omului modern cu suferinţa este deosebit de plastic reprezentat de mult mediatizatul caz de euthanasiere a lui Eduard Schaubli-Mayer. Acesta era lider al unei comunităţi protestante elveţiene. Descoperind că suferă de cumplita boală Alzheimer a decis să-şi înfrunte destinul prin euthanasie. Legea de stat elveţiană admite euthanasierea persoanelor umane doar dacă decizia înspre aceasta este luată în aşa-zisa deplinătate a facultăţilor mintale. Văzând în boala sa doar o problemă ce se consumă în interiorul relaţiei trup-psihic-lume, şi nicidecum o posibilă Vinere Mare a Răstignirii prin care viaţa sa ar fi fost provocată la raţiunile adânci şi dumnezeieşti ale Crucii, Eduard Mayer, şi-a fixat, împreună cu consilierul medical, ziua de 26 octombrie 2005, ca zi a euthanasierii sale. Cu două săptămâni înainte de ziua în care tragedia avea să se consume, el a fost cuprins de regretul după posibilele plăceri şi bucurii de care avea să se lipsească. Încercând să amâne ziua propusă, a auzit însă sentinţa caustică a soţiei: dacă ai hotărât odată, apoi să rămână hotărâre! La data stabilită a venit “asistentul terminal” cu certificatul de deces în alb şi i-a turnat în pahar poţiunea morţii frumoase. În mai puţin de 3 minute şi-a încheiat socotelile cu problema suferinţei pământeşti în vreme ce asistentul medical completa detaşat certificatul de deces ce consfinţea ieşirea aşa-zisă demnă din suferinţă şi viaţa pământească.

Iubiţi credincioşi,

Faţă de această abordare a suferinţei, Hristos Domnul, în Vinerea cea Mare, face din suferinţă o taină mântuitoare. Apărută în lume ca o consecinţă a renunţării omului dintâi la destinul de a deveni asemenea lui Dumnezeu, Hristos preia suferinţa şi-o ridică la înălţimea Crucii, facând-o cale de ieşire din înstrăinarea de Dumnezeu.Cum pot eu să fug de Cruce, rosteşte rugăciunea Acatistului, văzând pe Dumnezeul meu că este ridicat pe ea? Cum să-mi pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul meu că le iubeşte şi le cere şi le socoteşte Lui de mare cinste?”; “Creştinismul, scria Părintele Nicolae Steinhardt, nu ne oferă un mod miraculos de a evita suferinţa, ci ne pune la îndemână, miraculosul mijloc de a o îndura şi depăşi cu folos”, adică de a o înţelege ca pe o modalitate vie în care Dumnezeu ne vorbeşte nemijlocit despre mântuirea personală.

Iubiţi fraţi şi surori,

Ne-am putea întreba: dacă suferinţa este o taină şi o modalitate prin care Dumnezeu lucrează mântuirea noastră, atunci de ce nu toţi oamenii suferă? Sau de ce, adesea, cei virtuoşi sunt mai greu încercaţi, iar cei cu o viaţă păgână par a fi neatinşi de necazuri şi dureri?

