Un om din Tecuci avea un motor şi cu el a dezmorţit România

Punct. Şi de la capăt. M-am săturat de virgule.
Alt azimut, alt curs de viaţă. La bal sau la spital, cum spune zicala…
De la capăt pentru mine e recursul la Mihai Ursachi.

Drag mentor, Magistre Ursachi, lasă-mă să modific geniala ta poezie care reprezintă motto-ul acestui blog.
Vei înţelege de ce, pentru noi „Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-a folosit la nimic” TREBUIE să devină „Un om din Tecuci avea un motor şi cu el a dezmorţit România”.

Noi suntem cei rămaşi aici, cu trufia deprinsă de la tine de a ne crede Pelicani: la fel de naivi, cu aceeaşi candoare, cu acelaşi bun simţ, nedeprinşi cu minciuna sau compromisul, numai buni de făcut în foi de viţă de şmecherii, manipulatorii şi mincinoşii neamului.

Nu suntem mulţi, dar vocile noastre pot fi puternice, dacă se unesc.

Habar n-aveai, Magistre, când te-ai dus la Domnul că securiştii care ţi-au luat casa din Ţicău te-au copiat, fără a-ţi plăti drepturi de autor, şi-i numesc Pelicani pe fraierii desemnaţi să le fie victime, oameni deposedaţi de averi, de drepturi, oameni folosiţi şi aruncaţi la gunoi.

Magistre, ne-au amorţit destul, e vremea dezmorţirii.
Aşa că sper să înţelegi necesitatea transformării şi să ne ierţi aparenta blasfemie:
„Un om din Tecuci avea un motor şi cu el a dezmorţit România”.

Magistre, vezi ce delicată e limba română, are verbele a (a)morţi şi a (dez)morţi, dar nu are verbul „a morţi”…
Căci, dacă este să privim la ultimii 20 de ani, corect e să spunem că nişte băieţi şmecheri ne-au morţit şi să-i anunţăm că e timpul dezmorţirii, al Învierii. Îmi permit această licenţă, nu foarte departe de sensul academic.

Dacă e să ne uităm la dicţionar, a dezmorţi înseamnă la propriu „a ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ”, iar la figurat “a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă”, “a ieşi din starea de inerţie” sau, cu referire la natură, “a se trezi la viaţă, a renaşte, a reînvia”. Mai e un sens în dicţionar, referitor la o expresie “a i se dezmorţi (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba.”. Jurnaliştilor care nu şi-au uitat meseria, chiar dacă acum fac altceva, de pildă…

 

Aşadar, băieţi, gata cu minciuna şi abureala. Hai să spunem lucrurilor pe nume!
Tunurile şi jafurile date vreme de 20 de ani nu sunt “cadavre jurnalistice” destinate “neavizaţilor” doar pentru că legile voastre au făcut să rămână nepedepsite.
Nu sunt morale doar fiindcă, penal, s-au prescris.
Vă ascundeţi sub pulpana democraţiei pentru a şterge cu buretele urmele jafului.
Invocaţi democraţia ori de câte ori vă simţiţi în pericol. Iar de 5 ani încoace, chiar sunteţi în pericol: rotiţa Băsescu, pe care l-aţi crezut “de-al vostru”, nu joacă cum îi cântaţi, nu ascultă. Mai mult, vă pune truda de 15 ani sub semnul incertitudinii, al întrebării, vă rămâne luxul în gât, acum când milioanele sau miliardele v-ar da prilejul unei vieţi fără nici un fel de griji.

Şi, odată depistat inamicul public numărul unu, puneţi la cale eliminarea lui, cu orice risc. Lucru relativ uşor de făcut, fiindcă Traian Băsescu nu e un sfânt, are şi el păcatele lui. Iar voi aveţi imperii mass-media gata să-l sfâşie, să-l transforme în Omul Negru.