Răspunsul este mai complex decât s-ar putea cuprinde în cuvintele îngăduite de spaţiul acestei scrisori pastorale. Subliniem doar două aspecte. Cel dintâi, faptul ca Dumnezeu n-a creat suferinţa, răul şi moartea şi nici nu le doreşte pentru făpturile Sale, dar le îngăduie din pricina infinitului Său respect pentru libertatea omului. Omul a ales să renunţe la izvorul vieţii depline, adică la Dumnezeu, şi prin aceasta existenţa lui pământească a fost lipsită de fundamentul ce-o susţinea şi făcea fericită şi neatinsă de durere şi moarte, şi a fost cuprinsă şi supusă suferinţei şi stricăciunii. Dar, în nesfârşita Sa iubire de oameni, Dumnezeu nu a părăsit omul ajuns rob al bolilor şi al durerilor ci, prin negrăita Sa înţelepciune, S-a folosit de suferinţa şi de moartea intrate în sânul făpturii tocmai pentru a le birui pe acestea şi pentru a elibera pe om de sub povara lor. Hristos le-a luat asupra lui şi astfel suferinţa si moartea Domnului s-au făcut firii omeneşti prilej de izbăvire. În această noapte a Paştelui lumina şi viaţa sunt mai strălucitoare decât razele oricărui soare al universului material. Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi până şi cele dedesubt pentru că Hristos ne-a înviat din suferinţă şi moarte şi iad. Biruinţa lui Hristos, Care cu suferinţa Sa a călcat suferinţa intrată în lume, Care cu moartea Sa a stricat moartea din firea noastră, ne este transferată şi nouă. Şi astfel, până la sfârşitul lumii Dumnezeu va îngădui şi va da suferinţă omului şi va îngădui şi prezenţa morţii, doar ca modalităţi prin care omul să fíe îndemnat a se opri de la păcat, doar ca modalităţi prin care să păşească spre înviere. Apoi, în atotştiinţa Sa, Dumnezeu care cunoaşte desăvârşit pe tot omul, ştie şi felul în care fiecare va reacţiona sub povara suferinţei. Pe unii ştie că nu-i poate trezi decât prin boală, pe alţii decât doar prin sărăcie, pe alţii numai sub apăsarea tragediilor, pe alţii prin bogăţie, pe alţii prin sănătate şi astfel, Dumnezeu lucrează cu măsura şi pe măsura firii şi libertăţii fiecăruia, ca tuturora să le ofere posibilitatea să-şi determine libertatea spre înviere! Suferinţa este măsura lui Dumnezeu peste măsura vieţii noastre, este balsamul veşniciei peste rănile păcatelor noastre!

La fel stau lucrurile şi când este vorba de soarta naţiunilor şi a aşezărilor sociale. Istoria popoarelor nu-i altceva decât ceea ce rezultă din chemarea în judecată a lumii de către Dumnezeu. Vremurile de restrişte ca şi cele binecuvântate, deportările şi migraţiile masive, reconfigurările culturale şi etnice ce rezultă din organizările izolaţioniste ori cele comunitare şi globaliste, sunt tot atâtea prilejuri de intervenţii mântuitoare ale iubirii lui Dumnezeu care voieşte decantarea grâului de neghină. Răscrucile suferinţei în istoria popoarelor sunt porţile împărăţiei veşnice pe care Dumnezeu le deschide naţiunilor. Noi românii avem o istorie şi un trecut demn şi înalt, scria istoricul Nicolae Iorga, „nu prin biruinţele noastre, ci prin suferinţele noastre“. Existenţa istorică zbuciumată a românilor este înaltă şi plină de rost în curgerea vremii doar în măsura în care se identifică cu Răstignirea Vinerii celei Mari. Învierile neamurilor în istorie sunt cu putinţă doar când izvorăsc de pe dealul Golgotei. Altfel popoarele au o existenţă silnică şi silnicesc şi pe alţii.

Iubiţi fii întru Hristos,

Înţelegând cele spuse mai înainte pricepem acum că Dumnezeu îngăduie în viaţă noastră atâta suferinţă cât are nevoie fiecare în parte pentru a-şi lămuri destinul, pentru a-şi asuma şi îndrepta trecutul, pentru a-şi învinge patimile şi pentru a se aşeza pe calea sfinţeniei sau, altfel zis, doar atâta suferinţă cât să lucreze trecerea noastră din moarte la viaţă. Suferinţa îngăduită de Dumnezeu asupra fiecăruia are măsura adâncirii noastre în păcat. În momentul în care suferinţa şi-a împlinit rostul ispăşitor, Crucea noastră se împodobeşte cu razele învierii. Iar atunci când şi cel drept suferă, încercarea lui, spune părintele Rafail Noica, este şcoala prin care Dumnezeu îl pregăteşte pe om pentru a-l face părtaş în lucrarea Sa de ruşinare a diavolului şi a iadului. Cu cât mai grea este încercarea celui drept cu atât mai mult Dumnezeu îşi dezvăluie încrederea pe care pe are în slujitorul Său.

Aşadar niciun suspin, nicio lacrimă, nicio durere din viaţa aceasta nu sunt consecinţe ale unei existenţe oarbe, ori ale unei lumi supuse unui destin întâmplător! În toate Dumnezeu îmbie sensul mântuitor al Crucii. În orişice durere Dumnezeu dăruieşte un prilej al învierii înţeleasă astfel, suferinţa se înscrie în rândul darurilor dumnezeieşti. Totul şi toate cele care alcătuiesc viaţa noastră şi devenirea lumii sunt dragostea lui Dumnezeu pentru înveşnicirea făpturii. Merită amintite în acest sens minunatele versuri ale Magdei Isanos care sesizează faptul ca harurile ce împodobesc făptura sunt expresii ale dragostei necondiţionate a lui Dumnezeu:

“Eu ştiu ca tu nu meriţi dragostea / Şi-mi place totuşi să ţi-o dăruiesc;

Dar parcă balta merită vreo stea? / Şi totuşi, câte-ntr-însa s-oglindesc…

Nu meriţi, iarăşi, clipele de-acum / Şi gândurile bune câte ţi le-am dat;

Dar parcă merită noroiul de pe drum, / Petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însă e ca soarele / Care rămâne pururi curat;

Şi după ce milos i-a sărutat, / Leprosului, pe uliţă, picioarele…”

Iubiţi credincioşi,

Timpul existenţei pământeşti este o neînţeleasă îngemănare a bucuriei şi a lacrimilor, a plinătăţii şi a durerii, a vieţii şi a morţii, a celor ce par a sta şi a celor ce par a nu mai fi. Praznicul învierii reafirmă însă lumii noastre şi în anul acesta adevărul ei fundamental: Hristos a înviat si totul este menit vieţii şi învierii. Lacrimile, durerile, cele trecătoare, ba până şi moartea, sunt golite de conţinutul lor tragic şi umplute de puterea ce izvorăşte din învierea lui Hristos pe care o vesteşte ca nimeni altul Sfântul Ioan Gură de Aur: “nimeni să nu se plângă de sărăcie, pentru că s-a arătat împărăţia cea pentru toţi Nimeni să nu se tânguiască de păcate, pentru că iertarea din mormânt a răsărit Nimeni să nu se teamă de moarte, pentru ca ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe dânsa Cel ţinut de dânsa. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui… A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit; a primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul; a primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit!”

Hristos a înviat!

† GURIE,

Episcop al Devei şi Hunedoarei


Responses

  1. Hristos a înviat, doamnă Nicoleta Savin și vă dorim să aveți parte, de la Dumnezeu și de la oameni, de multă bucurie, pace și frumusețe sufletească!

  2. Hristos a inviat!

  3. HRISTOS A INVIAT!

  4. hristos a inviat…paste fericit …

  5. Savin,
    După trei străchini de friptură şi-o vadră de vin,
    speri mătăluţă c-am devenit bovin,
    neobservând atacu-ţi „Necredincios” şi fin?
    🙂 🙂 🙂

    Adicălea nu-i destul că toată lumea mă arată cu deştul spunând:
    „Uite porcul şi măgarul, mocilormanul, gigolo şi profitomanul!” !
    Hop şi tu cu arătatul!
    Adicălea cum vine asta?
    „inclusiv pentru dragul meu necredincios Anti”?
    Adicălea de care „necredincios”?
    Necredincios în sensul de hahaleră, golan şi curvar?
    Sau necredincios în al popilor har?
    Fă bine şi precizează!
    🙂 🙂 🙂

    Gata,
    ce-am avut de spus, am spus!
    Încalec pe iapă şi trop-trop m-am dus,
    pe Smârdan în sus,
    să beau o cafea poate m-oi dezbăta!
    🙂 🙂 🙂

    În Centru Vechi ghe valeeeeee,
    Mere-un ghenăral călareeeeee
    Și tot strigă-n gura mare:
    ―”Împărată” înălțate,
    Pugne pașe, nu che bache,
    Că-ți perzi cătagnele toake!
    …und zo waiter.
    🙂 🙂 🙂

    Pup şi pa, dar nu uita:
    Frumuseţea se duce, rămâne doar mintea,
    Averile se duc, rămâne doar bogăţia,
    Şi pula se duce!
    Rămâne nebunia….anilor frumoşi!
    🙂 🙂 🙂

    PS1 Să-mi fie pardonată „masacrarea” cântecelului vestitului underofițir în gavaliri, frache mai mare a nu mai puţin vestitului pedagog și director al școalei model
    „Ulpiu Traian”, domnul Marius Chicoș Rostogan!
    PS2 Observaţie pur tehnică: Pastorala subordonatului este cu mult mai bună decât pastorala şefului ierarhic!
    🙂 🙂 🙂

  6. Adevărat a înviat!

  7. Adevarat a Inviat !

  8. Adevarat a inviat!

  9. Adevărat a înviat!
    Muţumesc că exişti!

  10. Anti,
    Eu am scris, intelegerea e a celui care citeste. Cred ca sunt valabile ambele sensuri. Touche! Contesti?
    In rest, probabil ca ai gresit fereastra… 🙂 Frumusetea, averea si un anumit instrument nu sunt la mine! 🙂
    Multam pentru Motzu Pittis!