Să spunem că Băsescu ar fi şi el un hoţ, aşa cum ţipaţi de dimineaţa până seara, pe ecrane sau la tribune. Asta face hoţia voastră mai scuzabilă şi, chiar, iertabilă, aşa cum vă doriţi? Asta vă face mai cinstiţi, mai frecventabili, mai democraţi? Unde sunt banii de la FMI, întrebaţi voi, pervers, sugerând că au fost furaţi, deşi ştiţi că vi se poate demonstra, bănuţ cu bănuţ, unde au ajuns banii. Poftim, să admitem povestea că mânuitorii borcanului cu miere au umblat la el.
Să admitem şi povestea dragă vouă, că Băsescu a furat flota şi voi, generoşi, nu l-aţi arestat când a renunţat la imunitate, nici ulterior când o armată de oameni căuta probe ca să-i blocheze candidatura. Şi că a luat ilegal casa din Mihăileanu. Şi că familia profită de funcţia deţinută de Băsescu. Şi că oamenii lui – care or fi aceia, că pe cei invocaţi adesea, în frunte cu Besciu, Vulpescu, Umbrărescu şi Căşuneanu eu îi ştiu ca fiind ai tuturor regimurilor? – prosperă.

Dar banii epocii 1990-2005 sau, poftim, 2008, unde sunt?

Unde au ajuns banii lui Ceauşescu sau ai Partidului sau ai Securităţii sau ai statului român, ai cui or fi fost, unde e fondul Libertatea, unde sunt banii din creanţele României? Unde sunt banii de pe operaţiunile de import-export aflate în derulare la vreme de revoluţie? Cine i-a încasat?

Unde sunt banii de la SAFI şi FNI, de la Caritas sau de la Gerald, de la toată salba de bănci devalizate, în frunte cu Bancorex?

Banii pe toate privatizările, din industrie, agricultură sau turism, cu sau fără de MEBO, banii de pe Sidex, de pe toate combinatele siderurgice, de pe cele de aluminiu, banii de la Romtelecom, BCR, Petrom, cu subsol cu tot, Rompetrol, RAFO, Tractorul, Marmosim, Steagul Roşu, ARO, Oltchim, banii din reţelele de distribuţie de petrol, gaze, energie, şi multe, multe altele pe care nu mi le amintesc acum, în fuga condeiului, unde sunt?

Banii de pe pădurile defrişate, de pe concesiunile de ape minerale, concesiunile din Deltă sau de la Marea Neagră, banii din contrabanda cu arme, petrol, precursori, alcool, ţigări, cereale, legume-fructe, flori, banii din afaceri cu energie electrică, banii din traficul de droguri, de carne vie, de maşini furate, de opere de artă, banii de pe adopţii, banii de pe miile de hectare de teren sau miile de clădiri trecute ilegal din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a statului şi vândute ulterior, unde sunt?

Cum e cu FPS, APAPS, AVAS, cu Curtea de Conturi şi Garda Financiară, cu Vama, cu Fiscul, cu Avocatul Poporului? Pentru cine au lucrat aceste instituţii 20 de ani dacă averea statului a ajuns în mâinile voastre şi ele n-au zis nici pâs. Nu au observat că n-aţi plătit impozite reale, v-au reeşalonat datorii, nu v-au verificat obligaţiile post-privatizare, s-au jucat de-a baba oarba cu evaziunea fiscală, au scos bancruta frauduloasă din Codul Penal.

Care este adevărul despre Justiţie, Parchet, servicii secrete? N-am văzut nici un procuror, judecător sau ofiţer de informaţii care să vină să depună mărturie despre cât e de presat cu comenzi de preşedintele Băsescu. Pe Nastasiu, cel care a lucrat în dosarul Rompetrol iar acum e, împreună cu Ovidiu Buduşan, în zona Patriciu, cel care reclamă ingerinţe politice în dosarul Hayssam după ce, personal, a cerut eliberarea lui Hayssam, nu-l pun la socoteală.
Sunt sau nu puteri în stat magistraţii? Au sau nu conştiinţe? Au depus sau nu un jurământ?
Băsescu, dacă a avut ceva de spus, a spus pe faţă, în public, şi Vioricăi Costiniu, şi Monei Pivniceru, şi Lidiei Bărbulescu, şi altor magistraţi.

Dar sfinţii justiţiei de azi se prefac a uita cum se făcea (in)justiţie politică pe vremea şefului PNA Ioan Amarie, cum s-a sinucis Cristi Panait, cum a murit Luminiţa Şega, cum a fost demonizată Constanţa Cârstea, cât a fost anchetat şi hărţuit Alexandru Lele, cum a cerut azil politic la Ambasada Franţei Ovidiu Buduşan.

S-a uitat şi de înregistrarea audio de la PSD în care Adrian Năstase nu era supărat atît de acuzaţia că miniştrii din curtea lui care au lucrat la privatizarea Petrom ar fi luat un comision exorbitant, cât că era revoltat că acest comision nu a fost împărţit cu partidul.

Banii din şpăgi şi comisioane ale politicienilor, ale clientelei lor politice din aparatul de stat, din administraţia centrală şi locală, bani încasaţi conştiincios la fiecare tranzacţie, la fiecare afacere cu statul, vreme de 20 de ani, unde au ajuns?

Toţi aceşti bani, probabil cîteva zeci bune de miliarde de euro, sunt la Băsescu cumva?
Sau sunt în bănci străine?

Au ajuns o parte şi la FSN-PD-PDL, o să spuneţi. Perfect. Dar marea majoritate a banilor în conturile cui se odihnesc? Actualele partide de opoziţie au îndrăzneala să se declare fecioare?

Aaaaaaa, astea sunt “cadavrele jurnalistice dezgropate” de Nicoleta Savin şi de alţii ca ea, “pentru a da preocupări neavizaţilor”, cum comentează un stimat domn la un material de pe blogul lui Adrian Năstase.

Avizaţilor, adică dumneavoastră, nu vă pasă, nu se pune, vreţi ca tot ce au mâncat lupii să fie bun mâncat. Nu vă place trecutul, v-aţi branduit, aţi intrat în topuri europene şi mondiale, sunteţi oameni onorabili, elitele României actuale, cum să vină puţinii jurnalişti de gardă veche neachiziţionaţi sau puţinele conştiinţe necumpărate din ţara asta, vorba lui Sorin Ovidiu Vântu, să vă bată obrazul? Să ajungă omuleţii ăştia la scheletele din dulapurile voastre? Mare dreptate avea Nicolae Steinhardt…

Nu cumva de aici, din tunuri, din jaf şi contrabandă de stat, instituţionalizată, vin miliardele de euro din băncile străine pe care le amuşina „draga „de ANI şi despre care vorbeşte Dinu Patriciu? Cel mai bogat om din România, conform clasamentelor (cred că mulţi alţii îl depăşesc, dar nu pot umbla la bani), spune că are informaţii din mediul bancar despre existenţa a 18 miliarde de euro numai în băncile elveţiene. Adăugaţi toate paradisurile fiscale unde merg profiturile firmelor off-shore, în frunte cu cartierul general al românilor şmecheri, Monaco, şi obţineţi o sumă cel puţin dublă.

Fireşte că mare lucru n-ar fi reuşit puştii aceia de la ANI, şantajaţi de Roşca şi Chireac, dar de ce să riscaţi voi, oligarhii, fie şi discuţii între chibiţi despre averile din afara ţării? Nu-i mai bine să moară ANI? Şi-a murit. Aşa cum a murit şi CNSAS. Că numai morţii şi fraierii au făcut poliţie politică în România, nu-i aşa? Informatori? Legea lustraţiei? Vaiii, ce cuvinte urâte… Cum strică unii limba noastră, dragi români… Drept pedeapsă că au scăpat, puţin de tot, dar au scăpat de sub control, ANI şi CNSAS au fost declarate neconstituţionale. Şi acum sunt depozite de dosare…

Vreţi să ridice piatra un om imaculat?

Păi, să vă ferească Dumnezeu să se întâmple asta, să vină în fruntea naţiei un sfânt şi să spună ce spune azi Băsescu. Şi să nu aveţi de unde să-l apucaţi, să nu aveţi nimic a-i reproşa. Constituţia actuală nu i-ar permite să facă mare lucru, cum nu-i permite nici lui Traian Băsescu, dar presiunea publică ar fi imensă. Nu aţi avea ce să scorniţi despre el nici pentru urechile românilor, nici ale străinilor. Probabil l-aţi declara prost sau nebun. Sau l-aţi ajuta să se stingă prematur din viaţă. Pentru că miza este imensă. Zeci de miliarde de euro, başca libertatea voastră.

Nu se va întâmpla asta, din păcate, fiindcă aveţi voi grijă ca nici un om cinstit să nu poată face carieră în politică.

Şi mai este ceva în lupta inegală cu Traian Băsescu: prezumţia voastră de vinovăţie, precum şi cea de bună credinţă funcţionează mereu, le invocaţi cu obstinaţie, prezumţiile similare în cazul preşedintelui României nici măcar nu se pot lua în discuţie. Cine o face este taliban, băsescian, devine un marginal, nefrecventabil. Băsescu e de vină pentru tot ce mişcă sau nu mişcă în ţara asta, aţi decretat voi şi aşa trebuie să rămână!

Ori, adevărul e cu totul altul în legătură cu “regimul” Băsescu, cum îl numiţi: de la jumătatea anului 2005 pînă în 2008, preşedintele  a vorbit, Călin Popescu Tăriceanu şi guvernul n-au auzit. Deci a vorbit degeaba. Miniştrii PD au fost daţi afară din guvern în 2007, la 3 luni de la intrarea in UE. PNL şi UDMR, cu sprijinul PSD, au condus ţara cum au vrut.

Din 2009, de când Băsescu nu renunţă la Boc, aruncaţi cu lături şi în Boc. Nu-i bai, miniştrii importanţi lui Boc, şi cei de la PSD, anul trecut, şi cei din PDL, anul acesta, au alte păreri decât şeful lor şi decât Băsescu. Mai nou, Boc pare a fi fost contaminat de independenţa greilor PDL. Mai tinerii adepţi ai preşedintelui, intraţi în partid pentru că-i împărtăşesc opiniile, vorbesc, la rându-le, în pustiu, fără a avea putere de decizie.

Revenind, de când s-a declanşat linşajul mediatic al preşedintelui în funcţie, în loc să recunoaşteţi că vă apăraţi pieile, averile şi statutul, ne explicaţi cum muriţi voi de grija poporului român, cum vreţi să-l feriţi de pericolul dictaturii.

Prostiţi românii invocând tirania lui Băsescu. Pozaţi în victime politice, doar pentru că un om vă spune de 5 ani şi jumătate că sunteţi hoţi. Spune, dar rămâne cu spusul, n-are ce face într-un stat mafiotizat până în prăsele, cu un sistem extrem de rezistent la schimbare, apt de regenerare în orice clipă.

Îl acuzaţi de dictatură, de conducere autoritară?

Domnilor, aveţi cumva în România un Mihail Hodorkovski sau o Anna Politkovskaia, dacă e să dau doar două exemple?
Aveţi vreun concern privat precum Yukos, naţionalizat pentru neplata taxelor către statul rus?

Nu vă suspectez că n-aţi avea proprietatea cuvintelor şi că nu faceţi diferenţa dintre Băsescu şi Putin, Medvedev, Lukaşenko sau Ianukovici. Ştiţi bine că o dictatură în UE nu ar putea fi instaurată şi mai ştiţi şi că nu asta vrea Băsescu. Tocmai pentru că ştiu că ştiţi, vă suspectez şi vă acuz de lichelism, de minciună şi manipulare a poporului român.

În România nu a fost, nu este şi nu va fi  dictatură. România e ţara lui trai nineacă pe banii fraierilor, ţara tuturor posibilităţilor, ţara în care voi călcaţi în picioare o minoritate care rezistă la manipulare. Un alt segment dintre români vă recunoaşte interesat, i s-a părut că veţi învinge, a venit de bună voie la voi, v-a slujit cu credinţă, iar acum nu mai poate întoarce macazul fără să se umple de ridicol. Cam jumătate dintre români au plecat din 1990 pe calea voastră, depind de voi şi vă recunosc drept elite. Când voi sunteţi, de fapt, stăpânii minţilor lor. Flacăra violetă de care vă temeţi azi e mic copil faţă de spălarea de creiere pe care aţi practicat-o, cu metodă, vreme de 20 de ani.

Mai nou, la vreme de criză, de anaghie, vreţi amnistie fiscală – nu mă refer expres la Dinu Patriciu, el doar a formulat teza, dar mulţi alţii au tresăltat de bucurie când l-au auzit.

Toţi cei care ştiţi bine cum aţi făcut miliardele, sutele sau zecile de milioane de dolari ori euro – şi sunteţi mulţi – vreţi să vă albiţi banii, să dobândiţi legitimitate pentru ei, să-i aduceţi în ţară curaţi, la vedere, cu un impozit modic.

“Generoşi”, daţi şi poporului de la care aţi luat banii fără ca el să ştie sau măcar să simtă ce vă scapă printre degete, 7% sau nu, e prea mult, mai bine 5%, ba nu, nici atât, 3% e suficient.

Vreţi, la schimb, aura de salvatori ai neamului în locul hainelor vărgate care vi s-ar cuveni, fie şi simbolic. Vreţi nisip peste cadavrele trecutului, peste dosarele penale, vreţi să îngropăm o tranziţie infernală şi mincinoasă de 20 de ani şi ne îndemnaţi să privim spre viitor, fiindcă avem de (re)construit o Românie.

Dar pe români cine-i iartă de rate, de datorii la întreţinere, cine-i scoate din sărăcie şi din umilinţă? Nimeni. Nu de grija pensionarilor muriţi, nici de grija şomerilor, a mămicilor cu copii, vă doare de oamenii voştri plantaţi în sistem, de clientela voastră care vă asigură influenţă, informaţie, acces la banii şi pârghiile statului. Sunteţi îngrijoraţi că scăderea puterii de cumpărare a românilor vă poate pune în pericol afacerile sau vă poate micşora profiturile. Profitaţi de conjunctură, îndemnând la anarhie, pentru a atrage toţi nemulţumiţii în tabăra voastră. Să plângă pe umărul celor care i-au spoliat, strigând “Jos Băsescu!” Dar şi pentru că haosul vă avantajează, aveţi cash, mult cash, sunteţi pe val.

Vreţi consens, vreţi pace socială, cu voi la putere, după ce s-a furat aproape tot ce se putea fura. Vă este milă că românii vor plăti banii împrumutaţi de la FMI, dar nu v-a fost milă vreme de 20 de ani, când i-aţi dresat în dependenţa de voi precum în experimentul lui Pavlov.

Ce Românie să construim? Una după chipul şi asemănarea voastră, cu voi pe post de protagonişti? Eu, una, nu vreau o astfel de Românie!

Da, e nevoie de o revoluţie REALĂ a bunului simţ.
Da, e nevoie de o ADEVĂRATĂ mişcare de rezistenţă, dar la minciună şi manipulare.

PNŢCD a fost ţap ispăşitor, iar sistemul a mers mai departe.
Acum, Băsescu şi, parţial, PDL sunt demonizaţi similar, de un sistem care vrea să meargă mai departe.

Şi PNŢCD şi PDL au făcut greşeli, au guvernat prost, dar NU E DREPT să plătească nota de plată pentru 20 de ani de furăciune, acum, că s-a ajuns la fundul sacului.

Cât despre Traian Băsescu, sunt convinsă că nu se va opri.
Se va bate cu sistemul ticăloşit care nu recunoaşte că e ticăloşit şi din care, îi place sau nu, face parte.
Va termina pe scut sau sub scut, dar nu-şi va pierde/arunca scutul.
Depinde şi de noi dacă va câştiga pariul cu istoria.
Dacă, după 20 de ani, punem punct sau virgulă.
Şi dacă o luăm de la capăt.

Notă:
Eronat, întoarcerea „pe scut” este interpretată ca un succes, iar cea „sub scut” ca un eşec. Realitatea istorică e alta: pe scut veneau eroii ce-şi pierduseră viaţa în luptă, acoperiţi cu flori şi purtaţi pe scut de supravieţuitori. Sub scut veneau supravieţuitorii, victorioşi sau nu. Dictonul era: “Să te întorci ori pe scut ori sub scut, dar nu fără scut”.
A te întoarce fără scut era considerat un delict de laşitate; practic, se prezuma că soldatul a aruncat scutul, foarte greu, pentru a putea fugi cu uşurinţă din calea duşmanului.