  11. Hristos a inviat! Paste fericit!

  12. Completare la videoclipul Lumina lina postat de Brindusa.

    Lumina alba, culoarea ingerilor care vindeca si protejeaza. Lumina alba este stralucirea haloului ingerilor, aura lor. Tot ceea ce inconjurati cu lumina alba este perfect protejat, deoarece lumina alb stralucitoare este invincibila. De asemenea, este o culoare foarte puternica pentru vindecarea temerilor si bolilor adanc ascunse, la fel cum un ai curata cu un suvoi puternic de apa.

    http://www.almeea.com/lumina-alba-culoarea-ingerilor-care-vindeca-si-protejeaza/

  13. Paste Fericit Nicoleta Savin!
    ….fii sigură că în ciuda faptului că sunt mult mai ebrietat decât eram astăzi dimineaţă, DUPĂ CUM BINE ŞTII eu „hă, hă, hă” nu fac, chiar dacă beau sec şi nu doar 80ml ci 1000ml! Că acum aşa-i moda! Acum, unu mare nu mai este de 100ml ci de 80ml! Să trăiască Boc băga-mi-aş pula în mânuţele lui alea două cu care a semnat hotărârea de guvern prin care rahatul ăla de tetraciclină şi algocalmin nu se mai dă decât pe reţetă! Adică întăi trebuie să treci pe la nu ştiu ce doctor ca să-i laşi şi lu’ ăla şpaga rigoare ca să nu mai moară de foame şi să nu mai iasă la mitinguri în faţa guvernului!
    În plus oricât de beat aş fi eu, zic să stai molcom şi să nu te agiţi! Nu am cum să greşesc fereastra! În fond şi fereastra este tot o gaură nu?

    Antansion la neatansion şi voi proastele pulii celelalte care „aţi auzit verzi şi uscate spuse de nu ştiu ce paraşute şi alte neamuri de pămpălache!
    NU MAI ACUZAŢI DACĂ HABAR NU AVEŢI!
    NU MAI ACUZAŢI ATÂT TIMP CÂT UNICA VOASTRĂ PROBĂ ESTE: „ŞTIU EU CĂ MI-A SPUS MIE CINEVA”!
    NU MAI ACUZAŢI DÂND „GREUTATEA ADEVĂRULUI” SCENARIILOR VOASTRE TOTAL IMBECILOIDE ŞI CRETINE!
    NU MAI ÎMPRĂŞTIAŢI ZVONURI PRECUM CĂ EU AŞ FI „MĂRITAT”, „LUAT”,
    „CUNUNAT” SAU „CUPLAT”! DEOARECE RISCAŢI SĂ VĂ FAC DE RAHAT!
    Paşte fericit creştinelor şi să vă fie ruşine! Asta v-o spune un necreştin care de multe ori a tăcut deoarece îi era ruşine de ruşinea voastră!
    PUNCT!

  14. Cristos a inviat!

    Va doresc un paste fericit!

  15. Savin dictatoareo! De ce ai şters comentariu?
    Huo! Huo! Huo!

  16. HRISTOS A INVIAT!

  17. Le-am sters fiindca sunt de parere ca pentru „celelalte” poti da mesaje in casele lor, nu la mine.
    Dar fiindca te vaiti atata, iaca am reactivat mesajele…
    Dictatoarea nu le comenteaza: continutul si responsabilitatea iti apartin… 🙂 🙂 🙂

  18. Daca ne uitam in DEX,aflam acolo ca Pasti=sarbatoare religioasa in cinstea invierii lui Iisus Hristos,iar „Paste”=a se hranii,rupand iarba cu gura;a pazii animalele care pasc.

  19. @ Lazăr,

    Mă simt vinovată pentru faptul că am scris cu literă mică. A trebuit ca în câteva minute să trimit mai multe mesaje și nu am ridicat privirea să citesc ce am scris.
    Posibil să fie greșit. În DEX -UL TIPĂRIT NU MĂ MAI UIT DE MULT PENTRU CĂ NU MAI VĂD LITERELE .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: